Zilele trecute, in timp ce ma pierdeam prin paginile virtuale ale internetului, am dat peste un sondaj care incerca sa afle opiniile oamenilor cu privire la sfarsitul acestei lumi. M-am abtinut de la a vota, dar nu m-am putut abtine si de la a vizualiza statistica raspunsurilor. Recunosc ca am ramas uimit sa observ ca raspunsul cel mai votat era “in mai putin de 10 ani”. De ce? Pentru ca am privit in jurul meu. Si am sa va spun ce am observat. Oameni care alearga, alearga, alearga. (Daca ii intrebi dupa ce, probabil ca nici ei nu ar sti sa raspunda). Oameni care se urasc, se cearta, se bat. Oameni care uita ca nu sunt singuri prin aceasta lume. Am mai vazut si oameni care uita sa traiasca; nu vad floarea de langa alee, nu percep adierea vantului prin par, nu simt mangaierea soarelui. Oameni care nu dau un colt de paine unui sarac, sau, poate, unui cersetor. Si apoi am privit in oglinda. Si, sincer vorbind, am observat o persoana care are cate putin din toate acestea. Si nu mi-a placut.
M-am intors la sondaj si am votat:”in mai putin de 10 ani”. Si m-am intrebat: Daca asta crezi de ce traiesti altfel? Nu ar fi normal sa actionezi in conformitate cu credinta ta? Si nu am putut sa nu ma gandesc la ceea ce am vazut in lume, in jurul meu, dar si in oglinda; oare nu si acestia au votat acelasi lucru? Nu cred si ei la fel? Cum ar fi oare viata mea si a ta daca am trai asa cum ne dicteaza credinta si constiinta? Nu conteaza care va fi sfarsitul acestei lumi. Ceea ce este cert este ca unul va fi. Si, dupa marea majoritate, acesta va avea loc foarte curand. Poate intr-un an, doi, cinci. Sau poate in zece, doua zeci, o suta. Nu putem sti. Dar, trebuie sa traim in felul in care credem. “In mai putin de 10 ani”…ma intreb cum ar arata viata oamenilor daca acestia ar fi constienti de ceea ce implica un asemenea raspuns. Cine ar mai alerga dupa o “fata morgana” moderna? Cine s-ar mai certa cu fratele, cu prietenul, sau cu vecinul lui? Cine ar putea sa treaca pe langa o floare fara sa ii simta mirosul, fara sa ii observe culoarea? Nimeni. Nimeni nu ar putea si, totusi, nimeni nu face astfel. Pentru ca ne-am obisnuit in acest fel. Credem, spunem…dar nu facem. Uneori ma indoiesc si de ceea ce cred. Mai am eu credinta? Faptele nu ar spune asta; aleg o afirmatie, pe care cred ca o cred, dar nu actionez in conformitate cu ea. Asta mai e credinta? Mie nu prea imi pare…
Sa mergem totusi si pe varianta cealalta. Poate ca sfarsitul lumii nu va veni niciodata; soarele nu se va stinge, resursele pamantului nu se vor termina, Isus nu va reveni. Dar te-ai gandit vreodata ca peste 10 ani, peste un an, sau peste o clipa poate veni sfarsitul tau? Traim intr-o lume in care parca viata nu mai are valoare; nu mai conteaza varsta, oameni se sting in fiecare clipa. Accidente, boli, propriile alegeri. Cum ar trebui sa traim, noi, eu si tu, acestea fiind spuse? Probabil in niciun caz in felul in care o facem. Tolstoi, marele scriitor rus, spunea in jurnalul sau astfel: “M-am gandit ca trebuie sa ne pregatim pentru a muri cum se cuvine. Si mi-am amintit ca intreaga viata incepand cu copilaria este moarte treptata, de aceea trebuie sa ne pregatim mereu, fara incetare.” Parca a scris si printre randuri Tolstoi, dar intr-un mod special. A scris nu numai in propriul jurnal, pentru sine, ci a scris pentru fiecare in parte; si pentru mine, care am ales sa cred intr-un apropiat sfarsit, dar si pentru tine care ai ales altfel. A scris pentru toti, in incercarea lui de a ne determina sa nu facem unele din greselile pe care el le-a facut…si pe care le-a regretat. Si, din pacate, cam are dreptate…
Totul are un sfarsit…Lumea, eu, tu…Traieste ca si cand ai muri maine…sau ca si cand lumea ar fi aceea…
Pășind prin viață 
Nu cred ca vine sfarsitul lumii. Intotdeauna, de-a lungul istoriei, au alternat timpurile dominate de spiritualitate si de materialism. Dupa venirea lui Iisus a existat un timp al spiritualitatii, a urmat apoi intunericul Evului Mediu. Au venit Renasterea si Iluminismul care au facut lumina. Treptat, s-a asezat iar intunericul ratiunii si al credintei. Acum ne aflam la sfarsitul unei perioade. Nu poate sa urmeze decat ceva mai bun. Cred ca secolul 21 chiar va fi religios.
Si totusi un sfarsit tot trebuie sa fie. Asa cum fiecare planta are un sfarsit, asa cum fiecare om are unul si lumea noastra trebuie sa aiba unul. Inclin sa cred ca acesta o sa vina destul de curand…si p emulti o sa ii surpinda…Ti-am inteles punctul de vedere…si ai dreptate. Dar, atat timp cat Biblia spune ca acest sfarsit va veni, acesta chiar va veni. Mai bine sa fi pregatit si sa nu vina, decat invers, nu?
Nu este vorba despre o pregatire. Intotdeauna ar trebui sa traim corect, nu numai de teama sfarsitului. Cat despre Biblie, asa este, incep sa se implineasca profetiile. Daca lumea nu mai poate decadea mai mult de atat, atunci e timpul pentru a doua venire a lui Iisus.
sunt de acord ca intotdeauna trebuie sa traim corect…dar cred ca si de o pregatire e vorba…sti, e ca si cand la serviciu e o inspectie, chair daca tu faci totul cum trebuie tot stai sa verfici inainte…
Lumea nu are sfarsit, lumea la fel ca si sinele este nelimitat, la fel ca si campul vizual al ochiului.
Orice sfarsit si inceput e o fictiune inventata de cineva pentru a sectiona o bucata din lume din necesitati de gandire dar asta nu inseamna ca lumea e defapt limitata.
Ba da Lex, lumea, asa cum o stim noi, va avea un sfarsit. Chiar si oamenii de stiinta spun ca resursele planetei sunt pe terminate. Deci, daca resurse nu mai sunt, cum o sa se mai traiasca? De asta imi place sa cred ca Isus va fi cel care va veni sa aduca sfarsitul planetei Pamant. Cred ca va fi cel mai frumos sfarsit pe care l-ar putea visa o planeta…
Totul este adevarat…nimeni nu poate sti cand e sarsitul lumii sau al unui om, dar macar sa incercam sa-l intampinam asa cum se cuvine…Apreciez modul in care ai pus problema,iar subiectul este unul in care multi nu vor sa se amestece…:)