vorbe

Aș vota (și eu) cu Ponta!

Posted on Updated on

exclamation-mark-vector-1058008

“Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, este complice.”  George Orwell

Și nu numai că aș vota, dar m-aș da de ceasul morții să conving pe cât mai mulți să o facă! M-aș strădui din toate puterile să îmi scot familia, prietenii și cunoscuții la vot ca să îl aleagă pe domnul Ponta în fruntea țării. Și, dacă s-ar putea, după ce am vota cu toții am reveni să-l mai votăm o dată!

Când mă gândesc la cum s-a votat în primul tur, mă ia cu rău! Eu am ales să merg cu Macovei (șanse oricum nu avea, dar orice schimbare bună trebuie susținută!), dar abia acum îmi înțeleg clipa de nebunie. De fapt, am înțeles-o imediat după ce a apărut harta cu câștigătorii primului tur pe județe: cum de am putut face o asemenea greșeală? Ce o fi fost în capul meu de m-am îndreptat spre o echipă pierzătoare, declarându-mă astfel dușmanul “furiei roșii”? Pentru că asta reprezintă Ponta, urâțenia unui partid declarat democratic, dar comunist până în măduva oaselor! Iar el nu e altceva decât un tiran care taie cu nesimțire și tupeu pe toți cei care îi stau în cale sau nu zic ca el.

Și o face cu atâta stil, încât unii din marii lideri totalitariști ai istoriei ar fi avut de luat notițe serioase! Câți dintre ei s-ar descurca atât de bine să comande într-o țară democratică? Adică de!, una e să conduci cu mână de fier când oamenii știu ce-i cu tine, dar povestea e cu totul alta când pe față proclami libertatea, iar pe la spate tai și spânzuri!

Dar să revin la ce aveam de spus și anume la de ce aș vota și eu cu Ponta:

  • Pentru că doar alegându-l pe el aș fi sigur că am dreptul la vot! În străinătate, sigur nu aș sta la coadă, dacă aș vrea să-l votez. De fapt, cred că dacă i-aș da un SMS să mă pună și pe mine ca susținător, s-ar descurca să numere și votul meu neexprimat. În plus, umblă zvonul că în unele cazuri nici nu trebuie să-i spui, că el tot te ia în calcul! Ba mai mult, și după moarte, Ponta îți oferă privilegiul de a-l vota (mai ales dacă ești de prin Teleorman!), fără să depui cine știe ce eforturi sau să fie nevoie să te deplasezi la urne. Ia spuneți, ce poate fi mai liniștitor ca asta?
  • (Doar) Ponta mi-a scăzut taxele și mi-a crescut pensia! Așa spune el, iar eu aleg să îl cred, de ce nu aș face-o? Că doar nu umplea el orașele și toți stâlpii cu minciuni, că se laudă că e om de caracter…Păi ce, 1 leu în plus pe lună e nimic? Sau modificarea cotei TVA în funcție de produse, aia nu se pune? Vedeți, Ponta nu minte! Degeaba! Nu minte degeaba, adică. Zice că el mi-a crescut și o să îmi mai crească pensia: dar sunt curios, care pensie? Că locuri de muncă nu sunt… Vedeți, cum să nu votez Ponta, dacă el îmi dă pensie direct fără job? Asta da viață, măi oamenilor!
  • Pentru că nu se ține de cuvânt și pentru că vorbește ca papagalul! E, auzi, cum să fie de rău că vorbește mult și prost? Asta e de bine, știe oricine! Nu așa e peste tot, important e să spui ceva și să o spui tare, decât să taci și să faci bine? Ponta oferă iluzia de putere, alegându-l pe el știi că pui pe cineva care dă din gură cu talent în fruntea țării! Iar gurilor rele care spun că faptele contează nu vorbele, le spun că ei trăiesc pe altă lume, una pe dos. Aici la noi, în România, doar cu vorbe se trăiește, ei nu au aflat asta? Autostrăzile sunt pe hârtie, locurile de muncă și progresul doar la TV (pe Antena 3 mai ales!), iar legile se schimbă încă înainte de a fi adoptate, așa e în țara asta. Iar cu Ponta președinte, am ajunge – și la capitolul acesta – la desăvârșire!
  • Pentru chinezescul covor roșu! N-ați auzit de el? Cum așa? Adică nu știți că Ponta trage spre China și mai mult după ce a pășit mândru pe covorul roșu made in China? Eu de asta aș vota cu el, că omul știe să se descurce: a văzut că vestul îi cam dă în cap cum că omoară democrația, așa că imediat s-a reorientat spre prietenii noștri din est: China, Rusia și cine știe ce-o mai urma. Și cum și așa sunt puțin nostalgic după nenea Ceaușescu, de ce să nu-l votez pe cel care-i calcă cel mai bine pe urme?
  • Pentru că fură pe față, nu se ascunde după deget! Unii zic că-i prost că face asta și că își pierde electoratul, dar mie mi se pare magistral cum gândește atunci când fură. Ponta nu se ascunde, nu încearcă să ofere o logică sau o motivație, el ia ce-i al lui (sau ce nu e, după caz) și cu asta basta. E adevărat, mai cade uneori și încearcă să se justifice aducându-și scuze din astea de își aduc toți, dar cine zice că el e perfect? Oricum, să anihilezi toată România din afara țării punându-i să stea cu orele la cozi ca să voteze, să umpli județele fără turism cu vizitatori într-o singură noapte și să reușești să aduci și morții la vot îți trebuie skill, nu glumă! Și asta zice și viitorul nostru președinte (Doamne’ ajută…să nu!): mă voi chiar credeți că sunt prost să mă gândesc la atâtea? Eu fur voturile și gata, că am nevoie de ele! Dar nu dați cu parul, că sunt de-al vostru, toți furăm…Eh, toate ca toate, dar când a zis-o că e de-al nostru și că ne unește, mi-a mers la inimă, ce să mai!

 

Aș vota și eu cu Ponta, dacă ar avea puțin caracter. Dacă mi-ar dovedi, măcar o singură dată, că nu e un politician ordinar care și-a spus minciunile de atâtea ori încât a ajuns să le creadă chiar și el. Dacă ar știi să facă campanie corectă, fără dezinformări și fără să profite de naivitatea oamenilor. L-aș vota cu drag, dacă l-aș vedea interesat – măcar puțin! – de votul meu, al tânărului român căruia îi pasă de țara lui. Dar nu, Ponta e prea ocupat cu dădăcitul proștilor – pentru că scuzați-mă, dar acesta e electoratul care îl reprezintă – încât să îi mai pese și de noi, de ceilalți, de poporul de mâine. El se mulțumește să fie președinte al unei țări, nu al unor oameni cu capul pe umeri. El – dacă va fi ales – va fi reprezentativ doar pentru o parte de Românie: cea care minte, fură și nu face. Poate de aici și împărțirea pe județe de la primul tur, căci oamenii în vest sunt mai obișnuiți cu munca, decât cu altele.

L-aș vota și eu pe Ponta, dacă el ar fi oricine altcineva, numai Ponta nu! Dar, pentru că nu e, votez cu cel care a rămas, căci nu am de ales. Și, uite așa, domnul de la PSD îmi face decizia pentru turul doi atât de ușoară…

 

P.S: De fapt, nu votez cu unul pentru că nu-l vreau pe celălalt, ci îl aleg pe Iohannis cu toată inima. De ce pe el? Pentru că, dacă oamenii din Sibiu au fost atât de nebuni încât să-i acorde patru mandate consecutive de primar, eu de ce aș face altfel? Cu el la cârmă, Sibiul și-a depășit cu mult condiția și vreau același lucru și pentru România! Cu Ponta la cârmă, a fost și mai vai de noi decât era…

 

e-Motivational(1)

Posted on

In ultimul timp am vazut o multime de poze cu mesaje idioate, simpliste, sau fara rost. Asa ca m-am decis sa incep sa “lucrez” la niste postere mai interesante, zic eu. (Am vazut si o multime de imagini cu mesaje faine, e adevarat:D ). Deocamdata am 6, dar promit ca pana la sfarsitul saptamanii sa mai fac cateva. Simtiti-va liberi sa share-uiti, download-ati sau orice credeti de cuvinta!Enjoy!

A dori: din gura, sau nu numai

Posted on

Ziua de astazi a fost o zi in care am auzit multe adevaruri, intr-o forma sau alta. Si tot azi am trecut printr-o intamplare clasica – am luat RATB-ul gresit (si mai eram si in intarziere). Insa ceea ce am castigat din aceasta “prostie” a mea a fost o constientizare despre lumea in care traim. Sa va spun despre ce e vorba.

In timp ce asteptam la semafor, l-am rugat pe sofer sa ma lase sa cobor, explicandu-i motivul. Raspunsul sau a fost unul foarte vehement, spunandu-mi ca il vor concedia, fiind urmarit cu camere montate pe autobuz. (Oare chiar au?:D ) Ce a fost interesant a fost ca asta a declansat o mini-discutie in autobuz, oamenii pornindu-se sa acuze pe toata lumea pentru situatia proasta in care se afla. Spre final, soferul a concluzionat, spunand ceva de genul:”Suntem niste prosti si niste lasi!”. Pacat ca a constientizat, dar nu face nimic! Probabil ca ii place asa…

Mi-ar fi placut sa pot sa iau parte la discutie, dar chiar trebuia sa ajung acolo unde plecasem. Insa am ramas in minte cu aceasta intrebare: daca oamenii constientizeaza starea in care se afla si nu le place unde sunt, de ce nu fac nimic ca sa schimbe situatia? Daca nu le place sa aiba un sef, de ce stau ca si angajati? Daca vor altceva, de ce fac acelasi lucruri? Daca…, de ce…?

Am gasit raspunsul mai tarziu. Cineva a spus: “Daca vreti sa aveti parte de comoditate, angajati-va: veti lucra de la 9.00 la 16.00, veti face in fiecare zi acelasi lucru, iar cand veti ajunge acasa nu va veti mai gandi la munca. Dar daca vreti sa fiti liberi, deveniti investitori; spune adio insa comoditatii. Cand ajungi acasa, seara la 16.00 (sau 20.00, sau 23.00, sau 02.00 🙂 ), tot te vei mai gandi la munca. Vei munci mai mult, va fii mai greu, dar va fii mai frumos. Si cand vei vrea sa iesi cu prietena la o plimbare in timpul zilei, nu vei avea nevoie sa ceri voie cuiva 🙂 . ” (Am folosit cuvintele mele, dar cam asta a fost ideea).

Am inteles atunci ca cei din autobuz (si altii ca ei) nu-si doresc suficient asta; faptul ca trambitezi in gura mare ca vrei altceva, nu dovedeste ca asa stau lucrurile, de fapt.

Cand cuvintele nu devin fapte…

Posted on Updated on

Ma apuc din nou sa scriu, chiar daca nu am decat niste idei vagi si invalmasite in minte…referitoare la promisiuni. Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am dat importanta cuvenita vorbelor pe care le spun, chiar daca, atunci cand spun ceva, incerc sa ma si tin de cuvant. Se pare ca trebuie sa mai lucrez la capitolul asta…Si, cum poti invata cel mai bine, daca nu experimentand? Asa se face ca, datorita unei promisiuni nerespectate, am simtit pe propria piele aceasta lectie. Abia atunci mi-am dat seama de importanta cuvintelor:”chiar daca faci un juramant in paguba ta…”! Nu prea le dadusem atentie, dar cred ca ar trebui sa incep sa o fac. Nu am inteles ca ceea ce spui trebuie sa si respecti, chiar daca un neprevezut a intervenit, chiar daca nu vrei, nu mai poti, sa nu mai ai chef. Cuvantul trebuie sa fie cuvant! Nu conteaza ca acum ai de pierdut de pe urma a ceea ce ai promis, trebuie sa iti ti promisiunea! Ei bine, lucrul asta nu prea imi era clar. Consideram ca,  circumstantele fiind altele, iar imprejurarile suferind modificari, promisiunea nu mai e valabila. Dar ma inselam…Si cand ma gandesc ca a fost nevoie de o promisiune nerespectata ca sa inteleg intr-un mod profund aceste adevaruri!…Si, ceea ce mai este interesant, este ca intotdeauna avem grija sa le atragem altora atentia atunci cand uita de propriile promisiuni. Dar cat de des uitam noi de ale noastre…! Atat de cele facute oamenilor, dar mai ales de cele facute lui Dumnezeu. Ii promitem ca ne vom schimba, ca vom renunta la nu stiu ce lucruri care Lui nu-I plac, ca vom fi mai atenti cu cei din jur, si tot asa, cred ca lista ar putea continua la nesfarsit. Oare cum se simte El, Dumnezeu, cand eu adopt un comportament neloial fata de el? Daca eu, am fost asa deranjat de faptul ca cineva nu si-a tinut cuvantul, oare cum se simte El atunci cand nici eu nu mi-l tin pe al meu? Cred ca, intr-un fel, starea mea corespunde cu a Lui, doar ca El apeleaza la iubire, la iertare si la o noua sansa…Iar eu, eu ma bucur de acestea fara sa ma gandesc ca, intr-o zi, ele nu vor mai avea niciun rost…Nu pentru ca Dumnezeu nu mi le-ar mai oferi, ci pentru ca eu nu le voi mai accepta. Nu stiu daca si la tine se pune problema, macar pe departe, in felul in care se pune la mine, dar stiu ca eu nu vreau sa prind ziua acceea. Imi place sa cred ca nici tu nu vrei asta…Am oare dreptate?

Despre fericire…

Posted on Updated on

“Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.”

-Augustin

Nu stiu de ce, dar azi mi-am amintit de aceasta maxima ca sa-i spun asa. Si tot nestiind de ce, iata ca ma apuc sa insirui iar vrute si nevrute…despre fericire de asta data.  Stiai ca lumea noastra este plina de fericire? Stiai ca toti oamenii sunt multumiti?…Nu, nu stiai, pentru ca nu este nici pe departe astfel. Fericirea parca fuge de noi, iar multumirea – nici macar basm nu mai e. Si totusi, lucrurile ar trebui sa stea astfel. Sa-ti spun si de ce. Pentru ca fiecare spune:“Daca as avea asta mi-ar fi de ajuns” sau “Sa scap si de asta si nu  imi mai trebuie nimic.” Destul de cunoscut, nu? Si, paradoxal, se intampla asa cum isi doreste, dar fericirea ii lipseste. Si, astfel se intra intr-un cerc vicios, din care cu greu se mai iese:“Daca…”, … ,”Daca”. Si aici intra in scena ideea de mai sus: “Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.” Intotdeauna poti gasi lucruri care crezi ca te vor face fericit. Si, dupa ce le vei avea, vei gasi altele. Si, numai fericit nu esti. Pentru ca fericit nu poti fi “decat in ciuda a ceea ce ai, nu datorita a ceea ce ai”. Sau, asa cum spunea Cehov, “Fericirea este o recompensă dată celui care nu a căutat-o.” Si tare cred ca are dreptate…

Vorbe si cuvinte…

Posted on

“Nici unul dintre noi nu suntem centrul universului, Dumnezeu este centrul universului. Dumnezeu nu exista ca sa ne indeplineasca noua scopurile; noi existam ca sa indeplinim scopurile Lui.  Motivul pentru care El ne permite mie si tie sa mai respiram inca o data este pentru ca El are un scop cu noi, un scop al Lui, nu al nostru. Dumnezeu nu ne transforma ca sa ne simtim bine sau ca sa ne ducem planurile la indeplinire. El ne transforma pentru ca noi sa putem duce la indeplinire planurile Lui. Dumnezeu nu exista pentru noi, noi existam pentru El!”

Trebuie sa recunosc ca acest paragraf m-a frapat inca de la prima propozitie; in prima instanta. Mai apoi  insa, mi-am dat seama ca lucrurile stau exact in felul in care au fost aduse in scena. Prea de multe ori avem(am) tendinta de a ne(ma) considera centrul universului, indiferent la care univers ne-am referi. Trebuie sa ne amintim ca nu ni se cuvine totul, sa ne amintim ca lumea nu e a noastra, sa ne amintim ca exista Cineva incomparabil in importanta. Dumnezeu e Dumnezeu, indiferent de ceea ce credem, spunem sau facem noi. Si planul Lui ramane neschimbat. Ceea ce imi place insa la Dumnezeu(sper ca nu am fortat nota prea tare cu aceasta exprimare) este faptul ca un rol foarte important in planul Sau il avem noi. Da, ai citit bine! Nu am gresit si nici nu m-am contrazis; sa incerc sa explic. Dumnezeu are un plan, pentru mine, pentru tine, pentru lume. Eu, oricata importanta mi-as da, oricate pretentii as ridica nu pot sa schimb acest plan. Si totusi, Dumnezeu nu trece peste deciziile mele; un plan exista, dar daca eu il dau la o parte, El nu ma forteaza. Stiu ca am intrat putin in contradictie cu citatul de mai sus, asa ca vreau sa revin pe aceeasi linie cu ideile exprimate de el. Dar citind din nou ultima fraza imi dau seama ca nu sunt decat in parte de acord. Existam pentru Dumnezeu, pentru ca El sa isi aduca la indeplinire palnul Sau cu noi(daca Il lasam), dar si El exista pentru noi; sa nu uitam ca a renuntat la propriul fiu pentru noi. Sau, poate tocmai din aceasta cauza noi existam pentru El si nu El pentru noi?…

P.S: Se pare ca incercarea mea de a filozofa si de a face si altceva in acelasi timp nu prea a dat rezultate deosebite. Sa imi fie invatare de minte…