visare

Trai (nefericit) printre tipare

Posted on

quotes-life28

M-am luat de la un timp să îmi analizez, mai în detaliu, viața. Și am realizat, cu mare dezamăgire, că totul se rezumă doar la rutină. La o rutină impusă de norme, standarde sau dorințe din afară. Și viața mea nu e, în niciun caz, excepția.

Cum ne trăim viețile? După același tipar, cu toții. Muncă (sau școală – tot muncă, ba mai rea!), familie, televizor/net, învățat, etc. “Distracție”? – o dată pe săptămână sau pe lună. Plus, pe cât este posibil, concediul de peste an. Și, dacă ai sta să privești în urmă, ai observa că ce iei pe mere, schimbi cu pere. Adică îți vinzi timpul, doar pentru a putea să cumperi, din nou, timp.

Unii, mai îndrăzneți (mai nebuni, poate), deviază, cât de cât, de la acest standard. Ei înțeleg că viața nu înseamnă să stai să muncești 8 ore pe zi (cel puțin!) și că banii nu sunt atât de importanți pe cât se spune. Ei aleg să se bucure 7 zile pe săptămână, 30 de zile pe lună, 365 pe an și nu se mulțumesc deloc cu frânturi din acestea! Ei realizează că pentru succes nu există rețete și că acesta înseamnă altceva, de la caz la caz. Și că fiecare îl atinge în felul său, pe propriul drum. Pentru că îți atingi succesul doar atunci când nu mai urmărești succesul altora!

Iar problema cu traiul rutinizat nu e repetabilitatea acestuia, ci lipsa de fericire de care e însoțit. Și, uite așa, trec zile după zile și ani după ani…Și ne trezim, cam prea târziu, că nu am trăit deloc. Sau că am trăit, dar în nefericire! (Care o fi diferența?)

Dar acum? Acum ne mințim cu nerușinare! Sau ne aducem argumente, ca să o spunem mai frumos. Nu, noi nu muncim pentru bani, ci pentru satisfacția oferită! Dar ia să rămânem fără salariu!?! Și acesta e doar unul din nenumăratele exemple…

Preferăm însă să ne mințim pentru că doar așa ne putem scuti de efortul schimbării. Dacă am privi realitatea în față, am intra în conflict cu noi înșine și ar trebui ori să ne schimbăm pe noi, ori să schimbăm contextul. Dar asta implică efort, iar efortul nu e de dorit. Pentru că, deși suntem dispuși să ne vindem timpul, nu suntem dispuși să îl și răscumpărăm.

Fie că ne place, fie că nu, trăim toată viața așteptând week-end-ul, vacanța, sau concediul. Nu e însă niciodată prea târziu pentru a face din fiecare zi o sărbătoare, un vis așteptat și împlinit. Dar pentru asta trebuie să înțelegi că a trăi nu e dat de ce ți se spune acasă, la biserică, la școală sau la serviciu. A trăi înseamnă să ai curajul să descoperi singur ce înseamnă…

 

Advertisements

Umbre albastre

Posted on

Mergeam pe drum, tăcut, gândind la tine;
Nu te știam deloc. Și mi-era bine!
Erai o umbră fadă, pierdută în marea de ceață
Veneai din căldura răcelii de gheață.

Nu te vedeam nici atunci; nu te văd nici acum,
Privirea și mintea-mi sunt toate-ntr-un fum.
Și, deși aș vrea să privesc, să știu cine ești
Tu, umbră ascunsă, te împotrivești.

Mai te luminează, frugal, raze de soare,
Aducându-mi pe buze o stresantă-ntrebare:
De ce în lumină misterul sporește?
Să fii doar o umbră ce crește…și crește?

De stau, de gândesc, dileme tot vin
Und’ să le duc? Und’ să le-anin?
Căci viața e una și mie îmi cere
Să fug, gol și nebun, după himere.

Și tu, umbră albastră, ieșită din ceață,
Ești tot o himeră, plasată-mi în față.
Mă uit după tine, privesc tot în zare
Cu speranță deșartă la o schimbare.

Nimic nu m-oprește să sper, să gândesc la mai bine!
De unde să știu ce-o să-apară mai mâine?
Poate că-atunci, cândva, undeva, într-o seară senină
O să te recunosc, nefiind așa de multă lumină!

În viață, lumina e umbră și umbra-i lumină,
Nu-i graniță clară ce le dezbină.
Iluzii și umbre: a le urma riscu-i mare…
Dar doar urmărirea aduce culoare!

Când iubești

Posted on Updated on

Când iubești, iubești pentru totdeauna. Dragostea care nu durează nu a existat niciodată. A fost o părere, o iluzie, o himeră. Sau o minciună frumoasă, bine formulată, pe care ne-am servit-o. Și pe care am oferit-o și altora.

Dragostea ține de alegere și nu de întâmplare. E o chestie de efort, de voință. Nu de dat cu banul. Ea nu apare din senin. Nici nu te lovește, fără să mai apuci să te ferești. Să iubești înseamnă să vrei să iubești! Să nu (mai) iubești înseamnă, la fel, să nu (mai) vrei să iubești.

Sentimentele care vin și pleacă nu am nicio legătură cu iubirea. Definesc confortul sufletesc, plăcerea de moment sau o fugă de singurătate. A iubi înseamnă a vrea să iubești. Înseamnă să lupți. Înseamnă să alegi. Iubirea e un proces, nu o stare. O călătorie, nu o destinație.

Nu poți ca azi să iubești și mâine să uiți. A iubi nu ține de ce se întâmplă. Nici de ce se face sau de ce nu se face. Iubești nu pentru că, nu dacă…Iubești în ciuda…

Dragostea adevărată nu vine, nu trece. Ci, dacă vine, rămâne. Dacă ai iubit(-o) o dată, (o) iubești totdeauna!

P.S: Dragostea adevărată nu există! Fiecare se descurcă cu ce are! Sau cu ce primește.

Ce nu mai facem astăzi

Posted on Updated on

Nu știu dacă toată lumea a prins vremurile în care se lua “curentul” mai des. Adică atunci când rețeaua electrică nu era atât de bună, iar penele erau mai dese. Îmi amintesc că, pe când eram copil, petreceam multe zile fără electricitate. Și nu, nu am prins vremurile de înainte de ’89.

Astăzi, după ani buni, am petrecut o zi fără electricitate. M-au năpădit multe amintiri, dar am observat și câteva aspecte care s-au schimbat de-a lungul timpului. Și nu în bine. Sunt unele lucruri pe care nu mai știm să le facem în această epocă a tehnologiei și a gadget-urilor. Te-ai gândit vreodată cum ți-ai petrece o zi fără energie electrică? Ce ai face pe parcursul ei? Ar fi o provocare pentru tine sau te-ai descurca? Mai jos am enumerat câteva din observațiile pe care le-am făcut pe parcursul zilei, constrâns de situație. Nu sunt doar locale și limitate, ci sunt pattern-uri întâlnite pe toate drumurile, în multe situații. Gândește-te care ți s-ar potrivi și trage semnale de alarmă, acolo unde e cazul.

  • Nu putem trăi fără tehnologie! Ne-am învățat să fim tot timpul înconjurați de gadget-uri așa că, atunci când nu le avem, nu știm cu ce să ne umplem timpul. Ce facem, într-o zi obișnuită, când ne plictisim sau nu avem chef de treabă? Pierdem vremea pe net: Facebook, Youtube, Mail, etc. Dar imaginează-ți cum ți-ai petrece o zi departe de tot ce înseamnă tehnologie? Ai putea trăi fără smartphone, tabletă, PC, internet, semnal gsm, etc? S-ar putea să zici că da, dar nu știi cât de greu ți-ar fii. Și așa trec la a doua observație:
  • Ne-am pierdut creativitatea! Nu știu dacă realizăm cât de mult timp petrecem în activități mărunte, insignifiante. Oare la ce cifre am ajunge dacă am contoriza toate minutele petrecute pe Facebook, verificându-ne mail-ul, trimițănd SMS-uri, privind filmulețe, etc? Activități pe care le facem atunci când zicem că suntem “la treabă”. Dar, dacă dai deoparte toate aceste elemente, cu ce ți-ai umple timpul? Ai avea destule idei încât să nu te plictisești o zi întreagă? Ai știi cum să petreci acest timp, făcând din el unul de calitate? Îmi amintesc cum mă jucam când eram mic…alergam toată ziua pe afară, inventam tot felul de jocuri, ne distram pe cinste. Ce face un copil astăzi dacă îi iei telecomanda, netul și tableta? Nici nu vreau să mă gândesc…
  • Nu apreciem timpul de calitate! Tot fiind angrenați în diversele activități ale unei zile, am uitat cum e să petreci timp de calitate. Nu mai știm cum e să te bucuri de o masă mâncată în tihnă. Nu ne mai încântăm cu mirosul paginilor dintr-o carte bună. Nu mai știm cum e să te plimbi fără grijă printr-un colț de natură. Totul în viețile noastre se grăbește. Și ne grăbim și noi, încercând să prindem cât mai mult din ele. De-am fi conștienți că, tocmai prin grabă, ne ratăm viața…

Una peste alta, când lucruri cu care te-ai obișnuit dispar din peisaj, viața ți se schimbă. O banală întrerupere a energiei electrice mi-a permis să citesc mai mult, să lucrez la unul din visele mele și să mă bucur mai deplin de această zi. Nu realizăm cât de aglomerată ne e viața și cât de multă nevoie avem de pauze. Unele lucruri pe care le făceam cu ușurință în trecut s-ar putea să nu mai fim în stare să le facem astăzi. Să fie și cele de mai sus printre ele?

Sa (fii)…

Posted on Updated on

Sa te bucuri de viata. Sa incerci mai tare. Sa renunti mai usor. Sa alergi mai repede. Sa respiri mai rar. Sa privesti mai departe. Sa asculti mai mult. Sa iti permiti sa fii trist. Sa ai pace in suflet. Sa visezi cum nu ai visat vreodata. Sa speri ca si cand viata ta depinde de asta. Sa iti iei timp sa stai cu tine. Sa te opresti. Sa stai. Sa pornesti iar. Sa incerci si sa dai gres. Sa incerci iar. Sa dai din nou gres. Sa reusesti. Sa vrei sa schimbi lumea. Sa incepi cu tine. Sa cazi pe ganduri. Sa iti permiti luxul de a ramane acolo. Sa te uiti la fiecare zi cu ochi mari de copil curios. Sa traiesti ca si cand ai muri maine. Sa sari in gol fara parasuta. Sa alergi descult prin praf. Sa zbori, fara aripi. Sa ai curajul sa astepti. Sa traiesti ca si cand poarta ar fi uitata deschisa. Sa faci ce vrei. Cand vrei. Cum vrei. Sa iti bata inima tare de tot. Sa iubesti cu tot ce esti. Sa vrei. Sa te asculti. Sa iei aminte la ce spun altii. Sa fii, insa, TU!

Poate ca asa trebuie sa fie…(Lost&Alone V)

Posted on Updated on

Incerca din rasputeri sa se concentreze pe ceea ce avea de facut, dar nu ii iesea deloc. Parca jurnalul prafuit aruncat intr-unul din colturile camerei tipa la el sa-i acorde si lui atentie. Nu il mai deschisese de mult, iar de scris nici nu mai incapea vorba. Isi promisese odata ca o sa realizeze lucruri mari in viata, iar acela de a deveni un cunoscut scriitor era unul dintre ele. Nu statea deloc bine la acest capitol si nu ar fi fost o asa problema daca ar fi fost singurul in care asteptarile lui nu aveau nicio sansa de conturare.

Renunta sa mai lupte si se indrepta sovaind spre mica agenda care parca isi domolise glasul si astepta nerabdatoare sa fie luata in brate. Parca stia ca daca va fi rasfoita va reusi sa aduca, chiar daca putin si pentru putin, soarele in sufletul posesorului. O deschise cu teama si incepu sa-si arunce ochii asa, aiurea, pe acolo. Insa cu fiecare rand pe care il citea, cu fiecare cuvant pe care-l pronunta si cu fiecare silaba pe care o vedea amintirile i se invalmaseau mai tare si mai tare. Se vedea din nou asa cum se vedea atunci, de neinvis, iar lumea – toata a lui. Lucrurile nu mai stateau de mult asa, insa. De putine zile incepuse noul an si privise in urma, la ce a fost, iar realitatea, oricat de blanda a incercat sa fie, tot l-a lovit cu putere. Nu reusise mare lucru in trecutul nu de mult scurs. Iar acesta parea sa se asemene foarte mult cu viitorul inca nesosit. Fara pesimism sau exagerare, desi multi aceste aspecte i le invocau, nu ii iesise mai nimic, de cand se stia. Iar in ultima perioada…nici nu voia sa se gandeasca. Nu stia unde se duce, de ce se duce si nici cum sa se duca. Nu stia ce vrea, nu stia ce nu vrea, si nici cum sa afle. Si, acolo unde spera ca vrea si trebuie sa ajunga, nu avea putere sa ajunga. Adica, puterea avea, dar nu avea pricepere. Dar nu conta…

Poate ca viata asa trebuia sa fie…un drum de cautari presarat cu gropi de descoperire. Un lant de tristete cu cate un nod de fericire. Un izvor de lacrimi cu cate o piatra de zambet. Poate ca el era nebunul in toata povestea, el nu vedea lucrurile asa cum sunt, el visa sa fie altfel. Dar de ce sa se arunce cu rosii in el, doar pentru ca inca avea curajul sa viseze? Nu era drept. Insa rosiile sau bolovanii nu-l deranjau asa de tare cum il deranja ca isi pierdea, incet, incet, curajul de a visa. Curajul de a se ridica sa lupte. Curajul de a privi viata in fata si de a-i spune ca ea era cea care trebuia traita si nu invers. Asta il durea. Il durea mult mai tare.

Nu trecusera mai mult de cateva clipe de cand deschisese jurnalul, dar toate aceste ganduri amestecate cu multe altele avusesera timp suficient sa-i dea dureri de cap. Inchise brusc agenda si o arunca in celalalt colt al camerei, iar el pleca enervat sa priveasca un film. Macar praful de pe jurnal fusese scuturat.

Provocari(le mele) Imposibile

Posted on Updated on

Inspirat de Adrian Soare mi-am scris si eu cateva din lucrurile “imposibile” pe care vreau sa le fac posibile. Iata cateva:

  • Vizitez 10 tari in 10 zile
  • Turul Elvetiei pe bicicleta
  •  Foto-Safari in Savana Africana
  •  Pedalat 500 km
  • 1000 de euro pe luna venit lunar
  •  Sa scriu minim 3 carti
  • Sa vorbesc in fata a 1000 de persoane
  • 50000 de vizite totalizate pe blog
  •  Sar cu parasuta
  • Bunjee-jumping de pe un pod/ in Taipei
  • Rafting

Le poti citi integral aici.

Intocmirea acestei liste a fost un exercitiu mult mai solicitant decat ma asteptam. Am tras concluzia ca, uneori, e greu si sa visezi! 😀 Cand imi trecea vreo idee prin minte, eram tentat sa nu o scriu, deoarece parea chiar imposibila. Sunt sigur ca pe unele din acest motiv nu le-am trecut, dar sper ca pe viitor sa le adaug. Scopul nu este ca se le indeplinesc pe toate, ci sa incerc sa le realizez pe toate. Deci, succes mie si numai bine tie! 🙂