trecut

Străini

Posted on

breaking-up

Străini eram cândva, străini, din nou, am devenit
Și brusc cum ne-am găsit, la fel ne-am despărțit.
Tu ai plecat deodată, fără motiv, intenție sau gând
Nu te-ai uitat în spate, ci doar în zare, alergând.

Ce-a fost, a fost…s-a dus ușor, exact cum a venit,
Dar a adus, în bezni de noapte, frânturi de răsărit.
Iar ceea ce e trist, la tot ce s-a ‘ntâmplat
Nu e că ai plecat, ci e că n-ai mai stat.

N-am să vin după tine, să te caut, nicicând
Pentru că știi că, de vrei, te poți întoarce, oricând.
Și știi drumul și valea și casa și poarta,
Curaj îți mai trebui’, în mâini să-ți iei soarta!

Dar pân-atunci…O fi rost de-o minune?
Nimeni nu știe, de veste-a ne spune!
Străini noi am fost, străini iată-ne iară
Și bine-ar fi, ca în timp, în noi, să nu doară!

Căci pașii se-unesc, făcând loc despărțirii
De nu știi: real e? Sau doar rodu-amăgirii?
Iar timpul tot trece, în goană, la pas…
Important nu-i ce-a fost, important ce-a rămas!

Advertisements

Ce-a fost, a fost

Posted on Updated on

Acum, în ceas târziu de noapte,
Când gândurile-mi sunt departe,
Zic doar atât: de ce nu eu?
Oh! De ai știi cât mi-e de greu…

Dar, de ai știi? Ai știi degeaba
Cum suflă vântul, vara, pleava!
Ce-a fost, a fost, nu va mai fi,
Degeaba curg lacrimi târzii.

Oricum a fost, nu a fost bine
De ce am ascultat de tine?
Da, te-am crezut, că fără grabă
Inima ta-mi va fi întreagă…

Povață:
Când e frumos, și cald, și bine
Să nu zâmbești, ca nu va ține!
Iar când e trist și noapte-afară,
Tu să nu uiți de luna clară!

Viitor fără trecut

Posted on Updated on

text_quotes_fight_club_1280x800_54863

Ne-am învățat să dorim mult, dar luptându-ne pentru puțin. Cum am vrea să progresăm, rămânând blocați în trecut?

Ca să devii ceea ce poți fii, trebuie să abandonezi ceea ce ești! Doar privind în față vei înainta; ce a fost, a fost. Ce va fi, nu a fost încă.

Uneori e de dorit să mergi atât de departe încât să nu te mai poți întoarce. Să îți arzi corăbiile și să te abandonezi uscatului. Să îți tai coarda de siguranță și să sari în gol. Să treci peste prăpăstii și apoi să arzi podul. Doar când nu mai ai altă opțiune, o să găsești adevărata cale.

Dar nu! Noi vrem progres fără efort. Rezultate fără muncă. Fericire fără durere. Iubire fără defecte. De unde să le luăm? În cel mai bun caz, (pe unele) putem să le oferim…

Doar când rămâi singur cu drumul, o să continui. Când mergi prea departe ca să te mai poți întoarce. Când pierzi ce e de pierdut. Când spui ce vrei să spui. Când asculți ceea ce e de ascultat.

Ne-am învățat să nu riscăm. Și, dacă totuși o facem, avem pregătită rezerva. Nu ne aruncăm cu capul înainte, decât după ce ne-am asigurat că avem cască. Și așa e bine…pentru mediocritate.

Dar măreția nu apare decât acolo unde mediocritatea a fost lăsată în urmă. Iar lucrurile bune nu vin decât în viața celor care au scăpat de cele rele.

E de dorit să mergi atât de departe încât să nu te mai poți întoarce! Cum să vrei să ajungi la stele, când tu ești legat de pământ?