realizare

Nu faci azi, nu faci nici mâine

Posted on

Do-it-today-or-regret-it-tomorrowDo-it-today-or-regret-it-tomorrow

Că viețile ne sunt scurte și că merită trăite la maximum nu-i nicio noutate. Că puțini punem osul la treabă în încercarea de a scoate ce-i mai bun din fiecare zi, e altă poveste. Realitatea e dură însă și ne arată, la fiecare pas, că în viață nu e loc de iluzii.

Ne-am obișnuit ca orice am face să facem mâine. Sau peste un an, sau când o să avem timp, sau când o să stăm mai bine cu banii etc. Ne învârtim după propriile degete și ne servim amăgiri frumos ambalate în scuze ieftine. Și, uite așa, ajungem să ne trăim viețile în viitor. Dar într-un viitor care, în majoritatea cazurilor, uită să devină prezent.

Adevărul e, însă, că ce nu facem astăzi nu vom face nici mâine. Iar piedicile care ne stau în cale nu sunt acolo decât ca să ne testeze hotărârea. Nu cunosc pe nimeni care să fii dorit ceva din tot sufletul și să nu fii obținut. Pentru că întotdeauna când vrei, poți. Și tocmai asta arată că ai vrut: faptul că ai obținut. Restul? Cum ziceam: amăgiri frumos ambalate în scuze ieftine.

Până la urmă, viața e o chestie între două alegeri: trăiești așa cum vrei, acum, indiferent de context, sau NU. NU, adică lași pe altădată. Când o să ai mai mult timp. Sau mai mulți bani. Sau cu cine. Sau etc. Se găsesc motive, dacă nu vrei.

Dar nu știu dacă merită, târgul ăsta: să dăm prezentul, care poate că nu-i perfect, dar e suficient pentru orice am vrea să facem, pe un viitor ce-l visăm luminos. Dar poate că n-am rezista fără iluzii, cine știe…

Cine face ceva, face de azi. Cine face mâine, nu face niciodată.

Întâi dărâmi. Abia apoi construiești

Posted on

Choices_in_Life_by_CleveWalker
Pe zi ce trece mă uimesc tot mai tare de cât de mult s-au împământenit anumite idei în mințile oamenilor. Sunt anumite tipare de gândire care se întâlnesc peste tot, indiferent dacă ești mic sau dacă ești mare. Încep să cred că oamenilor le place să trăiască slab, să existe doar. Cine a spus că cel mai mare dușman al lui “foarte bine” este “bine” și nu “rău”, mare adevăr a grăit!

De când ne naștem începe procesul de “spălare de creier”. Poate că sună dur, dar ăsta este adevărul. Și adevărul doare uneori, nu? Ei bine, de atunci, de la primul contact cu mediul și cu ceilalți, personalitățile noastre încep să fie modelate. Nu, nu noi le modelăm, ci ceilalți! Cele mai multe lucruri le învățăm în familie. Părinții și rudele îți devin modele, iar ce spun ei devine un fel de lege nescrisă. Ei sunt responsabili, într-o mare măsură, de caracterele și personalitatea copiilor lor. Sunt ei oare conștienți de asta? Nu în măsura în care ar trebui să fie! Dacă ar fi, nu și-ar mai învinui așa de ușor copiii pentru greșelile și actele necugetate, ci s-ar uita mai întâi la ei însăși. Pentru că, de multe ori, copiii nu sunt decât copii mai sincere ale părinților lor.

Dar să revin. În familie se pun bazele educației de mai târziu. Părinții își modelează copiii după propriile valori și aspirații. Ei le transmit acestora, uneori fără să fie conștienți de asta, propria viziune despre lume. De asta despre oamenii care și-au depășit condiția se scriu cărți! Pentru că ei au reușit, cumva, să treacă peste limitările dobândite acasă. Ei au reușit să-și depășească “condiția”.

Și după familie vine grădinița. După grădiniță, apare școala primară. Apoi școala generală și, mai apoi, în ordine: liceul, facultatea, master-ul, doctoratul. Până la o vârstă cele de mai sus se împletesc cu familia. Iar de la o altă vârstă încep să se împletească cu internship-uri și joburi. Dar de ce trebuie ca lumea să urmeze drumul ăsta? De ce trebuie să vedem toți cum ni se spune să vedem? Ne întoarcem, oare, la timpurile în care dacă ți se spunea că toate culorile sunt roșii, chiar le vedeai roșii? Ceva nu pare deloc în regulă!

Realitatea e că noi suntem într-o mare măsură vinovați de situația creată. Prin încercarea constantă de a-i face pe ceilalți să vadă lucrurile cum le vedem noi și prin dorința aprigă ca cei din jur să se comporte cum vrem noi să se comporte ducem mai departe “tradiția”. “Viața nu are manual de utilizare, existând mai multe moduri de a o trăi”, citeam undeva de dimineață. Și atunci, de ce oare tot încercăm să îi transformăm pe ceilalți după chipul și asemănarea noastră?

Be-Different1“Dacă mergi pe drumul pe care merge toată lumea, ajungi acolo unde ajunge toată lumea!” spun unii, mai inteligenți ca alții, poate. Mai deștepți nu pentru că au fost în stare să formuleze fraza asta, ci pentru că, îmi place să cred, reușesc să o conștientizeze și să trăiască cu ecoul ei în minte mai des decât ceilalți. Noi, cei care nu o conștientizăm, suntem vinovați de viețile pe care le trăim! Punct. Fără scuze și fără alte comentarii. Într-adevăr, dacă vrem, puteam da vina pe societate. Și de multe ori exact asta facem! E mai ușor, mai comod, mai lipsit de responsabilitate. Avem însă și dreptate? În niciun caz! Indiferent de ceea ce am fost învățați, de ceea ce ni se spune, de presiunile la care suntem supuși, noi suntem cei care decidem. Dacă refuzi libertatea doar pentru că vine la pachet cu responsabilitatea, te faci nedemn de amândouă!

Supărător e însă când fiecare îți spune ție cum trebuie să-ți trăiești viața. “Dar voi nu aveți viață?”, îmi vine să strig! Probabil că nu; dacă ar avea, nu le-ar mai da sfaturi altora, nu? De ce își face lumea atâtea probleme că nu ai și tu o facultate și nu ai un job? A ajuns să vă placă sclavia sistemului atât de mult? De ce spuneți toți că viața se poate trăi doar așa cum ați trăit voi? Nu ați avut tăria să vă îndepliniți visele și acum îi opriți și pe cei care încearcă?!? Nu știți, oare, că cel care eșuează e mai demn de respect decât cel care nu încearcă? Nu să nu cazi înseamnă măreție, ci să cazi și să te ridici, iată puterea!

Îngrădirile, drumurile deja trasate și potecile bătătorite sunt locuri pe care doar cei mediocri le frecventează. Lumea s-a schimbat mult prea repede în ultimii ani și mulți oameni nu au reușit să țină pasul cu ea. Din păcate, trăiesc în “pe vremea mea…”. De ce le-o fi așa greu să vadă că asta nu e vremea lor? De ce nu înțeleg că lumea e plină de resurse, că o facultate nu te face deștept și că succes nu înseamnă să lucrezi 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână pentru un amărât de salariu? De ce nu acceptă că există și alte căi și că viața poate fi trăită și altfel?

Am fost modelați de ceilalți și de evenimentele prin care am trecut. Dar putem să ne autodistrugem, pentru a renaște. Doar uitând cum ne-au învățat alții să trăim, putem avea viața pe care ne-o dorim. Fiecare are propriul drum și doar acesta putând să ofere cu adevărat satisfacție. Să trăiești după cum ți-au dictat sau îți dictează ceilalți, înseamnă să îți irosești adevăratul “self”. Asta vrei?

be_different_pc_1600_clr3

 

 

Despre milioane (de vise si bani)

Posted on

“Visele noastre nu sunt prea mari pentru noi, ci noi suntem prea mici pentru ele.”

Intr-o discutie cu un prieten a venit vorba si despre viitor si ce avem de gand sa facem in anii ce ne stau in fata. In dreptul meu, printre multele, multele chestii pe care vreau sa le fac (si multele de care vreau sa scap), este si acela de a obtine 1 milion de euro pana la 25 de ani. Prietenul meu s-a pus grav pe ras, iar tot ce am mai vorbit ulterior a fost marcat de gluma de “1 milion de euro”. Nu ma surprinde ca nu crede nici 1% ca as fi in stare sa realizez asta, mai ales ca ii mai sunt cunoscute si unele dintre schimbarile pe care vreau sa le fac in viitorul apropiat. Insa a fost ceva ce m-a surprins.

Am fost surprins de faptul ca nici eu nu cred. Da, sincer! Ma uit la mine, ma uit la viitor, apoi iar la mine, si iar la viitor…si iar la fel. Nimic nu imi ofera nici macar iluzia ca, in cativa ani, voi atinge visul dorit. Si exact aici e problema. Daca ma uit in viata mea de pana acum, vad un tipar: de fiecare data cand am vrut ceva si am crezut ca il pot obtine, mi-a iesit. Dar intotdeauna a fost nevoie de aceste doua ingrediente ca sa reusesc: DORINTA si CREDINTA. Cand am dat gres stiu sigur ca ceva a lipsit: ori nu mi-am dorit indeajuns de mult, ori nu m-am crezut in stare.

Daca vrei sa obtii ceva de la viata, trebuie sa vrei cu adevarat. Stii, genul ala de obsesie pozitiva, cand ai da totul pentru o chestie? De asta e vorba. Sa vrei sa reusesti ca si cand de asta ar depinde viata ta, ca si cand nu ai mai avea niciun alt scop pentru care sa traiesti. Spunea cineva ca “visele care merita urmarite se afla la kilometri distanta, nu la metri”, iar o alta idee:”viata este un maraton, nu un sprint”. Problema e ca avem cu totii atat de multe vise ca te ia cu rau. De la copii inocenti pana la adulti cu creierele spalate toti visam la mai bine. Fiecare stie la ce viseaza si ce i-ar placea sa aiba. Dar cati cred ca sunt in stare sa realizeze acest “mai bine”? Da, nu zic ca daca vrei si crezi toate usile ti se vor deschide, ci vreau sa spun ca acestea sunt elemente esentiale ca sa pleci la drum. Sa rezisti adversitatilor. Sa mergi inainte cand ceilalti te cred nebun. Sa privesti tinta la visul tau si sa stii ca il vei atinge. Sa VREI si sa CREZI!

Am citit ca “daca 5000 euro ti se par ca fiind multi bani niciodata nu ii vei avea salariu”. Destul de corect, nu? Ma gandesc ca asa e si cu milionul meu; prietenului meu i se pareau ca fiind foarte multi bani si, nu numai ca nu se vedea avand atatia bani, nu putea sa ma vada nici pe mine avandu-i. Insa in momentul asta mi se par si mie multi. Dar stiu ca, daca vreau sa ii am, trebuie sa imi schimb mentalitatea si sa ajung sa-i vad ca pe un fleac. “Ce ma…am facut si eu 1 milion…ce mare lucru?” o sa devina atitudinea mea. Si nu e vorba de infumurare, ci de o realitate. Pentru ca a avea 1 milion de euro in ziua de azi chiar nu e mare lucru. Si nici alte lucruri pe care le dorim sau reusite pe care vrem sa le atingem nu inseamna mult. Intr-o lume plina de resurse cum e cea in care traim, nu ai nicio scuza pentru a nu avea tot ce iti doresti!

VREAU 1 milion si CRED ca o sa il am! Tu cum te raportezi la visele tale?

Be S.M.A.R.T!

Posted on

De când mă știu la începutul fiecărui an e o atmosferă așa, mai solemnă, mai de responsabilitate. Oamenii sunt, chiar dacă nu pentru mult timp, retrospectivi. Și, analizând trecutul, își fac planuri pentru viitor. Pentru că fiecare început de an e un nou început, toți încearcă să-l înceapă cât mai bine. Și cu ce se poate începe dacă nu cu stabilirea obiectivelor pentru anul ce va să vină? Îmi amintesc de un studiu care s-a realizat cu ceva timp în urmă pe niște studenți de la Oxford și care avea ca obiect stabilirea țelurilor. La sfârșitul studiului s-a ajuns la concluzia că cei care își formulaseră scopuri precise, exacte, le așternuseră pe hârtie și le citeau zilnic au ajuns să câștige de 10 ori mai mult decât ceilalți care trataseră cu superficialitate subiectul. E o mică diferență, nu?

Și acum gândește-te la ce diferență se poate ajunge în cazul tău, dacă îți iei timp să-ți stabilești scopurile pentru 2013. Cel mai probabil nu vei ajunge să câștigi de 10 ori mai mult decât într-un an în care nu ți-ai stabilit ținte precise, dar cu siguranță viața ta se va îmbunătăți, pe toate planurile. Într-o carte pe care o citesc am descoperit un gând care spune cam totul despre cum ar trebui să fie țintele fiecăruia: “Țelurile trebuie să fie clare, simpe și formulate în scris. Dacă nu sunt scrise și nu le recitești zilnic, atunci nu sunt țeluri în adevăratul sens al cuvântului. Atunci nu sunt decât niște dorințe.”(Robert Kiyosaki).

Am participat nu cu mult timp în urmă la o conferință despre stabilirea scopurilor unde am aflat de acronimul SMART. Mi s-a părut cea mai ingenioasă metodă de a formula un scop. Fiecare literă din acronim vine de la o caracteristică pe care ar trebui să o aibă fiecare țel în parte. Iată-le, pe scurt, semnificația:

  • Specific = obiectivul trebuie să fie bine definit, concret, punctual.
  • Măsurabil = obiectivul trebuie să ofere posibilitatea unei analize, a unei măsurători, a deteminării progresului.
  • Accesibil = obiectivul trebuie să poată fii atins, realizabil (dar nici prea ușor de atins, pentru că atunci nu stimulează).
  • Relevant = să fie ceea ce îți dorești, să conteze pentru tine. 
  • Temporal = să aibă un timp în care să fie realizat (deadline). 

Cam asta ar fi la partea de teorie. Ba nu! Mai am un acronim: KISS(Keep It Simpe, Stupid) . Adică țelurile tale să fie definite cât mai simplu, “ca la proști”, cum se spune. (Nu trebuie să arăți prin formularea lor cât de deștept ești, deși cu siguranță nimeni nu se îndoiește de asta!). Și iată și un mic exemplu: unul din scopurile mele este ca în anul viitor să călătoresc în străinătate. Este specific? Măsurabil? Temporal? Nu prea…aș zice eu. Cum ar suna dacă acest obiectiv al meu ar fi SMART? Cam așa: până la sfârșitul lui 2013 vreau să vizitez 5 țări (aș pune mai multe, dar nu ar mai fi accesibil), inclusiv Norvegia și Suedia, 3 în prima jumătate a anului, restul în a doua. Ai prins ideea, nu?

Normal, după ce îți definești țelurile, trebuie să mai treci și la treabă! Trebuie să îți spargi propria zonă de confort și să te concentrezi pe îndeplinirea obiectivelor. Zig Ziglar povestea că în primele trei săptămâni ale fiecărui an cu greu găsea loc de parcare la sala de sport. De ce doar în primele 3 săptămâni? Ce se întâmpla după aceea cu oamenii? Cam atât dura motivația lor. Deși obiectivul nu și-l schimbau, nu mai aveau aceeasi dorință de a-l îndeplini. Sau dădeau de greu, sau de rutină. Sau nu își doreau suficient de mult ceea ce-și propuseseră. De aceea o bună definire (SMART definire) a obiectivelor te va ajuta mult în realizarea lor. Îți doresc ca în noul an să ai parte doar de lucruri SMART: obiective SMART, realizări SMART, atitudine SMART, viață SMART, etc.

P.S: Bonus am pus mai jos câteva gânduri despre obiective/scopuri/ținte și realizarea acestora. Enjoy!;)

  •  Țintește luna. Chiar dacă nu o nimerești, o să aterizezi printre stele.” — Les Brown
  • “Un țel este un vis cu un termen limită.” — Napoleon Hill
  • “Omul sărac nu este cel care nu are un ban, ci acela care nu are un vis.” — Harry Kemp
  • “Dacă știm cu adevărat ce vrem, mințile noastre ne pot duce din locul în care ne aflăm în cel în care vrem să fim.” — Jack Canfield
  • “Țelurile sunt pentru o viață întreagă. Sunt un angajament voluntar, dar obligatoriu.” — Jack Canfield
  • “Visurile visătorilor îndrăzneți nu sunt niciodată îndeplinite, sunt întotdeauna depășite.” — Alfred Lord Whitehead
  • “Nu există scurtături pentru locurile în care merită cu adevărat să ajungi.” — Beverly Sills
  • “O persoana de succes își stabilește de obicei țelurile nu foarte departe față de succesele anterioare. În felul acesta este sigur că va reuși să-și atingă aspirațiile.” — Kurt Zadek Lewin
  • “Nimic nu ne transformă mai mult decât țintele pe care nu le ajungem.” — Lucian Avramescu
  • Daca împușc soarele, poate țintesc o stea.” — Phineas Taylor Barnum

Provocari(le mele) Imposibile

Posted on Updated on

Inspirat de Adrian Soare mi-am scris si eu cateva din lucrurile “imposibile” pe care vreau sa le fac posibile. Iata cateva:

  • Vizitez 10 tari in 10 zile
  • Turul Elvetiei pe bicicleta
  •  Foto-Safari in Savana Africana
  •  Pedalat 500 km
  • 1000 de euro pe luna venit lunar
  •  Sa scriu minim 3 carti
  • Sa vorbesc in fata a 1000 de persoane
  • 50000 de vizite totalizate pe blog
  •  Sar cu parasuta
  • Bunjee-jumping de pe un pod/ in Taipei
  • Rafting

Le poti citi integral aici.

Intocmirea acestei liste a fost un exercitiu mult mai solicitant decat ma asteptam. Am tras concluzia ca, uneori, e greu si sa visezi! 😀 Cand imi trecea vreo idee prin minte, eram tentat sa nu o scriu, deoarece parea chiar imposibila. Sunt sigur ca pe unele din acest motiv nu le-am trecut, dar sper ca pe viitor sa le adaug. Scopul nu este ca se le indeplinesc pe toate, ci sa incerc sa le realizez pe toate. Deci, succes mie si numai bine tie! 🙂

Building Success(1) – Despre drum si scop

Posted on Updated on

Asa cum am promis, iata ca vin cu prima postare din seria pe care am intitulat-o “Building Succes”. Despre ceea ce voi trata s-au spus si s-ar mai putea spune multe, dar nu vreau decat sa aduc cateva idei importante in prim plan. Subiectul de azi nu este, asa cum am promis, o trasatura de caracter. Dar cred ca este ceva deasupra oricarei calitati sau aptitudini.

Despre ce este vorba? Sa-i spunem simplu: despre scop. Sau tinta, sau vis, sau aspiratie, sau cum vrei tu sa-i spui. Pana acum ceva timp in urma nu pusesem acent pe definirea unui scop al meu, propriu. Insa nu stiu cum de s-a nimerit, dar am dat peste niste carti care trateaza dezvoltarea personala si toate aveau pagini bune rezervate acestui aspect – definirea scopului personal.

Ce este scopul? Imi place sa-i spun: destinatie. Scopul tau in viata este ca si o destinatie atunci cand pleci la drum. Chiar daca te mai opresti prin alte orase sau locuri, totusi – in cazul fericit – nu uiti unde trebuie sa ajungi. Asa este si cu scopul. Persoanele care au un scop in viata, ceva pentru care lupta, nu se lasa absorbite de detaliile din jur; stiu unde vor sa ajunga. Iar cand lucrurile sau oamenii lovesc in ei, merg mai departe. Ei au o destinatie.

Dar pentru ca banuiesc ce fiecare stie ce inseamna un scop, dar si care este importanta lui, as vrea sa trec la cativa pasi practici care ar trebui facuti in vederea definirii scopului.

  • I-ati un timp in care sa stai singur si gandeste-te la tot ceea ce vrei de la viata.
  • Noteaza fiecare gand care iti vine in minte, oricat de prostesc sau irealizabil ar parea.
  • Apoi incearca sa faci o separare intre scopuri si dorinte.(Scopurile – destinatii; dorintele – puncte intermediare).
  • Din cele pe care le consideri scopuri selecteaza trei care crezi ca merita sa-ti conduca viata(nu uita: oricat de prostesti, sau de irealizbile 😉 ).
  • Scrie-le pe cele trei(sau doar pe cel din capul listei) undeva unde sa-l poti vedea si citi, de cat mai multe ori pe zi.
  • Gandeste-te la pasii pe care trebuie sa-i urmezi pentru a-ti atinge scopul si incepe sa-i realizezi.

Si pentru ca pot sa fie scopuri bune si scopuri “mai putin bune 😉 ” vreau sa impartasesc 6 sfaturi pe care le da John Maxwell atunci cand vorbeste de alegerea si definirea scopurilor:

  1. Scopul tau trebuie sa-i includa pe ceilalti. Nici un scop nu are valoare daca te include doar pe tine.
  2. Scopul tau trebuie sa fie valoros. Daca scopul tau nu are valoare, atunci probabil ca nu este decat una din dorintele tale.
  3. Scopul tau trebuie sa fie clar. “Daca nu stii incotro te indrepti, nicio harta nu iti va fi de folos.”
  4. Scopul tau trebuie sa fie masurabil. Trebuie sa stii daca faci progrese sau nu.
  5. Scopul tau trebuie sa poata fi extins. Odata cu trecerea anilor, viziunea se schimba; probabil ca va fi nevoie si de extinderea scopului. Daca scopul tau nu este destul de flexibil, lucrurile nu vor fi in ordine.
  6. Scopul tau trebuie urmarit cu convingere. Convingerea este combustibilul care te propulseaza spre reusita. Daca iti urmaresti scopul cu convingere, nimic nu-ti va sta in cale.

Acestea fiind spuse, vreau sa iti mai las un gand. Poate ca ceea ce spun ti se pare aberant. Poate ca asa si este. Dar de ce sa nu incerci si apoi sa vorbim? Recunosc ca nici eu nu eram incantat de asternerea pe hartie – nu sunt genul care sa stau sa scriu orice – dar sti cum e: ce-i in minte vine si trece. In plus, sa ai un scop in viata este unul dintre cele mai marete lucruri. Este ancora care te tine atunci cand vantul bate, este busola care te ajuta sa-ti gasesti drumul atunci cand te-ai pierdut, este…ce vrei tu sa fie. Dar scopul este cel care te tine.

Building success (introducere)

Posted on Updated on

De cand ma stiu m-au fascinat oamenii care au realizat ceva in viata. Si cand spun asta nu ma refer la cei care au facut avere, ci la oricine a realizat ceva maret pentru lumea in care a trait. Ca sa refolmulez: de cand ma stiu m-au fascinat oamenii de succes.

E interesant sa observi de ce unii – cei mai putini – au reusit, iar altii – majoritatea – nu au facut-o. Nu pot sa spun ca am facut din vietile oamenilor mari ai lumii un obiect de studiu(cu siguranta exista nume sonore de care nici macar nu am auzit 😦 ), dar am citit cate ceva pe acest subiect. Si acum vreau sa sintetizez informatiile. Asadar, incep astazi o serie de postari care vor trata cate o trasatura de caracter pe care cred eu (dar si altii) ca o au cei care au reusit in viata. Si, uneori, o sa postez si cate o mini-biografie a cuiva pe care eu il consider realizat in viata. O sa incerc ca in fiecare saptamana sa apara si postarea cu pricina. 😉 (Prima va fi gata pana maine, sper 😀 )