probleme

Problemele nu durează. Niciodată!

Posted on Updated on

freedom

Problemele nu durează niciodată, de orice tip ar fi ele și oricât de urâte și nasoale ar părea. Pare surprinzător, nu? Într-o lume în care auzi mereu de situația X, de nevoia Y sau de necazul Z, cum să spui că problemele nu au importanță? Păi…nu e deloc complicat, iar răspunsul are două componente: fie începi să rezolvi problema, fie te obișnuiești cu ea. Prima variantă e ușor de înțeles: te lovești de un zid, dar cauți (și găsești) o modalitate să îl treci. A doua, însă, e mai puțin plăcută: te lovești de un zid, dar nu te doare așa tare încât să vrei să-l treci. De fapt, după un timp, începe să îți placă de partea asta a zidului și să îți spui că e OK și așa. Și, cu cât stai mai mult acolo, cu atât n-ai mai pleca deloc.

Problema cu problemele

Dostoievski spunea în Amintiri din Casa Morții că omul se poate obișnui cu orice situație, oricât de rea ar fi ea. Asta înseamnă că nici măcar problemele nu mai sunt probleme odată ce te obișnuiești cu ele. Cum astfel s-ar explica toate situațiile puțin plăcute în care trăim? Sau modul nu de puține ori mizerabil în care ne petrecem viața? Ne-am obișnuit așa, acesta e răspunsul! Există o povestire binecunoscută despre cum fierbi o broască: treptat! Dacă o arunci în vasul cu apă clocotită aceasta va sări imediat, dar dacă o pui în apă rece și dai drumul la foc, ai câștigat. Fix la fel ne trăim noi viețile, din păcate.

Asta e problema cu problemele: că ne obișnuim cu ele. Iar după un timp de la apariția lor nici măcar nu le mai recunoaștem ca fiind acolo! Gândește-te: cine ar intra într-o relație care nu îl împlinește? Dar câți nu stau mai mult decât ar trebui în același tip de relație? Câte persoane nu acceptă să rămână în școli sau la joburi care îi distrug sufletește doar pentru că sunt acolo? Evident, dacă le-ai oferi din nou șansa de a alege, nu ar mai merge pe același drum! Dar așa…așa rămân.

Și uită că înainte nu era așa și că la început vedeau lucrurile altfel. Și, deși le stă în putere (și nici nu ar fi prea greu odată ce și-ar mișca fundul la treabă!) să schimbe situația, rămân liniștiți lângă zid. Nu e așa rău, până la urmă, își zic. Ba uite că avem soare și aici, chiar dacă doar două ore pe zi, parcă îi pot auzi continuând. Nu mai contează că au puterea să treacă/ să spargă zidul și să se bucure de un viitor luminos! Și, până la urmă, de ce l-ar sparge, dacă ei nu îl mai văd acolo? Ce să spargă, dacă nu-i niciun zid?

În loc de rezolvare

În toate cazurile situația rămâne aceeași, până la un punct; toți avem aspecte ale vieții pe care nu le recunoaștem ca fiind putrede, deși se cunosc de la o poștă. Doar că în cazul unora are loc un declick, o situație ZERO care îi scoate din moleșeala obișnuitului. Și așa (re)devin capabili să conștientizeze problema și, mai apoi, să o rezolve. Adică să scape de ea, urmând prima variantă: găsind o soluție. Pentru că a doua nu te scapă de nimic, doar neagă realitatea.

Până la urmă, totul se rezumă la ce alegi: negi sau rezolvi. Dar oricum ai lua-o, nu trebuie să uiți că ai de trăit cu alegerea făcută.

Advertisements

5 avantaje ale perioadelor dificile

Posted on Updated on

tumblr_maky7ut4ks1rdjsp4o1_500

Cu toții fugim de dificultăți, de probleme, de tristețe. Sau măcar încercăm să fugim, că de prins tot suntem prinși, până la urmă. La fiecare pas facem tot ce ne stă în putere să evităm momentele mai puțin plăcute, ca să rămânem în zona obișnuită de confort. Starea sufletească care ne cuprinde atunci când suntem pe vale e una pe care nu ne-o dorim și din care încercăm să ieșim cât mai repede. Dar, oare, nu există și avantaje pe care acestea vremuri mohorâte să ni le ofere? Nu avem lecții de învățat chiar de acolo de jos, din noroi? Iar alergarea asta nebună după a fi pe culme e chiar atât de sănătoasă? Iată 5 avantaje ale perioadelor dificile care or să te ajute să nu mai pară totul chiar atât de negru, atunci când treci prin ele:

  1. Ai timp de introspecție. Lumea e atât de grăbită și totul se schimbă așa de repede că nu mai avem deloc timp de noi. Când treci prin probleme însă, lucrurile parcă se mai liniștesc. Zgomotul dispare, rămânând doar pe fundal, iar toată energia minții se canalizează spre un singur subiect. Realitatea e că majoritatea problemelor trec de la sine, tot ce avem de făcut fiind să așteptăm, iar timpul acesta e extrem de potrivit pentru a pune ordine în gânduri. Să îți analizezi viața și acțiunile e ceva ce trebuie făcut din când în când, iar dificultățile creează un context favorabil pentru aceasta.
  2. Vezi cine-ți sunt prietenii. Prieteni nu sunt cei care zic că sunt, ci prieteni sunt cei care arată. Ce arată? Compasiune, ajutor, înțelegere etc. Nu persoanele care îți merg alături pe vreme bună sunt prieteni, ci cei care rămân chiar și după începerea furtunii! Doar în momentele dificile, când ai cu adevărat nevoie de o mână întinsă, o să vezi cine îți e, de fapt, aproape. Lumea e plină de oameni care stau în preajmă doar când au ceva jar de tras pe turta lor, dar cei cu spirit de sacrificiu sunt mult mai puțini. Iar când te lovești de probleme vezi oamenii fără ochelari. Și, uneori, chiar și fără măști.
  3. Apreciezi mai mult ceea ce ai. Multe din aspectele vieții le considerăm un dat, un merit. Ne e foarte greu să înțelegem că ne lovim de privilegii la fiecare pas și că ar trebui să fim mulțumitori pentru ele. Nu realizăm că a fi în viață, a avea unde locui și ce mânca, a fi sănătoși și a avea o familie, sau a putea intra pe net sau vorbi cu prietenii la telefon sunt lucruri de care nu toată lumea se bucură. Când o perioadă mai dificilă își face loc în monotonia cotidianului, începi să privești tot ce te înconjoară mult mai atent. Când pierzi ceva (sau pe cineva) observi câte alte motive de bucurie ți-au rămas. Când o dai în bară conștientizezi momentele în care puteai să dai greș și nu ai făcut-o. Și da, poate că la momentul de maximă intensitate nu ai ochi să vezi toate acestea, dar ulterior se face lumină. Și înțelegi că răul putea să fie mult mai rău, iar viața să fie și mai dură.
  4. Fericirea ar fi mult mai pală dacă n-ar fi tristețea. Dacă fericire e tot ce cunoști, nu te poți bucura de ea. Dacă tot timpul ai fost sus, nu ai cum să fii conștient de asta. Dacă mereu ți-a mers bine, nu ai cum să fii recunoscător pentru această stare. Doar cine a cunoscut căderea se poate bucura de ridicare. Cine a zăcut în tristețe poate aprecia fericirea la adevărata ei valoare. Și doar cine a cunoscut lacrimile eșecului, se poate simți împlinit de cele ale succesului. Dacă trăiești plan la exterior, trăiești plan și în interior. Iar frumosul vieții nu vine din liniile drepte, ci din cele șerpuite, urcânde și coborânde. Iar adevărul e că dacă nu ar exista moartea, nu ne-am putea bucura (la adevărata ei valoare, cel puțin), de viață.
  5. Îți testezi limitele. Nu o să afli niciodată din fața televizorului cât de bun sportiv ești, de exemplu. Iar limitele nu o să ți le descoperi în zona de confort fiind, ci luptându-te cu dificultățile pe care viața ți le aduce în cale. Când vin problemele peste tine, abia atunci începi să observi cât de mult poți să duci. Și adevărul e că suntem mai puternici decât credem sau știm că suntem. Iar dificultățile ne pot arăta adevăratul nostru nivel. Totul e să nu ne dăm la o parte din fața luptei.

Se spune că în viață nu contează prin ceea ce treci, ci cum treci. Lucrurile nu stau chiar așa, dacă e să fim sinceri, dar că atitudinea pe care o adoptăm poate da un alt curs evenimentelor, e clar. Viața nu ne aduce numai bucurii, iar zilele săptămânii nu-s toate cu soare…dar important e să nu uităm că el e acolo, sub nori. Și nu, nu spun că trebuie să intrăm în situații mai puțin plăcute doar pentru a ne bucura de anumite avantaje, ci propun să ne învățăm lecțiile atunci când trecem prin astfel de momente. Eu am menționat 5, dar ele sigur sunt mai multe și diferă de la persoană la persoană și de la caz la caz. Important e ca fiecare să le observe și să le asimileze în propria viață.

Când vine vorba de probleme, toți intrăm în ele în același fel. Dar la ieșit, acolo-i diferența…

Nesperanță

Posted on

life-quotes

E-atâta zăpadă și-atât e de frig!
Stau singur în beznă, singur și strig.
Dar strig în tăcere, nu vreau să auzi,
Plâng doar în mine, ochii-mi nu-s uzi.

Sunt gânduri ce vin, sunt gânduri ce trec,
Iluzii ce vin, iluzii ce plec.
Căci alb e afară, în noapte eu sunt
Și caut cu-ardoare un sens pe pământ.

Căci viața-i frumoasă, dar dură și grea,
Nu-ți poți găsi calea-n frântură de stea!
Doar jos, în mocirlă, în probleme și clei
Găsești existența, exiști doar de vrei!

A trăi-nseamnă nou, și visare, și gând…
Înseamnă să cazi, dar să mergi, chiar plângând!
Frumosul nu vine din ce ai… sau dorești,
Contează să fii, să alegi, să trăiești!

Și toți alergăm; în sus, jos, mereu
Ne plângem într-una de cât ni-e de greu.
Fericiri nu avem, doar în negru trăim,
Mă întreb câteodată: de ce nu murim?

Tu ești vinovat!

Posted on

Postarea de astăzi o să fie cea cu numărul 15, din cele 30 propuse. Și nu îmi vine să cred că jumătate din drum a fost deja parcurs…

Se spune că a doua jumătate a unei activități e mai ușoară, cel puțin așa o percepem. Am observat de multe ori chestia asta la antrenamentele de alergat: e mult mai ușor să renunți în prima jumătate, decât în a doua. Bine, adevărul e că antrenamentul nu devenea mai ușor în a doua parte, dar distanța parcursă mă împingea de la spate, obstacolele devenind mai mici decât erau în realitate.

De când m-am trezit am început să mă gândesc la ceea ce o să scriu astăzi; voiam să nu mai las lucrurile pe ultima sută de metri, dar nu am reușit. Am dat vina pe lipsa de inspirație, ca să nu fiu eu cauza nereușitei. Dar uite că, atunci când omul e strâns cu ușa, face ce face și se descurcă cumva.

Din păcate ne irosim viața în scuze. Dăm vina pe situații, pe oameni, pe vreme, pe orice și oricine pentru tot ce nu ne iese. Și, deși am mai scris despre asta cum câteva zile (dacă vrei poți să citești despre asta aici), tot în zona asta o să rămân. De ce? Pentru că oricât de mult am vorbi, niciodată nu ar fi destul. Bine, nici nu ar trebui să vorbim, dacă am acționa. Dar, pentru că schimbarea e responsabilitatea fiecăruia, nu ne rămâne decât să folosim asta ca scuză și să ne oprim la a vorbi. Vedeți? Tot scuzele, bată-le vina!

Pe parcursul întregii zile mi-am liniștit conștiința spunându-mi că “nu am inspirație” să scriu. Să mai aștept mi-am zis…și am așteptat. M-a căutat inspirația, oare? A ajuns, până la urmă, și la ușa mea? Da, cred că da, acum parcă aud o bătaie stingheră…De ce așa târziu? Probabil că a avut oameni mai importanți pe listă, înainte mea. Sau, mai probabil, inspirația nu îi ajută decât pe cei care se ajută singuri.

Că viața îi ajută pe cei care se ajută singuri, e un fapt. Iar când spun “viață”, mă refer la orice aspect: Dumnezeu, oameni, circumstanțe, etc. Nu sunt adeptul filozofiei în care “întreg Universul conspiră” în favoarea ta. Sunt, însă, adeptul muncii sistematice și susținute, făcută cu pasiune. Oamenii care fac lucrurile să se întâmple sunt cei care nu acceptă scuze. Dacă au o problemă, o rezolvă. Dacă dau de o greutate, trec peste ea. Dacă fac o greșeală, o recunosc și fac tot ce pot să o îndrepte. Nu dau vina pe alții pentru eșecurile lor. Nu se mulțumesc cu scuze, vor soluții! Nu acceptă ca lucrurile să se întâmple, pur și simplu, ci pun mâna pe treabă și fac lucrurile să se întâmple!

Asta este una din principalele diferențe dintre un om realizat și fericit și un mediocru: unul caută scuze, altul celălalt caută soluții! Dacă vrei să cunoști un om, ascultă pe cine și ce dă vina, e simplu! Astfel îți va fi ușor să-i creionezi caracterul. Și, de ce nu, chiar viitorul!

Problema e, ce vrei tu de la viața ta? În ce categorie (vrei să te) regăsești? Un lucru trebuie doar să ții minte: oricum ar fi, tu ești singurul vinovat de starea vieții tale! Restul? Doar scuze.

“Never tell your problems to anyone…20% don’t care and the other 80% are glad you have them.”
– Lou Holtz

 

Cum sa faci mai multe, mai repede

Posted on Updated on

Azi am facut un experiment de care am auzit cu ceva timp in urma, dar pe care nu-l incercasem niciodata. Despre ce este vorba? Despre un lucru banal si extrem de simplu, dar care m-a trezit la realitate. Am luat telefonul si am cronometrat, pe parcursul intregii zile, timpul pe care il petrec invatand. Rezultatele au fost uimitoare, adica socante. Dintr-un total de aproximativ 8 ore, am invatat undeva aproape de 3. Nu prea bine, am gandit eu.

Si am privit in urma sa vad ce am facut in rest. Am realizat ca o ora am fost in oras sa mai cumpar cate ceva. O alta am petrecut-o vorbind la telefon. Inca vreo ora, sa zic, am mancat, am spalat vasele, si tot ce tine de asta. Iar restul de timp nu stiu de unde sa-l iau. Putin citit, ceva mai mult stat pe net, invartit prin camera si altele de genul. Si am ajuns la o concluzie: trebuie sa-mi gestionez mai bine timpul.

Cineva spunea ca oamenii nu au nevoie sa fie invatati lucruri noi, ci sa li se aminteasca ceea ce stiu deja. Experimentul de  astazi mi-a amintit ca stiu destul de multe despre managementul timpului, dar ca nu aplic aceste cunostinte si in viata practica. Pentru cei care au mai putine cunostinte in domeniu insa, iata cativa pasi:

  1.  Incearca experimentul. Gandeste-te la o activitate importanta pe care trebuie sa o desfasori, iar apoi cronometreaza timpul pe care i-l dedici. Fii sincer cu tine insuti si nu fura. Opreste cronometrul de fiecare data cand iti indrepti atentia spre altceva(o carte, o cafea, vorbit la telefon, tv, etc).
  2. Trage linie. Ia-ti timp seara si analizeaza ziua ce tocmai se incheie. Daca timpul pe care l-ai petrecut antrenat in activitatea propusa ti se pare suficient, atunci esti pe drumul cel bun. (Dar exista loc de mai bine, nu? ) Analizeaza cum ti-ai petrecut restul timpului. A fost folositor sau nu? Activitatea era urgenta sau era doar un moft? Si alte intrebari de genul. Daca nu stii prea bine cum ti-a trecut ziua, problema e mai grava. (ca la mine, de altfel – raspunsuri in partea a doua).
  3. Decide-te sa nu mai pierzi timpul. In viata, pentru fiecare schimbare importanta, e nevoie mai intai de o decizie. Fara aceasta, lucrurile vor ramane la fel. (De multe ori si cu decizii foarte hotarate ramanem in acelasi loc, iti dai seama fara…). Iar apoi actioneaza. Cum? Incepe cu pasii urmatori! 😉
  4. Concentreaza-te asupra unui singur lucru. E normal sa ai multe lucruri de facut. (Si ar trebui sa fie normal sa le faci si bine 😉 ) Ia-le pe rand (de preferat ar fi sa ai o agenda in care sa-ti notezi de seara – sau macar de dimineata –  activitatile pe care trebuie sa le intreprinzi); nu trece la alta sarcina pana nu o termini pe cea deja inceputa.
  5. Stabileste-ti un ‘deadline’. Hotaraste un timp de sfarsit pentru fiecare activitate; nu iti lasa libertatea sa te intinzi mai mult de cat ar fi cazul. Un sfat ar fi sa iti notezi in agenda cu sarcini si timpul aproximativ de care ai avea nevoie pentru fiecare activitate in parte.
  6. Elimina intreruperile. Atunci cand te apuci de lucru, lucru sa fie. Nu raspunde la telefon, nu vorbi pe mess sau facebook; lasa admiratul peisajului sau al mobilei pe alta data si adu-ti toate gandurile acasa! Un sfat bun ar fi acela de a lucra in reprize: 1-2 ore de lucru intensiv urmate de 5-10 minute de pauza.
  7. Fii consecvent. Mergi in felul acesta zilnic. Desi o sa te lovesti de o multime de obstacole, este important sa continui. Parca nici nu te-ai hotarat bine ca vrei sa iti administrezi mai bine timpul ca dai numai de piedici; telefoanele nu se mai opresc din sunat, prieteni cu care nu ai mai vorbit de secole intra pe mess, dureri de cap te lovesc in plin, si altele. Asa ca nu uita: ai luat o decizie si trebuie sa o respecti. Fii consecvent!
  8. Continua sa cauti. Da, ai citit bine, desi suna nepotrivit. Continua sa cauti metode de folosire adecvata a timpului. Citeste, asculta audiobook-uri sau priveste seminarii, discuta cu oamenii calculati, etc. Vei fi uimit cate lucruri poti aplica si in viata ta. Si mai cauta intr-un loc: in mintea ta. Mintea ta este un ‘instrument’ extraordinar; fii creativ si gandeste propriile metode de abordare a sarcinilor si a problemelor.

Iar pentru cei care stiu deja toate astea si, probabil, s-au plictisit de moarte sa le reciteasca, exista si partea a doua a acestei postari. Dar toate la timpul lor! Rabdarea este o virtute!

P.S: Daca stii si alte metode interesante de time management nu ezita sa le spui si altora; eu, unul, sunt doritor sa le aflu. Sau daca esti unul din cei care isi folosesc timpul in mod eficient, da-mi un mail si spune-mi cum ai reusit. Din experientele altora se invata cel mai bine!

Sincer?! Da, cu “ne” in fata…

Posted on Updated on

Mi-am propus ca postarea de fata sa fie una scurta; si am de gand sa transform hotararea in realitate. Asa ca o sa ma rezum le aspectele pe care le consider importante. Nu mai scrisesem de mult pe blog (facand exceptie articolul de acum cateva zile) si m-am decis sa fac asta in aceasta seara. Problema era insa ca nu stiam despre ce sa scriu. Avusesem eu in minte cateva subiecte, dar, din cauza ca nu le-am pus pe hartie la momentul oportun, le-am uitat. Am reusit insa sa strang cateva idei despre sinceritate. Am ramas uimit de cat de (ne)sinceri suntem. Si cand spun asta nu ma refer la cum ne mintim pe noi insine, ci la cum ii mintim pe altii. Cand spun “altii”, ma gandesc nu la cei de care nu prea ne pasa, ci la apropiatii nostrii. Majoritatea avem prieteni/prietene de care ascundem adevarul uneori (din pacate din ce in ce mai des). Nu spunem ce credem cu privire la o pereche de pantofi, o rochie, o cravata, o camasa, etc. Nici despre prietena cuiva nu spunem nimic (de rau). Despre faptul ca ceva a iesit aiurea, ca nu va merge, sau ca nu se poate, pastram tacerea. Suntem de parerea apropiatului, chiar daca, in sufletul nostru, nu gandim astfel. De ce? Nu stiu. Probabil pentru ca nu vrem sa ii ranim pe cei dragi. Dar, oare, nu se va simti mai rau cand va afla adevarata noastra parere? Sau, cand va esua? Nu vei avea oare remuscari, stiind ca nu ai fost sincer cu respectivul? Probabil ca nu. Si cand spun asta, am in minte exemple clare, pe care nu le aduc in discutie, din motive de confidentialitate. In fine, ideea e ca, in opinia mea, producem mai mult rau decat bine, printr-o astfel de purtare. Si din nou am in minte exemple clare. Tu, esti (ne)sincer? Mi-ar placea sa spui ca (nu)da…