poezie

De-aș știi c-asculți

Posted on

birds-talking-free-desktop-wallpaper-2560x1600

Ți-aș spune multe, de-aș știi că mă asculți,
Frumos ar fi, pe plaje, să alergăm desculți…
Nevoia-i dar de fapte și nu de vorbe-n vânt
Să ne-ascultăm din șoapte, vorbind niciun cuvânt.

Dar tu n-asculți deloc, iar de vorbit nu-i rost,
Mă-ntreb, din când în când, cum ar fi de n-a fost!?!
Dar tac și eu, neant punându-se-ntre noi
Ca soare cald te-aș vrea, să uit de nori, în doi.

Mai am și eu, din când în când, câte-o scăpare
Așa că, poate, să avem cumva salvare?
Chiar și tu dai -dar rar- câte un semn de bine;
Orice e bun să fie, doar dorul să ne-aline.

De-ai asculta! Atâtea aș avea a spune…
Și tu mi-ai spune alte, de-aș asculta pe bune…
Dar nu știm s-ascultăm, vedem sau să privim!
Și uite-așa trăim: atât să nu pierim.

P.S: Scrisă în așteptarea trenului, Simeria, Marți, 23.09.2014, ora 8:30.

Advertisements

Macar din cand in cand

Posted on

Ma-ntreb de te gandesti la mine,
Macar din cand in cand, nu chiar mereu…
Caci eu ma tot gandesc la tine
Si-mi e din ce in ce mai greu.

In mine stropii-s mari si reci,
Dar sper ca tie sa iti fie bine.
As vrea sa mai fi stat si nu sa pleci!
Ma-ntreb de te gandesti la mine…

Mi-e dor de ce a fost, de ce-am avut;
De cei care am fost: si tu, si eu…
Hai s-adunam franturi din ce-a trecut
Macar din cand in cand, nu chiar mereu.

Ce-a fost s-a dus, nu se intoarce,
Nu-i timp de lacrimi dulci sau de suspine…
Dar inima-mi iluzii inca-si face,
Caci eu ma tot gandesc la tine.

Si-ncerc sa inteleg cum ar fi fost
Sa impartim acelasi curcubeu…
Insa-ai plecat, lasand totul anost
Si-mi e din ce in ce mai greu.

Si-mi e din ce in ce mai greu,
Caci eu ma tot gandesc la tine.
Macar din cand in cand, nu chiar mereu
Ma-ntreb de te gandesti la mine.

Străini

Posted on

breaking-up

Străini eram cândva, străini, din nou, am devenit
Și brusc cum ne-am găsit, la fel ne-am despărțit.
Tu ai plecat deodată, fără motiv, intenție sau gând
Nu te-ai uitat în spate, ci doar în zare, alergând.

Ce-a fost, a fost…s-a dus ușor, exact cum a venit,
Dar a adus, în bezni de noapte, frânturi de răsărit.
Iar ceea ce e trist, la tot ce s-a ‘ntâmplat
Nu e că ai plecat, ci e că n-ai mai stat.

N-am să vin după tine, să te caut, nicicând
Pentru că știi că, de vrei, te poți întoarce, oricând.
Și știi drumul și valea și casa și poarta,
Curaj îți mai trebui’, în mâini să-ți iei soarta!

Dar pân-atunci…O fi rost de-o minune?
Nimeni nu știe, de veste-a ne spune!
Străini noi am fost, străini iată-ne iară
Și bine-ar fi, ca în timp, în noi, să nu doară!

Căci pașii se-unesc, făcând loc despărțirii
De nu știi: real e? Sau doar rodu-amăgirii?
Iar timpul tot trece, în goană, la pas…
Important nu-i ce-a fost, important ce-a rămas!

Astru-ntre astre

Posted on Updated on

tumblr_muol21YtSe1qmf9h4o1_500

Și soarele s-a dus pe altă vale
Și-a luat cu el și vorbele-ale tale…
Gherghinu-i tot aici, nu s-a mutat
Deși eu am plecat, tu l-ai lăsat.

Și cântă greierii puhoi, minune
Și-aduc speranțe albe, gânduri bune.
Iar iarba-i verde crud, liniștitor
Insuflă gând de tine și de dor.

E noapte în curând, dar n-or s-apară stele,
Căci tu mi le-ai furat și ai plecat cu ele.
Așa că plec și eu, să îmi găsesc o lună
Să văd de bine ce-are să îmi spună.

Frânturi de gânduri (cu, despre și pentru tine)

Posted on Updated on

6a0120a6b6d001970b012875bd7c17970c-800wi

E April afar’, dar este rece,
Iar timpul trece și tot trece…
Dar el nu zboară c-altădată,
La tine mintea-mi e-ndreptată.

Nu știu de ce, nu știu nici cum,
Dar simt un gol ciudat acum.
În al meu suflet ce-i tot rece
Privirea ta vine și trece.

Ar merge-o ceartă acum, cuvinte
Jucate dur, dar să te-alinte.
Și-am pune-un strop de bunătate
Din a ta vastă plinătate.

Căci știu că-i greu să duci atâta
Și nu-i ușoară deloc lupta!
Ești un frumos, superb Geniu – modest,
Ai și de-o eroină-un rest.

Ma uit pe geam, încă-i lumină…
Ah, stai, nu-erai găină!
Și nu, nici eu nu sunt cocoșul,
Deși sunt, poate, somnorosul.

Așa că stau și-ți mai zic două,
Ca să îmi spui și tu cam nouă.
Căci știu că-ți place s-ai dreptate,
Din zori de zi și până-n noapte.

Dar e frumos, că-s eu de treabă…
Ce-ar fi să-ți dau lumea întreagă?
Dar nu! Mașină, casă, înghețată
Ție-ți ajung, pentru-astă viață!

Om mai vedea, căci timp mai este,
N-avem de ce să trecem peste.
Mi-e somn acum, deși nu-i noapte,
Oare mai vreau vise deșarte?

Oh, măi, multe ți-aș spune!
Bune și rele, rele și bune…
Dar eu aș vrea s-ascult de tine,
Că încă mai țin și la mine!

Dar gata, fie, de-ajuns pentru azi,
Tu-oricum tot în picioare cazi!
Eu nu, al tău talent nu-l am…
Ba bine, poate am un gram!

Cum îți spuneam, eu mă opresc,
Că nu am chef să-te-obosesc…
De-oi fi drăguț, pe viitor
Promit să-ți scriu, de mi-o fi dor!

Ce-a fost, a fost

Posted on Updated on

Acum, în ceas târziu de noapte,
Când gândurile-mi sunt departe,
Zic doar atât: de ce nu eu?
Oh! De ai știi cât mi-e de greu…

Dar, de ai știi? Ai știi degeaba
Cum suflă vântul, vara, pleava!
Ce-a fost, a fost, nu va mai fi,
Degeaba curg lacrimi târzii.

Oricum a fost, nu a fost bine
De ce am ascultat de tine?
Da, te-am crezut, că fără grabă
Inima ta-mi va fi întreagă…

Povață:
Când e frumos, și cald, și bine
Să nu zâmbești, ca nu va ține!
Iar când e trist și noapte-afară,
Tu să nu uiți de luna clară!

Nu am vorbit

Posted on Updated on

Două cuvinte aș vrea să-ți spun
Inima-mi, însă, minte!
Gânduri încerc să mai adun
Să iau degrab’ aminte.

Nu am vorbit cu tine azi,
N-o să te-aud nici mâine.
Și ochii tăi-s așa de calzi!
Și tot la fel poimâine…

Și seara vine…și ziua trece,
Colindă mintea tot departe.
Afară este tot mai rece!
Iar tu? Tot mai aparte…

Sunt basme, zâne și povești,
O fată prea aleasă.
Întreci și corpurile-cerești,
Tu ești mult prea frumoasă!