perseverenta

Fără muncă nu-i răsplată!

Posted on Updated on

Nu știu de ce, dar cu toții avem o percepție interesantă asupra lumii: avem impresia că putem reuși fără efort. Și acest model se găsește, asemeni fractalilor, la orice nivel. Pur și simplu trăim cu iluzia că vom primi răsplata și fără efort.

Știu că vorba “după muncă și răsplată” nu are 100% acoperire în viața reală, dar e cert că, deși uneori poți munci fără să-ți primești răsplata cuvenită, NICIODATĂ nu vei primi răsplata dacă nu depui munca necesară. Nu știu exact care să fie cauza pentru percepția greșită pe care o avem cu privire la acest aspect, dar cred că aceasta este constituită dintr-un mix de societate, comoditate, frică, ignoranță, autoînșelare. Suntem prea comozi să muncim pentru ceea ce vrem, ne este frică de eșec, trăim într-o societate care încurajează succesul peste noapte și ignoranța în gândire și, pe deasupra, ne mai și mințim singuri cu privire la situație.

De ceva timp observ foarte bine acest fenomen atunci când vine vorba de bani. Nu sunt adeptul muncii silnice, de la 8 la 8, dar sunt cu toată inima pentru efort asiduu atunci când vine vorba de ceva ce îmi doresc. Am observat că majoritatea oamenilor vor să aibă un anumit grad de independență financiară, dar nu sunt dispuși să treacă la treabă. Ba mai mult, dacă s-ar putea îmbogăți peste noapte, ar fi fantastic. Unii chiar speră și cred că așa ceva se va întâmpla! O idee genială de afacere, o carte super bine scrisă și devenită bestseller, o lovitură pe bursă sau în cazinou –  toate transmit aceeși idee: succes fără efort. Alții, mai deștepți puțin poate, știu să profite de inconștiența celorlalți și câștigă bani frumoși de pe urma lor.

Dar fie că ne place, fie că nu, adevărul este altul: succes peste noapte nu există! Deși uneori așa se vede, deși alteori așa pare, niciodată nu vei realiza ceva important dintr-o dată, fără o cantitate importantă de efort. Și, ceea ce este și mai important, este că dacă nu îți schimbi mentalitatea nu vei reuși. Pur și simplu nu vei ajunge nicăieri, dacă tu te aștepți să ajungi fără să te deplasezi! Și, pe cât de stupid și ilogic pare să ai pretenția să ajungi la o destinație fără să pleci la drum, pe atât de orbi suntem când vine vorba de ceea ce vrem de la viață. Dar este mai ușor să te duci sub păr, să deschizi gura și să aștepți să cadă para mult dorită, nu?

Dacă te ridici și te apuci de treabă, ai mari șanse să eșuezi. Așa că mai bine te așezi confortabil și aștepți să te lovească și pe tine norocul! Nu renunți la ceea ce nu te satisface, nu ieși dintr-o relație care nu mai merge, nu vorbești cu persoana care îți place, nu te apuci de visul care te macină. Stai, pur și simplu, și aștepți ca lucrurile să se întâmple. Dar oare se vor întâmpla vreodată?

10 ganduri pentru a trece “De la bine la excelent”

Posted on

“De la bine la excelent”(de Zig Ziglar) este una din putinele carti scrise simplu, dar transmitand invataturi profunde. Desi nu am terminat-o inca, am intalnit in ea unele idei care merita impartasite. Iata cateva din gandurile care mi-au placut in mod deosebit, dar fiti siguri ca pe paginile ei se gasesc multe altele la fel de interesante:

  • “Orice lucru ce merita facut, merita facut si prost, pana invatam sa-l facem bine.” (Steve Brown)
  • “De cele mai multe ori, absenta succesului imediat este un semn al vocatiei autentice.” (Bruce Larson)
  • “Oamenii care incearca sa faca un lucru si dau gres sunt infinit mai buni decat cei care nu fac nicio incercare si reusesc.” (Lloyd Jones)
  • “In drumul spre atingerea telurilor tale, nu conteaza ce cred ceilalti ca poti face, ci ce crezi tu ca poti face.” (Zig Ziglar)
  • “Tinteste sus si vei fi doborat la pamant. Tinteste jos si n-o sa te alegi cu nimic.” (C.S Lewis)
  • “Ratatii sunt acei oameni care nu si-au dat seama cat de aproape au fost de succes atunci cand s-au dat batuti.” (Thomas Edison)
  • “Mai degraba imi schimb planurile cu binecuvantarea lui Dumnezeu, decat sa mi se indeplineasca fara aceasta.” (Zig Ziglar)
  • “Nu trebuie sa fii un om extraordinar pentru a incepe ceva. Dar trebuie sa incepi ceva pentru a deveni extraordinar.” (Joe Sabah)
  • “Pesimistul este un om care se plange de zgomotul pe care-l face sansa atunci cand bate la usa.” (Michael Levine)

P.S: Un citat bonus: “Fii atent la gandurile tale, caci ele devin cuvinte. Fii atent la cuvintele tale, caci devin actiuni. Fii atent la actiunile tale, caci devin obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, caci devin trasaturi de caracter. Fii atent la trasaturile tale de caracter, pentru ca iti descriu destinul!” (Frank Outlaw)

P.P.S: Mai multe detalii despre carte gasiti aici.

Perseverenta sau nebunie(?)

Posted on Updated on

Din nou nu ti-a iesit ceea ce voiai. Ai reusit, fara prea mult efort, sa o dai iar in bara. Ceea ce credeai (si sperai) ca poti sa faci foarte bine nu-ti iese deloc. Te-ai luptat, te-ai luptat, te-ai luptat. Ai perseverat, dar de fiecare data cand dadeai gres, lucrurile erau mai rele ca inainte. Si cred ca toate cele de mai sus trebuiau scrise la persoana I; mie asa mi se intampla. Esec dupa esec, prabusire dupa prabusire. Si incerc sa ma ridic si sa merg mai departe. Si, un timp, merg. Apoi o prabusire mai mare, mai dureroasa, mai colpesitoare. Si asa se face ca ma intreb daca se merita sa ma mai ridic, din moment ce oricum voi cadea iar.

 Exista anumite lucruri in viata pe care imi doresc atat de mult sa le realizez, incat am mers mai departe dupa fiecare esec. Dar parca nu se mai poate. Parca traista cu esecuri atarna prea greu, iar cea cu reusite, nici nu stiu pe unde e. Se spune ca daca perseverezi vei reusi. Partea proasta este insa ca nu se spune si CAT TIMP trebuie sa perseverezi. O luna? Un an? 5 ani? O viata? Cineva spunea (Napoleon Hill, daca nu ma insel) ca daca nu ai luptat o viata pentru un anumit lucru, nu poti sa spui ca nu esti bun, sau ca nu se merita. Dar daca ajungi la sfarsitul unei vieti de lupta sa realizezi ca ai luptat in van? 

Imi vin in minte cateva exemple de perseverenta(ca sa nu le spun “exemple de nebunie”). Se spune ca Thomas Edison a descoerit cateva mii de metode prin care nu se inventeaza becul. De Twain si Dickens se povesteste ca au fost refuzati de  mai multi editori, de sute de ori. De Buffet se spune ca a pierdut tot ce avea in 2 zile. In zilele noastre ii citim pe Twain si pe Dickens (daca mai citim, dar, cel putin, avem posibilitatea) la lumina becului lui Edison, auzind la televizor o multime de lucruri despre realizarile lui Buffet. Toti au ajuns nu sus, ci acolo unde si-au dorit ei sa ajunga. Si ma intreb ce face diferenta. Sa lupti un an, e ceva. Sa lupti 5 ani, e si mai mult. Sa lupti 10 e parca prea mult. Dar sa lupti o viata si vei face diferenta. Diferenta nu neaparat pentru ceilalti, dar macar pentru tine. Si, pana la urma, ce altceva conteaza in afara de satisfactia personala? Nu ce vor ceilalti e important, ci ceea ce iti doresti tu!

E cert ca toti cei care au realizat lucruri marete erau nebuni. Numai un nebun poate sa dea gres de mii de ori si sa o ia de la capat. Numai un nebun poate sa bata de sute de ori la usa editorilor in speranta ca poate isi va aruca un ochi si pe manuscrisul lui. Numai un nebun poate sa se ridice si sa persevereze atunci cand nimeni nu-i mai da vreo sansa. Numai un nebun se poate lupta ca un nebun pentru scopul sau. Iar in lumea noastra, nebunii fac diferenta.

Perseverenta adevarata este, pana la urma, nebunie curata. Sa indraznesti sa te ridici dupa ce ai fost doborat intr-un mod sfasietor este un comportament nebunesc. Dar este singurul care iti garanteaza victoria. Se spune ca nu de cate ori ai cazut conteaza, ci de cate ori te-ai ridicat. Fiecare avem o viata pe care trebuie sa o traim. Fiecare avem visuri pe care vrem sa le implinim. Fiecare avem varfuri pe care vrem sa le atingem. Dar, daca ne traim viata noastra, daca luptam pentru visurile noastre si urcam spre varfurile noastre, trebuie sa fim nebuni in ochii celorlalti. Dar pentru un nebun nu conteaza! El are lumea lui; o lume in care stie cum trebuie sa fie lucrurile de fapt. Si asta ii da putere sa lupte. Ii da putere sa mearga inainte, desi toti il imping inapoi. Ii da putere sa se ridice, desi toti incearca sa-l doboare. 

Provocarea zilei: Fii tu insuti un nebun! Nu vei regreta mai tarziu! 

Nebun,…dar bun!

Posted on Updated on

A esuat in afaceri la varsta de 21 de ani.

A fost invins in alegerile legislative la varsta de 22 de ani.

A esuat din nou in afaceri la varsta de 24 de ani.

A fost coplesit de moartea iubitei sale la varsta de 26 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Congres la 34 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Congres la 36 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Senat la 45 de ani.

A ratat postul de vice-presedinte la 47 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Senat la 49 de ani.

A fost ales Presedintele Statelor Unite la varsta de 52 de ani.

Un prieten spunea: ‘Cum de nu a crezut ca e blestemat?’ Eu ma intreb: ‘ De unde atata determinare? De unde atata perseverenta? De unde increderea ca era bun la politica? Oare de ce nu a renuntat? ‘

Numele lui: Abraham Lincoln.

Iar un posibil raspuns: ‘Ca sa reusesti in viata trebuie sa fii nebun. Nebun in a continua, in a nu accepta infrangeri si in a nu-i asculta pe ceilalti.’  

 

Sunt sigur ca exista!

Posted on

Astazi mi-a fost rusine de…mine. De cand am inceput facultatea nu am facut mare lucru, in afara de a ma plange. Nu zic ca nu am avut (inca am) motive. Dar asta deja suna a scuza. Ceea ce m-a facut sa-mi fie rusine a fost o discutie cu un coleg de grupa. De ceva timp voiam sa intru cu el in vorba si azi mi-am creat ocazia. Am ramas surprins de seninatatea lui si de perseverenta care il caracteriza. Desi nu am apucat sa vorbesc mult, am discutat destul de mult timp ca sa ma simt rusinat. Desi a terminat de 6 ani liceul si este a doua oara cand  este la Automatica, nu a dat inapoi. Si asta si cu un serviciu pe cap. Cand imi povestea, nu puteam sa nu observ contrastul care devenea din ce in ce mai evident, si sa ma simt nu foarte confortabil. Nu conta ca habar nu are de programare, ca a terminat un liceu cu profil tehnic, ca nu a facut nici fizica, nici mate in liceu, decat la nivel de F2, respectiv M2, sau ca este la taxa. Nici urma de plangere sau descurajare pe el. Si, nici macar nu se plangea de timp!

Iar eu, cu liceu terminat acum cateva luni, profil matematica-informatica, fara alte preocupari pe cap in afara de a invata, m-am tot plans. Ca e greu, ca trebuie muncit, este adevarat. Dar asta nu justifica plangerile.

Asa ca m-am decis: oricat ar fi de greu, de urat, sau in orice alt fel, nu voi renunta. Voi merge mai departe, imi voi folosi timpul si abilitatile, voi termina facultatea (fara restante)…fara sa ma plang. Nu voi mai uita ca lucrurile pot sa stea si mai rau.

P.S:Data viitoare cand vei fi pus in situatia de a te plange, alege sa te gandesti la cei care o duc mai rau ca tine! Fii sigur ca exista!

Il regret pe Steve…

Posted on

O mare parte din media ne-a informat astazi despre moartea lui Steve Jobs, foarte cunoscutul co-fondatorul  al Apple. Nu pot sa spun decat ca aceasta este o mare pierdere pentru noi, toti.

Un geniu, in adevaratul sens al cuvantului, asta a fost Steve. Un om cu viziune, cu aspiratii si plin de perseverenta. Un conducator, un pasionat, un…nebun. Si iata ca dupa ce s-a stins, la o varsta la care multi isi incep viata (56 de ani) o intrebare foarte intalnita este cea referitoarea la uriasa sa avere: “Oare a cui va ramane aceasta?”

Si nu pot sa nu ma gandesc la intorsatura suferita de valori in lumea noastra. Ajungem sa ne gandim mai mult la bani si avere, decat la cei de langa noi, aflati in suferinta, poate.Probabil ca peste cateva zile vor mai aparea si vorbe mari referitoare la modul in care a schimbat lumea…dar de ce trebuie sa ne gandim intai la bani?

Il regret pe Steve. Si stiu ca suna ca si cand l-am cunoscut, dar chiar asta simt. Simt ca un mare om ne-a parasit, ca pamantul fara el va fi mai sarac, ca multi din fanii Apple se vor pierde. Pentru ca Steve Jobs s-a dus. Dar s-a dus lasand in urma o viata, o istorie care ne arata cum trebuie traita viata. Sau, mai bine zis, cum trebuie vazuta.

P.S: Cu ceva timp in urma am citit o carte: “Steve Jobs – iLeadership pentru o noua generatie” . Merita!

P.P.S: Exista si pe net o multime de citate care ii apartin lui Steve. Si acestea merita! 

 

Ma uit la ceas…

Posted on Updated on

Ma uit la ceas…e cam tarziu…Sa ma mai apuc totusi de scris? Nu imi raspund, dar ma apuc…Ma uit din nou, la calendar insa…E aproape 31 ianuarie. S-a dus prima luna a anului 2010. Muzica se aude undeva in surdina, iar melodia gandurilor se intoarce undeva la inceputul anului…Era sfarsitul unui an, era nostalgia noului inceput, era…Fiecare isi trecea anul ce se incheia pe sub lupa realizarilor…apoi isi ridica privirea si isi alegea muntele pe care sa isi infiga steagul. Si eu faceam la fel. Mi-amintesc cum mi-am intors privirea spre 2009…am ramas dezamagit!N-am realizat ce mi-am propus…n-am fost mai bun, mai perseverent, mai hotarat, mai ambitios…Si atunci mi-am pus, cu mai multa hotarare ca anul trecut parca, tintele pe o hartie…pe inima…pe suflet…Ma uit din nou la ceas…limbile au inaintat…Ma uit din nou in calendar…Si ma mai uit la ceva…la lista mea…S-a scurs o luna si privesc uimit ca ma aflu in acelasi loc; nu am plecat spre muntii pe care vroiam sa-i cuceresc, nu am facut niciun pas, nici macar un pas…Nu as putea sa spun de ce, cu toate ca motivele le stiu…Sunt obosit deja…si timpul e tarziu…Dar nu ma opresc pana nu imi revad lista, de pe hartie, din inima si suflet…Ma rog din nou…imi ridic privirea si pornesc…Da, chiar in aceasta clipa, cand timpul s-a oprit, pornesc, cu teama poate, spre primul munte, spre primul varf…Stiu ca nu va fi usor, dar stiu ca nu va fi nici greu…O sa mai treaca o luna…O, sunt curios deja!