pasi

Ultima postare!

Posted on Updated on

12

Mă uit în urmă la timpul petrecut pe blog și realizez că am investit atât de mult în el că am pierdut socoteala. Mă ajută însă WordPress-ul, spunându-mi că am scris 322 de posturi, în cei peste 3 ani de activitate…

Dar parcă nu îmi vine să cred că a venit și clipa în care să spun adio acestei adrese (cascadorys.wordpress.com) și să mă mut și eu la casa mea! Căci nu, această ultimă postare nu înseamnă că mă voi opri din scris, ci doar că schimb locul unde o fac.

Așadar, începând de acum, vă aștept la adresa bogdanmatei.roiar postările vor putea fi urmărite direct pe pagina bloguluiDe lucru încă mai e pe acolo, dar totuși începe să arate bine, nu?

Bonus: În curând urmează să aibă loc lansarea cărții “Europa în 80 de Zile“, dar până atunci îți poți rezerva exemplarele dorite cu o reducere de 15%! Dacă ai nevoie de mai multe detalii despre carte și despre ofertă, le găsești aici!

despre carte_cover_detalii

Ce ar mai fi de spus? Un mare “Mulțumesc!” celor cu care am interacționat prin intermediul acestui blog, dar și celor care s-au rezumat doar la a citi, din când în când, chestiile care li s-au părut mai interesante.

O observație pentru cei care urmăreau pe email postările: o să fie nevoie să vă reînregistrați la noua adresă ca să fiți siguri că sunteți la curent!

O observație pentru toată lumea: poți să mă găsești și pe Facebook!

 

 

Nemuritori

Posted on

one_day_you_will-64032

Cadența pedalelor creștea ușor, iar odată cu ea creșteau și numerele indicate de vitezometru. Cu siguranță că și coborârea avea aportul ei, dar biciclistul din față era motivarea supremă, nu era loc de îndoială. Era doar un copilandru oarecare, de undeva de prin sat, ieșit la o plimbare de seară, sau cu treabă, poate. Eu? Eu eram ceva mai mult, eram un biciclist plecat la antrenament!

Așa că am început să împing mai cu zel, bucurându-mă de vântul ce îmi mângâia corpul și de viteza tot crescândă a bicicletei. Priveam în față, drumul urma o curbă ușoară la stânga, iar apoi o alta mai bruscă la dreapta. Am intrat cu tupeu în prima dintre ele, continuându-mi vijelios drumul către a doua. Îmi depășisem deja rivalul, iar un zâmbet de satisfacție mi se așternuse pe față, de parcă cine știe ce ispravă făcusem…

Virajul la dreapta deveni, dintr-o dată, mai brusc decât mi-l aminteam. O mașină urca pe celălalt sens, iar frânele bicicletei nu au mai putut face mare lucru, cu tot scârțâitul lor. Până la impactul cu automobilul nu a mai fost decât o chestie de milisecunde, sfârșitul devenind astfel inevitabil. O rostogolire dură peste capotă și o aterizare forțată în gardul de pe marginea drumului au încheiat povestea. În urmă nu a rămas decât tăcerea.

***

Nemuritori, așa ne credem. Dar ne amăgim, asta facem. Nu suntem conștienți de fragilitatea vieții și nici de faptul că se poate sfârși la orice pas. Când plecăm, plecăm cu gândul că ne vom întoarce. Nu punem niciodată sfârșitul înainte, pentru că nu îl realizăm. Dar cum ar fi viețile noastre, dacă am avea conștiența morții mereu în minte? Am risca mai mult? Am iubi mai tare? Am trăi mai frumos?

Am fii mai sinceri unii cu alții? Am trăi la 100%? Ne-ar mai fi, oare, frică de eșec? Ne-ar mai păsa de criticile și părerile altora? Încă am alerga în stânga și-n dreapta după acceptare? Ne-am mai certa? Am mai pierde timpul? Sau am mai sta de activități frivole? Ne-ar păsa mai mult de fericire? Am fii mai deschiși? Sau, poate, mai atenți, mai prezenți, mai uniți? Am deveni mai darnici? Mai optimiști? Ne-am bucura mai mult de fiecare moment?

Poate…

***

Povestea de mai sus e doar rodul imaginației, însă. Eram la un antrenament când mi-a trecut prin cap un astfel de tablou, aparent fără motiv. Nu am putut să nu mă gândesc atunci la ceea ce am lăsat acasă și la ceea ce îmi stă în față. Mi-au venit în minte persoane cărora nu le-am spus cât de mult le apreciez, sau cât de mult îmi lipsesc. Am dat glas, în gând, unor cuvinte pe care ar fi trebuit să le spun, dar nu am făcut-o. Mi-am amintit de provocări amânate, de promisiune uitate și de speranțe nerealizate. Ca să nu mai vorbesc de nebunii, de spontaneități sau de călătorii.

Preț de un timp am trăit tot ceea ce, din diferite motive, nu am trăit în realitate. Dar o să vină un moment după care nu va mai urma altul, iar clipele se vor termina. Și ceea ce nu am trăit, va rămâne netrăit. Cuvintele nespuse vor rămâne nespuse, iar acțiunile nerealizate vor rămâne nerealizate, pe vecie. Atunci va fi însă prea târziu! Va fi târziu chiar și pentru regrete.

Prima mea carte :D

Posted on Updated on

coperta

Săptămâna asta mi-a fost lansată prima mea carte, pe neașteptate, neștiute și negândite. Spun “mi-a fost lansată” pentru că eu nu am avut habar de ea, totul fiind o surpriză ticluită bine de tot. Vlad a fost editorul(și cel care a făcut paginarea, redactarea, a pus PDF-ul pe site etc), iar Bianca a fost cea care s-a ocupat de îndreptarea situațiilor survenite din certurile mele cu Limba Română. Oricum, una peste alta, surpriza a fost maximă!

Să ții o carte în mână, cu numele tău pe copertă, oferă un sentiment unic. Sunt unele experiențe în viață care te marchează total, iar să ai propria ta carte cred că e unul dintre ele (asta dacă nu ești mare scriitor și scoți volumele pe bandă rulantă). Și acum îmi revine în suflet starea de uimire și satisfacție care m-a cuprins atunci când am văzut, pentru prima dată, obiectul cu pricina!

Ce conține cartea?

Nu mai știu de când visez să scriu o carte, de mult de tot, cu siguranță! Doar că e extrem de important să ai ceva de spus atunci când te apuci de scris, nu doar să înșirui cuvinte peste cuvinte. Așa se face că m-am văzut nevoit să aștept ca mai întâi să am despre ce scrie și abia apoi să mă apuc de scris.

Nu mi-a trecut însă prin minte că blogul meu ar putea deveni o carte! Dar i-a trecut lui Vlad, care a luat cam toate postările mele, le-a aranjat pe capitole și le-a trimis la corectat, editând astfel Pășind prin Viață – cartea. Deci, ce conține prima mea carte? Gânduri, pași, dileme, povești, poezii, reflecții, speranțe…din astea. Adică ce am scris pe blog până acum, dar într-o formă coerentă, cu un început, un final, un conținut. Ce să mai spun, are chiar și prefață!

Mai mult decât o carte, un pas înainte!

Nu cred că pot să îmi imaginez câtă muncă a fost depusă pentru ca acest proiect să vadă lumina zilei, dar pot să încerc să înțeleg. Însă pot să le mulțumesc celor care, prin efortul lor, au contribuit la această realizare! Mulțumesc, dragilor! 🙂

Cartea de față  înseamnă atât de mult, încât m-aș întinde pe rânduri bune dacă aș începe să enumăr. Pentru că aceasta nu are o atât de mare valoare editorială sau culturală, pe cât o valoare sentimentală! Iar lucrurile de suflet prețuiesc mai mult decât s-ar da pe ele la o primă vedere…

Dar, pentru că de, prin aceasta am făcut un pas înainte, tai de pe lista provocărilor imposibile două rânduri:

Untitled

Cum poți citi cartea?

Așa cum probabil e evident, cartea nu e de vânzare. Nu există niciun motiv pentru care ar fi astfel, nu? Deci, cine vrea să o citească, să o răsfoiască sau doar să vadă cum arată, o găsește aici!

Eu le mulțumesc încă o dată celor care au depus munca din spatele cortinei, au făcut o treabă extraordinară!

Iar pentru feedback și păreri știți unde dați de mine!;)

 

 

Building Success(1) – Despre drum si scop

Posted on Updated on

Asa cum am promis, iata ca vin cu prima postare din seria pe care am intitulat-o “Building Succes”. Despre ceea ce voi trata s-au spus si s-ar mai putea spune multe, dar nu vreau decat sa aduc cateva idei importante in prim plan. Subiectul de azi nu este, asa cum am promis, o trasatura de caracter. Dar cred ca este ceva deasupra oricarei calitati sau aptitudini.

Despre ce este vorba? Sa-i spunem simplu: despre scop. Sau tinta, sau vis, sau aspiratie, sau cum vrei tu sa-i spui. Pana acum ceva timp in urma nu pusesem acent pe definirea unui scop al meu, propriu. Insa nu stiu cum de s-a nimerit, dar am dat peste niste carti care trateaza dezvoltarea personala si toate aveau pagini bune rezervate acestui aspect – definirea scopului personal.

Ce este scopul? Imi place sa-i spun: destinatie. Scopul tau in viata este ca si o destinatie atunci cand pleci la drum. Chiar daca te mai opresti prin alte orase sau locuri, totusi – in cazul fericit – nu uiti unde trebuie sa ajungi. Asa este si cu scopul. Persoanele care au un scop in viata, ceva pentru care lupta, nu se lasa absorbite de detaliile din jur; stiu unde vor sa ajunga. Iar cand lucrurile sau oamenii lovesc in ei, merg mai departe. Ei au o destinatie.

Dar pentru ca banuiesc ce fiecare stie ce inseamna un scop, dar si care este importanta lui, as vrea sa trec la cativa pasi practici care ar trebui facuti in vederea definirii scopului.

  • I-ati un timp in care sa stai singur si gandeste-te la tot ceea ce vrei de la viata.
  • Noteaza fiecare gand care iti vine in minte, oricat de prostesc sau irealizabil ar parea.
  • Apoi incearca sa faci o separare intre scopuri si dorinte.(Scopurile – destinatii; dorintele – puncte intermediare).
  • Din cele pe care le consideri scopuri selecteaza trei care crezi ca merita sa-ti conduca viata(nu uita: oricat de prostesti, sau de irealizbile 😉 ).
  • Scrie-le pe cele trei(sau doar pe cel din capul listei) undeva unde sa-l poti vedea si citi, de cat mai multe ori pe zi.
  • Gandeste-te la pasii pe care trebuie sa-i urmezi pentru a-ti atinge scopul si incepe sa-i realizezi.

Si pentru ca pot sa fie scopuri bune si scopuri “mai putin bune 😉 ” vreau sa impartasesc 6 sfaturi pe care le da John Maxwell atunci cand vorbeste de alegerea si definirea scopurilor:

  1. Scopul tau trebuie sa-i includa pe ceilalti. Nici un scop nu are valoare daca te include doar pe tine.
  2. Scopul tau trebuie sa fie valoros. Daca scopul tau nu are valoare, atunci probabil ca nu este decat una din dorintele tale.
  3. Scopul tau trebuie sa fie clar. “Daca nu stii incotro te indrepti, nicio harta nu iti va fi de folos.”
  4. Scopul tau trebuie sa fie masurabil. Trebuie sa stii daca faci progrese sau nu.
  5. Scopul tau trebuie sa poata fi extins. Odata cu trecerea anilor, viziunea se schimba; probabil ca va fi nevoie si de extinderea scopului. Daca scopul tau nu este destul de flexibil, lucrurile nu vor fi in ordine.
  6. Scopul tau trebuie urmarit cu convingere. Convingerea este combustibilul care te propulseaza spre reusita. Daca iti urmaresti scopul cu convingere, nimic nu-ti va sta in cale.

Acestea fiind spuse, vreau sa iti mai las un gand. Poate ca ceea ce spun ti se pare aberant. Poate ca asa si este. Dar de ce sa nu incerci si apoi sa vorbim? Recunosc ca nici eu nu eram incantat de asternerea pe hartie – nu sunt genul care sa stau sa scriu orice – dar sti cum e: ce-i in minte vine si trece. In plus, sa ai un scop in viata este unul dintre cele mai marete lucruri. Este ancora care te tine atunci cand vantul bate, este busola care te ajuta sa-ti gasesti drumul atunci cand te-ai pierdut, este…ce vrei tu sa fie. Dar scopul este cel care te tine.