munca

Trai (nefericit) printre tipare

Posted on

quotes-life28

M-am luat de la un timp să îmi analizez, mai în detaliu, viața. Și am realizat, cu mare dezamăgire, că totul se rezumă doar la rutină. La o rutină impusă de norme, standarde sau dorințe din afară. Și viața mea nu e, în niciun caz, excepția.

Cum ne trăim viețile? După același tipar, cu toții. Muncă (sau școală – tot muncă, ba mai rea!), familie, televizor/net, învățat, etc. “Distracție”? – o dată pe săptămână sau pe lună. Plus, pe cât este posibil, concediul de peste an. Și, dacă ai sta să privești în urmă, ai observa că ce iei pe mere, schimbi cu pere. Adică îți vinzi timpul, doar pentru a putea să cumperi, din nou, timp.

Unii, mai îndrăzneți (mai nebuni, poate), deviază, cât de cât, de la acest standard. Ei înțeleg că viața nu înseamnă să stai să muncești 8 ore pe zi (cel puțin!) și că banii nu sunt atât de importanți pe cât se spune. Ei aleg să se bucure 7 zile pe săptămână, 30 de zile pe lună, 365 pe an și nu se mulțumesc deloc cu frânturi din acestea! Ei realizează că pentru succes nu există rețete și că acesta înseamnă altceva, de la caz la caz. Și că fiecare îl atinge în felul său, pe propriul drum. Pentru că îți atingi succesul doar atunci când nu mai urmărești succesul altora!

Iar problema cu traiul rutinizat nu e repetabilitatea acestuia, ci lipsa de fericire de care e însoțit. Și, uite așa, trec zile după zile și ani după ani…Și ne trezim, cam prea târziu, că nu am trăit deloc. Sau că am trăit, dar în nefericire! (Care o fi diferența?)

Dar acum? Acum ne mințim cu nerușinare! Sau ne aducem argumente, ca să o spunem mai frumos. Nu, noi nu muncim pentru bani, ci pentru satisfacția oferită! Dar ia să rămânem fără salariu!?! Și acesta e doar unul din nenumăratele exemple…

Preferăm însă să ne mințim pentru că doar așa ne putem scuti de efortul schimbării. Dacă am privi realitatea în față, am intra în conflict cu noi înșine și ar trebui ori să ne schimbăm pe noi, ori să schimbăm contextul. Dar asta implică efort, iar efortul nu e de dorit. Pentru că, deși suntem dispuși să ne vindem timpul, nu suntem dispuși să îl și răscumpărăm.

Fie că ne place, fie că nu, trăim toată viața așteptând week-end-ul, vacanța, sau concediul. Nu e însă niciodată prea târziu pentru a face din fiecare zi o sărbătoare, un vis așteptat și împlinit. Dar pentru asta trebuie să înțelegi că a trăi nu e dat de ce ți se spune acasă, la biserică, la școală sau la serviciu. A trăi înseamnă să ai curajul să descoperi singur ce înseamnă…

 

Advertisements

De ce disciplina bate entuziasmul

Posted on Updated on

“Being a professional is doing the things you love to do, on the days you don’t feel like doing them.”

Nu știu alții cum sunt, dar când vine vorba de a face ceea ce îmi place, nu mă întrece nimeni. Și activitățile care mă pasionează nu sunt deloc puține. Însă, oricât de mult mi-ar plăcea să fac un lucru, nu îl fac decât atunci când am chef de el. Și probabil că nu sunt singurul care face astfel.

“Entuziasmul e cel care te face să începi, disciplina e cea care te face să continui”. E ușor să începi o activitate. Mai greu e să termini. Dacă entuziasmul nu e continuat de disciplină, orice începi are mari șanse să nu fie terminat niciodată. De ce? Pentru că entuziasmul este o emoție, iar emoțiile nu durează. Disciplina este un act de voință, iar ceea ce vrem să devină realitate, o să și devină.

Ca să te bucuri cu adevărat de viață trebuie să te ocupi de activitățile care te împlinesc și îți umplu sufletul. Iar atunci când faci ceea ce îți place ai randamentul cel mai ridicat. Profesioniștii au găsit ce le place și fac asta în fiecare zi. Dar, oare, o fac în fiecare zi pentru că vor? Or avea și momente în care fac lucrurile pentru că “trebuie”? Cu siguranță! De fapt, tocmai de asta se numesc profesioniști! Ei sunt acei oameni care pot, de fiecare dată, să treacă peste comoditatea de moment și să privească la succesele ulterioare. Oare cum ar fi ca marii sportivi să se antreneze doar când au chef? Sau marii muzicieni să repete doar când nu mai pot de entuziasm? Probabil că nu ar mai fi chiar atât de mari…

În viața de zi cu zi, noi, muritorii de rând, facem lucrurile care contează doar atunci când vrem să le facem. Uneori le facem și pentru că suntem constrânși și pentru că nu avem de ales. Dar în situațiile de genul avem grijă să nu le facem și cu simț de răspundere. E păcat că nu conștientizăm cât de departe ne poate duce îndeplinirea unei activități în mod regulat. Să faci câte puțin în fiecare zi înseamnă ca la sfârșit să fii făcut foarte mult.

Nu știu dacă ne place sau nu, dar lucrurile care contează nu le poți face doar când ai chef să le faci! Întotdeauna vor exista și momente în care cheful lipsește, dar ele trebuiesc făcute. Să găsești puterea să le realizezi în astfel de situații e cheia către mai departe. Oricine obține randament din chef de treabă. Însă doar profesioniștii obțin randament în ciuda lipsei de chef.

Bani și ochi de…

Posted on Updated on

Mulți îl consideră “ochiul Dr*****i”. Alții sunt mai indulgenți și îi spun “un rău necesar”. Toți îl doresc și nimeni nu-l refuză. Suntem în stare să oferim mult la schimb pentru el. Îl vrem, uneori indiferent de preț. De cine e vorba? De BAN, s-a prins toată lumea!

Când vine vorba de bani, parcă intri pe un tărâm tabu. Și salariile sunt, de multe ori, confidențiale. Se vorbește mult despre ei, dar nu se spune nimic. Bine, adică se spune; toată lumea se plânge că nu-i are și că i-ar prinde bine să aibă mai mulți. Unii spun că sunt rădăcina tuturor relelor. Alții nu se pot despărți de ei.

Dar ce sunt, până la urmă, banii? Răspunsul: o resursă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Pentru ce au fost creați? Să circule. Cu scopul? De a se înmulți. Asta e mentalitatea corectă. Dacă ai impresia că ei sunt o recompensă, un scop sau o plată te înșeli.

Și, atunci când îi privești altfel decât ar trebui să o faci, te raportezi greșit la ei. Ajungi să lucrezi pentru ei. Vrei să ai din ce în ce mai mulți. Să cheltui din ce în ce mai mulți. Te temi că i-ai putea pierde.

Și așa ajungi să îți dai viața la schimb pentru bani. Pentru o resursă. În loc ca aceștia să te slujească, să îți facă viața mai bună, devii sclavul lor. Nu ei muncesc pentru tine, ci tu muncești pentru ei! Dacă ai prea mulți, trăiești cu frica lor. Dacă ai prea puțini, trăiești cu grija lor.

Oricum ar fi, cel mai important e să nu te atașezi de bani. Până la urmă, nici nu contează cum îi privești sau câți ai. Dacă îi privești cu detașare, ești liniștit. Reușești să îți păstrezi stăpânirea de sine când nu îi ai (sau îi pierzi) și reușești să nu te schimbi când îi ai (când îi câștigi). Și nu te atașezi de ei doar când îi vezi așa cum sunt – o resursă.

Cel mai important e să nu faci din bani scopul tău în viață. Niciodată să nu muncești pentru bani. Cât mai des posibil, fă banii să lucreze pentru tine. Întotdeauna să fii mulțumit cu cei pe care îi ai. Dar mereu să îți dorești mai mulți. Nu îi iubi și, deși azi cu ei poți cumpăra cam totul, nu te baza niciodată exclusiv pe ei.

Și nu uita: banii sunt o resursă. Iar resursele nu pot fi nici bune, nici rele; modul în care sunt întrebuințate le oferă sau le ia din valoare. Tu rămâi la cârmă…

11 idei faine despre bani

Ca bonus poți să citești mai jos 11 citate despre bani care mie mi se par foarte faine și cu o învățătură profundă:

“Măsura reală a bogăţiei este cât de mult dă lumea pentru tine atunci când ţi-ai pierdut toţi banii” – Anonim

“În fiecare dimineaţă când mă trezesc, mă uit pe lista Forbes pentru a afla dacă am ajuns printre cei mai bogaţi oameni din America. Dacă nu apar pe listă, ma duc la muncă.” – Robert Orben 

“Deseori banii costă prea mult” –  Ralph Waldo Emerson 

“Banii nu au fost niciodată o mare motivaţie pentru mine, ci doar o modalitate de a ţine scorul. Adevărata plăcere este să joci jocul” – Donald Trump 

“Aproape oricare om ştie să câştige bani, dar nici măcar unul dintr-un milion nu ştie cum să-i cheltuiască” – Hnery David Thoreau 

“Muncește ca și cum nu ai avea nevoie de bani. Iubește ca și cum nu ai fi suferit niciodată din dragoste. Dansează ca și cum nimeni nu s-ar uita.” – Mark Twain

“Prietenia este ca şi banul, uşor de realizat dar greu de păstrat.” –  Samuel Butler 

“Money won’t create success, the freedom to make it will.” – Nelson Mandela 

“Money is only a tool. It will take you wherever you wish, but it will not replace you as the driver.”
– Ayn Rand

“A wise man should have money in his head, but not in his heart.” – Jonathan Swift 

“It is not the creation of wealth that is wrong, but the love of money for its own sake.”
– Margaret Thatcher 

Dacă ai un citat sau idee despre bani care îți place și te ghidează în viață, spune-o mai departe!;)

30/30

Posted on Updated on

Au trecut aproape 5 luni de când am descoperit conceptul “provocării de 30 de zile”, concept revoluționar doar atunci când vine vorba de rezultate nu și de acțiuni. Pentru cei care nu știu, toată șmecheria constă în a realiza o acțiune în fiecare zi, timp de 30 de zile consecutive. Ideea am preluat-o dintr-un video “Încearcă ceva nou timp de 30 de zile”, prezentat de un tip, Matt Cutts. Poți viziona prezentarea și afla mai multe despre această experiență dând click aici.

În prima lună mi-am propus să citesc minim 50 de pagini în fiecare zi, deși citeam destul de mult și fără o astfel de provocare. Dar simțeam nevoia unei anumite rigidități în lectură, a unui program mai stabil. După cele 30 de zile, evaluând eficiența metodei, îmi spuneam că în fiecare lună voi avea câte o astfel de provocare pe rol. Însă distanța de la vorbă la faptă se dovedește, de multe ori, mult mai mare decât distanța de la gură la mână. Așa se face că din cele 5 luni trecute, doar două luni m-am ținut de treabă. Iar în ultima lună în câteva zile nu am fost foarte serios.

Una peste alta, astăzi am de gând să încep o nouă serie de 30 de zile de foc. E ceva ce îmi doresc de mult timp să încerc, dar de fiecare dată am amânat. Sper ca începutul de acum să nu fie doar un foc de paie. Iar paiele să fie puține. În timpul prezentării Matt dădea ca exemplu scrierea unui roman, în 30 de zile. Calculele spun că pentru scrierea unei cărți de 50.000 de cuvinte într-o lună trebuie să scrii doar 1667 de cuvinte pe zi! Așa că pentru următoarele 30 de zile voi lua condeiul (modern al tastaturii) în mână, iar pe umeri îmi voi arunca mantia de scriitor, dacă o exista așa ceva. Nu voi scrie un roman, ci voi încerca să public în fiecare zi câte un post pe blog. Nu știu ce subiecte voi aborda, nu știu dacă îmi va ieși sau dacă va avea vreun rost, dar știu că vreau ca, peste o lună, să mă uit cu mândrie de artist liber-cugetător la cele 30 de zile trecute.

Câteva cuvinte despre amânare

De când am aflat despre metoda aceasta de implementare a unei noi activități mi-am crescut considerabil numărul luptelor cu “lăsarea pe mâine a ceea ce nu am chef sa fac azi”. Parcă așa suna proverbul, nu? Și, din păcate, în doar foarte puține lupte am ieșit învingător, luptele câștigate fiind cele din lunile în care am dus la bun sfârșit auto-provocarea.

Am observat însă că cel mai greu e să începi un lucru, nu să-l termini. E ceva ce te ține pe loc și te împiedică să faci pasul înainte. Poate că e frica de eșec sau lipsa disponibilității de a pune osul la treabă. Sau poate că e drumul prea lung și prea greu. Oricare ar fi motivele, după ce faci primul pas, restul devin mai ușori. Nu de alta, dar te uiți în urmă la cei deja parcurși și realizezi că nu au avut niciun rost fără cei care urmează! Dar poate că doar eu sunt așa.

Oricum ar fi, fiecare are momente în care amână și tot amână. Care o fi cauza? Nu știu, dar cel mai bun răspuns l-am găsit într-un articol de prin blogosferă: amânăm activitățile doar pentru că nu ne dorim suficient de mult ca acestea să fie îndeplinite. Restul – că nu avem timp, că e prea greu, că mai încolo, că o fi și c-o păți –  scuze ieftine, can-can! De aceea metodele de combatere a amânării dau greș aproape de fiecare dată: tratăm efectele, în niciun caz cauza!

Eu gata, timp de 30 de zile, renunț la amânare! De fapt, dacă mă gândesc mai bine, o să o îmbrățișez mai tare ca niciodată. Pentru că voi amâna orice activitate îmi stă în calea îndeplinirii cu succes a “provocării”. Să vedem ce o ieși…și eu sunt curios! 🙂

Despre facultăți “fără viitor” și fericire cumpărată la colț de stradă

Posted on

ChoiceÎn zilele noastre hoinăreala prin virtual aduce surprize la tot pasul, care mai de care mai altfel. Săptămâna trecută, în timp ce îmi mai băteam joc de timp prin lumea asta, am ajuns să citesc o postare care nu prea mi-a plăcut, sincer fiind. Dar pentru că oricum părerile personale nu sunt cele care contează foarte tare, am hotărât să plec de la ce spunea domnișoara respectivă și să construiesc un articol aici așa, mai pentru mine.

În postare autoarea își expunea părerea cu privire la facultățile pe care și le aleg tinerii din ziua de azi, fiind foarte împotriva celor care optează pentru facultăți “fără viitor”. Chiar povestește la un moment dat cum întâlnește o tânără, studentă la drept (facultate din categoria celor de mai sus), foarte liniștită cu privire la viitorul ei, adoptând o atitudine de genul: “om trăi și-om vedea”. Inițial am crezut că tocmai această atitudine o condamnă și, când să mă ridic să aplaud, m-a trântit la loc pe scaun, brusc. Domnișoara noastră era împotriva ideii de a merge la facultăți de genul, în general; și nu avea absolut nimic cu atitudinea “lasă-mă să te las”, a celeilalte domnișoare…

Și nu mi-a plăcut deloc! Nu mi-a plăcut nici atitudinea domnișoarei de la drept, dar mai tare nu mi-a plăcut atitudinea primei domnișoare. Cum adică, dom’le, să spui că “nu înțelegi ce au în cap oamenii care merg la astfel de facultăți”??? Eu mă întreb ce au în cap astfel de oameni de pun asemenea întrebări???

Dar adevărul e că mulți gândesc exact așa. Adică își analizează viitorul și ceea ce vor să facă în viață din perspectiva beneficiilor materiale și a rangului social. Ce faci după ce termini niște studii într-un anumit domeniu a devenit mai important decât dacă ești potrivit sau dacă îți place acel domeniu! Și mă întreb, cât e de corect să privim lucrurile astfel? Nu corect; mai bine zis, cât e de eficient? Uneori se dau și sfaturi (bine intenționate) cu privire la job-urile la mare căutare. Și, dacă mai sunt și bine plătite, ești împins și mai tare să mergi înainte.

Eu mă întreb însă dacă poți duce, astfel, o viață împlinită. Oare cum o fi să lucrezi 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, singura ta satisfacție fiind salariul la sfârșit de lună? Ca să nu mai vorbesc de anii de studiu care, din experiență vorbesc, devin atât de ușor o corvoadă! Se spune că ar trebui să ne bucurăm de viața ce o trăim cât de mult putem. Atunci de ce să schimbăm cel mai bun timp pe o valoare atât de perisabilă cum e banul? Fericirea unde-i? O înghesuim în pauzele sporadice de la muncă? Prin buzunare? Sau încercăm să o cumpărăm la colț de stradă?

Da’ cu pasiunea cum rămâne? Da, cu chestia aia pe care am uitat-o de mult…Chestie care ne aduce atâta împlinire și satisfacție; care face ca timpul să zboare când lucrezi pentru visul tău și face din zidurile mari ziduri mai mici…și care te poate duce atât de departe… Faptul că ne-am pierdut pasiunile ne-a adus în situația în care am ajuns, ca societate. Să îți dai sufletul și fericirea pe un teanc de hârtii doar aparent valoroase ne-a săpat și va continua să ne sape. Uităm că, motivați de pasiunea pentru un domeniu, putem rupe lumea în două. Da, putem realiza orice vrem noi să realizăm! Și astea nu-s doar vorbe mari, dar ieftine, ci realitatea pe care o cred cu putere. Cei care spun că lucrurile nu stau de fapt așa, că viața e grea, că trebuie să faci X, să îndeplinești Y sunt chiar oameni de genul domnișoarei din deschidere –  oameni care și-au pierdut visele, pasiunea, speranțele, viața.

Uităm că doar mergând pe drumul nostru – pe ăla pe care merge toată lumea sau pe ăla pe care suntem singuri cuci – vom putea aduce randament maxim. Și doar pe propriile drumuri vom găsi și mult dorita fericire. Și nu va trebui să o tranzacționăm la colț de stradă sau să o negociem la interviuri. Doar când vom uita să fim cine ne spun ceilalți să fim, vom putea deveni cei care suntem.

Nu există facultăți “fără viitor”, există doar oameni fără viitor. Pentru că nu o facultate îți determină viitorul, ci tu ești cel care ți-l creionezi. Și, deși unii ar spune că și creionul e important, tot artistul trage sforile!

 

 

 

Fără muncă nu-i răsplată!

Posted on Updated on

Nu știu de ce, dar cu toții avem o percepție interesantă asupra lumii: avem impresia că putem reuși fără efort. Și acest model se găsește, asemeni fractalilor, la orice nivel. Pur și simplu trăim cu iluzia că vom primi răsplata și fără efort.

Știu că vorba “după muncă și răsplată” nu are 100% acoperire în viața reală, dar e cert că, deși uneori poți munci fără să-ți primești răsplata cuvenită, NICIODATĂ nu vei primi răsplata dacă nu depui munca necesară. Nu știu exact care să fie cauza pentru percepția greșită pe care o avem cu privire la acest aspect, dar cred că aceasta este constituită dintr-un mix de societate, comoditate, frică, ignoranță, autoînșelare. Suntem prea comozi să muncim pentru ceea ce vrem, ne este frică de eșec, trăim într-o societate care încurajează succesul peste noapte și ignoranța în gândire și, pe deasupra, ne mai și mințim singuri cu privire la situație.

De ceva timp observ foarte bine acest fenomen atunci când vine vorba de bani. Nu sunt adeptul muncii silnice, de la 8 la 8, dar sunt cu toată inima pentru efort asiduu atunci când vine vorba de ceva ce îmi doresc. Am observat că majoritatea oamenilor vor să aibă un anumit grad de independență financiară, dar nu sunt dispuși să treacă la treabă. Ba mai mult, dacă s-ar putea îmbogăți peste noapte, ar fi fantastic. Unii chiar speră și cred că așa ceva se va întâmpla! O idee genială de afacere, o carte super bine scrisă și devenită bestseller, o lovitură pe bursă sau în cazinou –  toate transmit aceeși idee: succes fără efort. Alții, mai deștepți puțin poate, știu să profite de inconștiența celorlalți și câștigă bani frumoși de pe urma lor.

Dar fie că ne place, fie că nu, adevărul este altul: succes peste noapte nu există! Deși uneori așa se vede, deși alteori așa pare, niciodată nu vei realiza ceva important dintr-o dată, fără o cantitate importantă de efort. Și, ceea ce este și mai important, este că dacă nu îți schimbi mentalitatea nu vei reuși. Pur și simplu nu vei ajunge nicăieri, dacă tu te aștepți să ajungi fără să te deplasezi! Și, pe cât de stupid și ilogic pare să ai pretenția să ajungi la o destinație fără să pleci la drum, pe atât de orbi suntem când vine vorba de ceea ce vrem de la viață. Dar este mai ușor să te duci sub păr, să deschizi gura și să aștepți să cadă para mult dorită, nu?

Dacă te ridici și te apuci de treabă, ai mari șanse să eșuezi. Așa că mai bine te așezi confortabil și aștepți să te lovească și pe tine norocul! Nu renunți la ceea ce nu te satisface, nu ieși dintr-o relație care nu mai merge, nu vorbești cu persoana care îți place, nu te apuci de visul care te macină. Stai, pur și simplu, și aștepți ca lucrurile să se întâmple. Dar oare se vor întâmpla vreodată?

De ce nu faci ce iti place? Iata 8 posibile motive!

Posted on Updated on

Freedom

Am de mult timp o dilema care ma macina: De ce nu fac ce-mi place? De ce nu faci ce-ti place? De ce oamenii nu fac ceea ce le place?

Iata cateva posibile motive:

  1. Nu stii ce iti place: Un motiv justificat, trist si dureros. Poate fi frustrant sa nu ai habar ce cauti pe lumea asta, ce talente ai si cum ai putea sa le folosesti. Nestiind pe ce drum vrei sa apuci nu iti ofera decat sansa sa fii luat de val si purtat de multime. Steve Jobs spunea insa ca niciodata nu trebuie sa-ti pierzi speranta; trebuie sa continui sa cauti, iar intr-o zi cu siguranta vei descoperi ceea ce te pasioneaza. Cauta, lupta si spera!
  2. Iti este frica: Frica este unul din cele mai paralizante stari pe care o poti simti. Parca iti dispare orice vlaga si putere si ramai pironit locului. Frica se imparte in doua categorii: frica de esec si frica de succes. Desi tentant este ca frica de esec sa para un motiv hilar, aceasta poate fi un motiv subconstient important. Nu ti-a fost niciodata frica de ce s-ar putea intampla daca ai realiza tot ce ti-ai propus? Nu ai simtit niciodata un fior rece pe sira spinarii gandindu-te ca ai sa reusesti? Cu frica de esec stii cum e: te temi atat de tare ca o sa dai gres, incat nu faci nimic. Sau faci, dai gres, si apoi iti spui ca ai avut dreptate.(O sa scriu mai pe larg despre aceste doua tipuri de frici in viitorul apropiat)
  3. Lipsa de incredere in tine: Pur si simplu crezi ca nu o sa reusesti. Pur si simplu stii ca nu o sa reusesti. Si, pur si simplu,…nu reusesti. Nu crezi ca poti sa o faci si nu o faci. Iti place o anumita activitate, un anumit job, un statut, dar simti ca nu ai ceea ce trebuie pentru a face asta. Ai impresia ca oricine ar putea face asta, numai tu nu. Si, cand te uiti la altii cat de bine se descurca, chiar ca te ia deprimarea.
  4. Comoditatea: Nu esti dispus sa muncesti suficient. Stii ca e drum lung de unde esti pana la a face ceea ce iti place. Ti-ar placea sa fii acolo, dar nu ai chef sa parcurgi tot drumul. Doar daca te-ai putea teleporta…dar nu poti. Asa ca ramai unde esti. Te consolezi la o scoala care nu-ti place sau la un job care nu te implineste doar pentru ca nu vrei sa-ti parasesti zona de confort.
  5. Rutina: Se leaga mult de comoditate, doar ca rutina este o comoditate insconstienta. Nu realizezi ca ai devenit un robotel care face acelasi lucru zilnic, fara sa mai realizezi macar ca activitatea pe care o faci nu te implineste. Candva visai si tu la o viata in care faci ceea ce iti place, dar ai renuntat de mult, intrand in rutina cotidiana a societatii.
  6. Presiunea sociala: Nu vrei sa-ti dezamagesti familia, prietenii, cunoscutii. Iti e pur si simplu teama de ce or sa creada/spuna despre tine. Uiti ca ei au (sau au avut) o viata de care sa aiba grija. Asta e viata ta si meriti sa o triesti asa cum iti place! Cu toate acestea, societatea pune o presiune mare pe umerii fiecaruia. Cum sa renunti la facultate? Cum sa iti dai demisia de la un job stabil si sa te apuci de nu stiu ce afacere tampita? Da, chiar, cum sa faci asa ceva? Uite un citat extraordinar care ar putea darama acest mit al societatii: “La 20 de ani ne ingrijoram de ce cred ceilalti despre noi; la 40 nu ne pasa de ceea ce cred ceilalti; la 60 descoperim ca nu s-au gandit niciodata la noi.” (Bob Hope). Tu chiar vrei sa ajungi la 60 de ani ca sa constientizezi asta?
  7. Ti se pare imposibil: Da, ti se pare imposibil chiar sa se poata sa faci ceea ce iti place. Poate ca ceea ce iti place tie fac atat de putini; sau, dimpotriva, atat de multi! Cum sa-ti croiesti un drum acolo unde nu exista? Cum sa-ti faci loc pe unul deja supraaglomerat? Cineva spunea  ca “toate visele sunt imposibile pana le implineste cineva”. Tu ce vise implinesti?
  8. Banii: Un motiv deloc de neglijat, banii pot sa se puna de multe ori in calea fericirii noastre. Din ce sa te mai intretii daca faci ceea ce iti place? De unde casa cu 3 etaje, 2 masini si 3 concedii pe an? De parca fericirea vine din astfel de achizitii sau dintr-un anumit standard de viata pe care societatea il impune! Napoleon Hill spunea ca: “Unul dintre marile secrete ale succesului este sa te hotarasti ce iti place cel mai mult sa faci si apoi sa gasesti o modalitate de a-ti castiga existenta din acel lucru. Multi oameni abordeaza procesul in ordine inversa. Ei fac ce simt ca trebuie sa faca in scopul de a obtine timpul si banii necesari pentru a realiza ce-si doresc cu adevarat.”

Tu de ce nu faci ceea ce iti place? Raspunsul tau se regaseste printre raspunsurile de mai sus, sau ai propriul raspuns? (De ce nu ni-l spui si noua? 😉 ). Daca faci insa ceea ce iti place, esti cu un pas (mare) inaintea multora. Bravo! (Spune-ne si noua cum ai reusit!)

P.S: Un prieten mi-a spus azi o ideea faina de tot:“Oamenii regreta trecutul si viseaza la viitor”. Frumos ar fi insa altfel: “Viseaza la viitor, traieste cum iti place in prezent, iar apoi nu vei avea niciun motiv sa regreti trecutul”!