iubire

De-i iubire, e durere!

Posted on Updated on

couples-love-photo-images-3

În feed-ul de la Facebook văd astăzi la cineva următoarea idee, care mi-a atras tare de tot atenția: “Cine te iubește, nu te face să suferi niciodată”. Am studiat puțin contextul și am realizat că citatul se voia a fi o consolare pentru cineva care nu trecea printr-o situație chiar plăcută, dar…

…dar adevărul e că cine te iubește te va face sigur să suferi! Iar textele ca cel citat de mine de pe rețeaua de socializare nu sunt decât niște aberații, fie că ne place, fie că nu. Și da, poate că sună bine și ne îndulcesc puțin în unele situații, dar se merită oare să ne consolăm astfel?

Iar acum să încerc să explic. Suntem oameni, iar noi, oamenii de pe planeta asta, suntem ași în a ne răni unii pe alții. Nu știu cum or fi cei de pe alte planete, dar la noi așa se întâmplă. Poate că am rămas cu sechele de când ne luptam pentru supraviețuire prin epoca de piatră, de lovim tot ce prindem în cale. Sau poate că suntem atât de bolovani, că nici nu ne dăm seama de ce și când producem rău. În fine, în cazul de față nu prea contează de ce, ci cum ne comportăm.

Iubirea e o cale pe care se merge în ambele sensuri. Iubești și ești iubit. Ești iubit și iubești. În iubire nu există destinație, doar călători ce merg unul spre altul. Se caută să se găsească și se găsesc ca să se caute. Când iubești, devii transparent, fără ascunzișuri. Alegi să înlături ceața ce vă separă, iar totul rămâne gol, clar.

Dar iubire fără suferință nu există și fiecare iubire vine la pachet cu o doză bună de durere. Tocmai vulnerabilitatea cu care ne îmbrăcăm atunci când alegem să iubim, reprezintă cauza nenorocirii. Nimeni nu ne poate răni, decât dacă îi dăm voie. Și în fața cui devenim cei mai neajutorați, dacă nu în fața persoanei iubite? Cui îi vindem oare, sufletul, pe degeaba, iarăși și iarăși? Cui ne închinăm ființele, dacă nu iubirii?

Și lăsând garda jos, ne tăiem singuri craca de sub picioare. Dar e singura metodă să nu uităm să fim umani. Și asta în ciuda faptului că cine ne iubește, ne rănește. Trebuie să nu uităm însă, că alegem să fim răniți. Alegem să ne deschidem inimile, să ne lăsăm cunoscuți cu bune și cu rele, făcând astfel un salt în gol. Ne oferim, pur și simplu, pe tavă celuilalt, fără să știm ce vom păți, cum o vom duce sau ce se va face cu noi. Și, totuși, mergem înainte, pentru că despre asta este iubirea: despre un necunoscut parcurs împreună.

Iar să știi că ești rănit de cel ce te iubește (sau de cel ce te-a iubit) este cea mai mare consolare. Pentru că asta e, de fapt, tragedia în dragoste, nu faptul că s-a terminat, ci că, după ce s-a terminat, nu mai știm să ne bucurăm de ce-a fost. Și tocmai acele răni dovedesc iubirea: o iubire ce poate acum nu mai e, dar cândva a fost.

Ce ne învață viața? Că poți să rănești fără să iubești și poți să fii rănit fără să fii iubit. Dar niciodată nu vei putea să iubești fără să rănești! Și nici să fii iubit, fără să fii rănit…

 

Nu am vorbit

Posted on Updated on

Două cuvinte aș vrea să-ți spun
Inima-mi, însă, minte!
Gânduri încerc să mai adun
Să iau degrab’ aminte.

Nu am vorbit cu tine azi,
N-o să te-aud nici mâine.
Și ochii tăi-s așa de calzi!
Și tot la fel poimâine…

Și seara vine…și ziua trece,
Colindă mintea tot departe.
Afară este tot mai rece!
Iar tu? Tot mai aparte…

Sunt basme, zâne și povești,
O fată prea aleasă.
Întreci și corpurile-cerești,
Tu ești mult prea frumoasă!

Umbre albastre

Posted on

Mergeam pe drum, tăcut, gândind la tine;
Nu te știam deloc. Și mi-era bine!
Erai o umbră fadă, pierdută în marea de ceață
Veneai din căldura răcelii de gheață.

Nu te vedeam nici atunci; nu te văd nici acum,
Privirea și mintea-mi sunt toate-ntr-un fum.
Și, deși aș vrea să privesc, să știu cine ești
Tu, umbră ascunsă, te împotrivești.

Mai te luminează, frugal, raze de soare,
Aducându-mi pe buze o stresantă-ntrebare:
De ce în lumină misterul sporește?
Să fii doar o umbră ce crește…și crește?

De stau, de gândesc, dileme tot vin
Und’ să le duc? Und’ să le-anin?
Căci viața e una și mie îmi cere
Să fug, gol și nebun, după himere.

Și tu, umbră albastră, ieșită din ceață,
Ești tot o himeră, plasată-mi în față.
Mă uit după tine, privesc tot în zare
Cu speranță deșartă la o schimbare.

Nimic nu m-oprește să sper, să gândesc la mai bine!
De unde să știu ce-o să-apară mai mâine?
Poate că-atunci, cândva, undeva, într-o seară senină
O să te recunosc, nefiind așa de multă lumină!

În viață, lumina e umbră și umbra-i lumină,
Nu-i graniță clară ce le dezbină.
Iluzii și umbre: a le urma riscu-i mare…
Dar doar urmărirea aduce culoare!

Ce-a fost, va mai fi, sau ce va fi, a mai fost?

Posted on

Ceasul tăia, cu pași grăbiți, din sfertul academic al anului. Pe un deal, în mijloc de natură curată, câțiva își croiau drumul spre vârf. Doar bubuituri îndepărtate și râsete entuziaste tulburau cursul obișnuit al nopții. În câteva minute urma să se termine vechiul și să i se facă loc noului. Cel puțin în calendar…

Doreau cu nerăbdare ca vizibilitatea să fie maximă, așa că măreau pasul. Îi ajutau pe cei rămași în urmă și le luminau calea celor în dificultate. Nimic nu le-ar fi putut sta în cale! Atinseră destinația curând, își găsiră pietre cât mai confortabile și își lăsară ființele să se bucure de spectacol.

Scena era maiestuoasă! Desprinsă parcă dintr-un basm vechi, bătrân, dar modern prin atitudine și culoare. Zgomot surd ca de lupte acoperea văile! Cerul împărțea întunecimea nopții cu lumini albe, mate, de lapte. Ceasul ticăia, leneș, spre 2014. Dar, tocmai când uitarea începea să se așterne peste gânduri, peste realitate se așternea visul. Și stele zglobii, și lampioane tăcute, și ceață de fum își luară rolurile în serios, aducând un plus de magie în aer. Undeva, pe un deal, câțiva entuziaști, deveniră martori tăcuți ai poveștii. Doar ei o vor putea spune mai departe…

Și clipele curgeau, și gândurile se adunau…Oare la ce se gândeau, în timp ce priveau? La ce a fost, că va mai fi, sau la ce va fi, că sigur a mai fost?

Cine știe, poate că acele momente au înghețat acolo, pe cumpăna rece a timpului. Și poate că mintea s-a oprit și ea, odată cu el. Sau poate că amintirile și uitările, speranțele și iluziile, iubirile și indiferențele, au pierit, și ele, în ceața de pe vârfuri. Sau poate că s-au agățat de o aripă de vânt, ducându-se…departe! Și poate că ar fi mai bine să rămână acolo…

Să privești la ce a fost nu are niciun rost, dacă nu te ajută să faci din ziua de mâine una mai bună. Dacă o amintire nu te face să zâmbești, uit-o! Dacă o iubire nu te face să te bucuri, uit-o și pe ea! Dacă un necaz nu te face să crești, uită-l și pe acela! Uită tot din ceea ce a fost frumos, dar nu a rămas frumos…

Treptat, liniștea se reașternea peste vale. Gălăgia se muta pe vârf, acolo unde se începea drumul de întoarcere. Plecaseră în trecut, se întorceau în viitor. Tocmai trăiseră cel mai frumos și special moment al anului… Dar, oare, cât va dura?

 

 

 

Când iubești

Posted on Updated on

Când iubești, iubești pentru totdeauna. Dragostea care nu durează nu a existat niciodată. A fost o părere, o iluzie, o himeră. Sau o minciună frumoasă, bine formulată, pe care ne-am servit-o. Și pe care am oferit-o și altora.

Dragostea ține de alegere și nu de întâmplare. E o chestie de efort, de voință. Nu de dat cu banul. Ea nu apare din senin. Nici nu te lovește, fără să mai apuci să te ferești. Să iubești înseamnă să vrei să iubești! Să nu (mai) iubești înseamnă, la fel, să nu (mai) vrei să iubești.

Sentimentele care vin și pleacă nu am nicio legătură cu iubirea. Definesc confortul sufletesc, plăcerea de moment sau o fugă de singurătate. A iubi înseamnă a vrea să iubești. Înseamnă să lupți. Înseamnă să alegi. Iubirea e un proces, nu o stare. O călătorie, nu o destinație.

Nu poți ca azi să iubești și mâine să uiți. A iubi nu ține de ce se întâmplă. Nici de ce se face sau de ce nu se face. Iubești nu pentru că, nu dacă…Iubești în ciuda…

Dragostea adevărată nu vine, nu trece. Ci, dacă vine, rămâne. Dacă ai iubit(-o) o dată, (o) iubești totdeauna!

P.S: Dragostea adevărată nu există! Fiecare se descurcă cu ce are! Sau cu ce primește.

Bani și ochi de…

Posted on Updated on

Mulți îl consideră “ochiul Dr*****i”. Alții sunt mai indulgenți și îi spun “un rău necesar”. Toți îl doresc și nimeni nu-l refuză. Suntem în stare să oferim mult la schimb pentru el. Îl vrem, uneori indiferent de preț. De cine e vorba? De BAN, s-a prins toată lumea!

Când vine vorba de bani, parcă intri pe un tărâm tabu. Și salariile sunt, de multe ori, confidențiale. Se vorbește mult despre ei, dar nu se spune nimic. Bine, adică se spune; toată lumea se plânge că nu-i are și că i-ar prinde bine să aibă mai mulți. Unii spun că sunt rădăcina tuturor relelor. Alții nu se pot despărți de ei.

Dar ce sunt, până la urmă, banii? Răspunsul: o resursă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Pentru ce au fost creați? Să circule. Cu scopul? De a se înmulți. Asta e mentalitatea corectă. Dacă ai impresia că ei sunt o recompensă, un scop sau o plată te înșeli.

Și, atunci când îi privești altfel decât ar trebui să o faci, te raportezi greșit la ei. Ajungi să lucrezi pentru ei. Vrei să ai din ce în ce mai mulți. Să cheltui din ce în ce mai mulți. Te temi că i-ai putea pierde.

Și așa ajungi să îți dai viața la schimb pentru bani. Pentru o resursă. În loc ca aceștia să te slujească, să îți facă viața mai bună, devii sclavul lor. Nu ei muncesc pentru tine, ci tu muncești pentru ei! Dacă ai prea mulți, trăiești cu frica lor. Dacă ai prea puțini, trăiești cu grija lor.

Oricum ar fi, cel mai important e să nu te atașezi de bani. Până la urmă, nici nu contează cum îi privești sau câți ai. Dacă îi privești cu detașare, ești liniștit. Reușești să îți păstrezi stăpânirea de sine când nu îi ai (sau îi pierzi) și reușești să nu te schimbi când îi ai (când îi câștigi). Și nu te atașezi de ei doar când îi vezi așa cum sunt – o resursă.

Cel mai important e să nu faci din bani scopul tău în viață. Niciodată să nu muncești pentru bani. Cât mai des posibil, fă banii să lucreze pentru tine. Întotdeauna să fii mulțumit cu cei pe care îi ai. Dar mereu să îți dorești mai mulți. Nu îi iubi și, deși azi cu ei poți cumpăra cam totul, nu te baza niciodată exclusiv pe ei.

Și nu uita: banii sunt o resursă. Iar resursele nu pot fi nici bune, nici rele; modul în care sunt întrebuințate le oferă sau le ia din valoare. Tu rămâi la cârmă…

11 idei faine despre bani

Ca bonus poți să citești mai jos 11 citate despre bani care mie mi se par foarte faine și cu o învățătură profundă:

“Măsura reală a bogăţiei este cât de mult dă lumea pentru tine atunci când ţi-ai pierdut toţi banii” – Anonim

“În fiecare dimineaţă când mă trezesc, mă uit pe lista Forbes pentru a afla dacă am ajuns printre cei mai bogaţi oameni din America. Dacă nu apar pe listă, ma duc la muncă.” – Robert Orben 

“Deseori banii costă prea mult” –  Ralph Waldo Emerson 

“Banii nu au fost niciodată o mare motivaţie pentru mine, ci doar o modalitate de a ţine scorul. Adevărata plăcere este să joci jocul” – Donald Trump 

“Aproape oricare om ştie să câştige bani, dar nici măcar unul dintr-un milion nu ştie cum să-i cheltuiască” – Hnery David Thoreau 

“Muncește ca și cum nu ai avea nevoie de bani. Iubește ca și cum nu ai fi suferit niciodată din dragoste. Dansează ca și cum nimeni nu s-ar uita.” – Mark Twain

“Prietenia este ca şi banul, uşor de realizat dar greu de păstrat.” –  Samuel Butler 

“Money won’t create success, the freedom to make it will.” – Nelson Mandela 

“Money is only a tool. It will take you wherever you wish, but it will not replace you as the driver.”
– Ayn Rand

“A wise man should have money in his head, but not in his heart.” – Jonathan Swift 

“It is not the creation of wealth that is wrong, but the love of money for its own sake.”
– Margaret Thatcher 

Dacă ai un citat sau idee despre bani care îți place și te ghidează în viață, spune-o mai departe!;)

Despre relații. La ce să ai grijă

Posted on Updated on

M-am hotărât să scriu despre relații. De obicei nu fac asta. Nu-mi place că toată lumea are ceva de spus pe subiectul ăsta. Și nu vreau să mai fie încă o persoană care își dă importanță cu ce știe sau nu știe despre asta. Dar, am auzit că tema asta aduce vizite, adică se caută subiectul. 😀 În fine, nu de asta o să îmi calc pe inimă în seara asta.

De ce despre relații? Ce fel de relații?

Buf! O să fie vorba exact despre relațiile alea de mai mult decât prietenie dintre băieți și fete. De iubire parcă le zice, nu mai știu. De ce am decis să-mi calc pe inimă, riscând astfel să intru în marea de oameni care își dau cu părerea? Pentru că e frustrant! E frustrant să vezi cum se comportă oamenii, iar aceste comportamente ridică mari semne de întrebare. Adică, cum o fi frate posibil, să schimbi fetele ca pe șosete, cum se spune? Sau băieții? Sau să te împaci și să te “despaci” de mai multe ori decât sunt zile în calendar? Și când mă refer la exemple ca la cele de mai sus, nu mă refer la situațiile alea în care relația e așa, de fun. De umplere a timpului ei cu el și a timpului lui cu ea. Mă refer la relațiile care se vor a fi serioase, cu mulți de “te iubesc” pe buze, pe Facebook, pe stradă. Dar cu niciunul în suflet, probabil.

Ehe, acum sfaturile!

Mai jos o să nominalizez câteva sfaturi de care cred că fiecare persoană îndrăgostită (îndrăgostită cred că era cu ghilimele) ar trebui să țină cont:

  • Nu spune foarte repede “Te iubesc!”. Cu cât spui mai repede cuvintele magice, cu atât cresc șansele să nu fie adevărate. Poate că or să îți aducă ceea ce îți dorești, dar nu o te ajute să și păstrezi. Oricum, dacă ești sincer(ă) cu tine însuți, știi că nu ai cum să te îndrăgostești în câteva zile! Și să nu-mi spui că îl iubeai în secret, că nu prea ține.
  • Mai bine singur decât cu cineva de fațadă. Sau nepotrivit. Da, știu, o să spui că asta e de modă veche. Sau că orice (oricine???) e mai bun decât tu singur. Dar nu e așa. Niciodată nu se merită să intri într-o relație doar ca să ai și tu cu cine să ieși în oraș, pe umărul cui să plângi, pe cineva cu care să-ți termini minutele din abonament. Însă în societatea de azi nu e ușor să trăiești astfel. Au grijă oamenii să te lase să înțelegi că ești prost dacă ești singur. Mai bine te gândești de două ori. Ai mari șanse să fii cel deștept. Pentru că cel deștept alege! Ceilalți acceptă ce li se dă.
  • Numărul de relații spune multe despre tine. Iar de obicei nu spune de bine. Cu cât numărul de relații în care ai fost implicat(ă) e mai mare, cu atât încrederea celorlalți în tine scade. Adică încrederea băieților dacă ești fată și încrederea fetelor dacă ești băiat. De ce? E simplu! Cine și-ar dori să intre într-o relație cu cineva care a mai fost în vreo 20? Și asta în ultimul an? Nimeni, din lumea serioasă adică! Și da, experiența e importantă în majoritatea domeniilor, dar într-o relație e mai interesant să învățați împreună!
  • Certuri și împăcări. Sau relații tip telenovelă, cu jocuri actoricești proaste de tot! Cum se manifestă? Cel mai fericit cuplu din lume se desparte. Peste două zile sunt iar în al nouălea cer. Pentru ca peste câteva zile să fie iar cu o falcă în cer și una în pământ. Și se repetă algoritmul ăsta până se termină memoria. Cunoscătorii știu la ce mă refer. Na, e interesant de urmărit un astfel de cuplu. Uneori sunt mai amuzanți decât can-can-urile de la tv.
  • Nu uita de ceilalți. Schimb puțin perspectiva. Mă întreb: ce o fi în capul celor care, imediat ce își fac și ei prieten/prietenă, uită pe ce lume trăiesc? Și nu mă refer la fenomenul capului în nori. Ci la uitarea prietenilor, ăia vechi, cică. Adică la persoanele cu care își petreceau timpul înainte să-și găsească “dragostea” vieții. Nu știu de ce, dar mă tem că astfel de oameni au deficiențe mari în știința de a relaționa cu ceilalți. Iar relația lor nu o să dureze foarte mult. Dar ar fi bine să mă înșel. Oricum, să-ți uiți vechii prieteni nu e fain deloc.
  • Cât îți ia să reintri într-o relație? Aici lucrurile devin delicate. Cât îți ia până reintri într-o relație? Adică da, după ce te-ai despărțit, cât stai singur(ă)? Se spune că, cu cât ai ținut mai mult la fostul partener, cu atât o să îți fie mai greu să-l uiți. Și, logic ar fi, cu atât să îți fie mai greu să intri într-o nouă relație. Aruncarea asta din brațe în brațe nu e prea sănătoasă. Arată că ori nu ai iubit înainte, ori nu iubești acum.

Atitudinea fiecăruia, ca persoană,e grăitoare. Oamenii te vor privi întotdeauna și te vor analiza. Iar când vine vorba de cupluri bârfele devin dulci-amărui, nici vorbă de o anumită dregere cu sare! Să fii constant, mai ales în relații, are un rol crucial în imaginea pe care și-o creează ceilalți.

Toți băieții preferă o fată ușoară, dar niciunul nu vrea să o ia de nevastă. Reciproca e valabilă. Așa că ai grijă! Comportamentul tău actual va determina cine ești mâine. Sau…cu cine ești. Doar de tine depinde!