intrebari

Umbre albastre

Posted on

Mergeam pe drum, tăcut, gândind la tine;
Nu te știam deloc. Și mi-era bine!
Erai o umbră fadă, pierdută în marea de ceață
Veneai din căldura răcelii de gheață.

Nu te vedeam nici atunci; nu te văd nici acum,
Privirea și mintea-mi sunt toate-ntr-un fum.
Și, deși aș vrea să privesc, să știu cine ești
Tu, umbră ascunsă, te împotrivești.

Mai te luminează, frugal, raze de soare,
Aducându-mi pe buze o stresantă-ntrebare:
De ce în lumină misterul sporește?
Să fii doar o umbră ce crește…și crește?

De stau, de gândesc, dileme tot vin
Und’ să le duc? Und’ să le-anin?
Căci viața e una și mie îmi cere
Să fug, gol și nebun, după himere.

Și tu, umbră albastră, ieșită din ceață,
Ești tot o himeră, plasată-mi în față.
Mă uit după tine, privesc tot în zare
Cu speranță deșartă la o schimbare.

Nimic nu m-oprește să sper, să gândesc la mai bine!
De unde să știu ce-o să-apară mai mâine?
Poate că-atunci, cândva, undeva, într-o seară senină
O să te recunosc, nefiind așa de multă lumină!

În viață, lumina e umbră și umbra-i lumină,
Nu-i graniță clară ce le dezbină.
Iluzii și umbre: a le urma riscu-i mare…
Dar doar urmărirea aduce culoare!

Advertisements

STOP și START (Ce a fost 30/30)

Posted on Updated on

Every-story-has-an-end-but-in-life-every-ending-is-just-a-new-beginning._large

Pe 18 octombrie începeam o perioadă de 30 de zile de postări zilnice pe blog – 30/30 – cum i-am spus eu. Știam că provocarea va fi mare, ținând cont de timpul necesar și de faptul că fiecare articol trebuia să fie cât mai calitativ posibil. Ideea mi-a venit dintr-un video TED despre care poți citi aici, iar astăzi e ultima zi din cele 30, așa că trag concluziile și învățămintele.

Ce am învățat

Sunt multe lecțiile pe care le-am învățat în luna aceasta, dar o să mă rezum doar la 3 dintre ele. Le găsești mai jos, într-o ordine aleatorie, toate la fel de importante.

  • Am început să privesc mai mult în jurul meu. De multe ori ne surprindem că trecem prin viață fără să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. Ei bine, în perioada asta am început să deschid mai bine ochii și mintea la lumea înconjurătoare. Cineva spunea că “viața e ceea ce se întâmplă în timp ce noi ne facem alte planuri”…de ce să aibă dreptate și în dreptul nostru? Am învățat că nu vreau să se aplice și în viața mea. Așa că am deschis ochii și am scris despre subiecte ca: schimbare, lectură, renunțare, frică și succes, programarea socială, timp, comparație cu ceilalți, comoditate și alte 22 de subiecte despre care poți citi aici. Majoritatea inspirate din viața de zi cu zi și de mici întâmplări cotidiene. Mi-am lăsat imaginația să zboare și i-am scris chiar și lui Moș Crăciun!
  • Am învățat să fiu mai disciplinat. “Entuziasmul e cel care te face să începi, disciplina e cea care te face să continui” spunea cineva. În primele zile eram foarte entuziasmat de noua mea provocare; mă vedeam deja la sfârșitul celor 30 de zile privind în urmă și bucurându-mă că am reușit să sar și peste hopul ăsta. În realitate însă lucrurile au fost mult mai grele, călătoria fiind mai dificilă decât se vedea de la început sau decât se vede acum, de pe linia de finiș. Am avut momente în care simțeam că nu o să reușesc. Nu doar o dată am vrut să renunț…Ce m-a făcut să continui? Încurajările unor prieteni, susținerea unor cititori, ambiția de care dau uneori dovadă. Dar am învățat că atunci când entuziasmul se duce, trebuie să intre disciplina în scenă. Niciodată nu trebuie să dai ceea ce vrei cel mai mult pe ceea ce vrei acum.
  • Tot ce e bun în viață costă. Ca să scriu 30 de articole în 30 de zile consecutive a trebuit să renunț la unele activități. A trebuit să investesc timp și energie. A trebuit să citesc și să mă documentez. A trebuit să trec peste lene, oboseală, comoditate. Uneori mă prindea ora 2:00 noaptea scriind. Alteori, stăteam în fața lap-top-ului minute în șir, încercând să fac frazele să sune bine. Cu unele am reușit, la altele încă mai era de lucrat. Am învățat în ultimele 30 de zile că, dacă vrei să realizezi ceva anume, trebuie să renunți la altceva. Trebuie să scoți ceea ce te împiedică și să faci loc. Am învățat că lucrurile bune costă. Și că de noi depinde dacă plătim sau nu prețul.

În loc de concluzie

Așa cum spuneam, lecțiile după o astfel de perioadă sunt nenumărate, dar unele nu merită decât amintite. Îmi place să cred că am crescut și că m-am dezvoltat, măcar puțin, în domeniul scrisului. Am fost nevoit să îmi pun anumite întrebări și să găsesc răspunsurile. Am învățat să îmi planific timpul și să fiu mai organizat. Am realizat că scrisul “pe comandă” nu e o treabă ușoară și că necesită voință, curaj și disciplină. Am văzut cât e de ușor să renunți și ce satisfacție te cuprinde când termini. Și, în ultimul rând, am înțeles că oricât de multe ai știi, întotdeauna se poate învăța mai mult.

Stau și mă gândesc la cât de lungă va fi pauza până o să postez din nou. Sper că nu prea mare, deși acum îmi simt capul golit de resurse. Una peste alta, mă uit la viitor și încerc să îmi aleg noua “Provocare de 30 de zile“…Începutul de an e numai bun pentru schimbări și implementare de noi obiceiuri. Măcar unul să fie adoptat, că din februarie se cam duce entuziasmul, nu?

Deci, asta a fost ultima postare din seria 30/30! Dacă vrei să citești unul dintre articole (sau mai multe, eu nu mă supăr), aruncă-ți ochii pe link-ul de aici. La orice sugestie, părere sau feedback răspund cu drag!

30_30


Oscar si Tanti Roz

Posted on Updated on

In ultimul numar al revistei “Semnele timpului”, am dat, dintr-o greseala, zic eu, peste o scurta recenzie a cartii “Oscar si Tanti Roz”. Mi-a atras atentia ideea cartii si am cautat-o imediat pe net. Cu mana pe inima va spun ca e una dintre cartile alea in care umorul si suspansul se imbina perfect cu profunzimea si filozofia. Daca nu v-a cazut inca in mana, faceti in asa fel incat sa va cada repede. Pentru cei care ar putea invoca scuza aia veche cu timpul, cartea nu are decat 75 de pagini in format pdf. (Daca nu vreti sa o cautati dati-mi un semn si vi-o dau eu;) ). Autorul, Eric-Emmanuel Schmitt, pune in gura si mintile acestui copil, Oscar, un copil bolnav de cancer, cateva ganduri extraordinare. Ca si structura, cartea este formata din cateva scrisori adresate lui Dumnezeu, in care copilasul isi povesteste ultimele zile – dar poate cele mai frumoase – din viata. Dar deja am spus prea multe!  

Nu in incercarea de a va convinge redau cateva citate care mi-au placut, ci asa, ca sa mai am ocazia sa le citesc o data:

  • Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?
  • Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări.Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv.
  • – Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie?
    – Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie.
    – După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti.
  • Priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară.
  • Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi.

P.S: Mai multe detalii despre carte, aici

 

Soare, suflet si zapada

Posted on Updated on

“Cateodata ai face orice altceva, dar numai nu ceea ce faci deja…”

Asta mi-a venit sa pun ca status pe messenger. Parca zi m-a lovit iar melancolia; poate de la faptul ca ma asteptam la o zi de primavara, dar am avut parte de o ultima rabufnire (sper) a iernii. Insa a fost placut sa mai simti, pentru ultima data, sclipirea zapezii proaspete in ochi. Si copacii erau chiar frumosi…

Insa in mintea mea era o furtuna serioasa; de fapt, asa este de mult. Dar m-am obisnuit ca sa arat ca totul e bine, mult mai bine decat pare. Daca asa face toata lumea, eu de ce sa fac altfel? Ne-am obisnuit sa ne creem masti pe care sa le purtam in diferite ocazii.Ma intreb daca macar noi mai stim cum suntem, de fapt… 

Intotdeauna am visat. Si am sperat ca visele vor si deveni realitate. Dar parca pe clipa ce trece visele devin mai pale, iar realitatea mai crunta. Visezi, incerci, te lupti…degeaba. Nu stii ce sa alegi, cum sa alege, ce sa nu alegi. Si de fiecare data cand faci alegeri, te gandesti cat de buna ar fi fost o alta…Stii ce nu vrei sa faci, dar, din pacate, nu stii ceea ce vrei sa faci.  Parca situatie mai trista nu exista…

Oricum, primavara a venit, cel putin in calendar, si o sa vina si in lume. Din pacate, soarele ce va veni nu va avea taria sa incalzeasca si suflete. Nici pe al meu, nici pe altora. Dar pana la soare, sa ne bucuram de zapada. Pentru ca si zapada e draguta…  

N-am să-nțeleg

Posted on Updated on

N-am să-nțeleg de ce m-apuc să scriu așa ceva,

Când știu că-oricum răspunsuri eu nu voi avea.

(Și, totuși, scriu…)

 

N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de încredere în sine,

De ce atâta zbucium, luptă, pentru un sărac “mai bine”;

De unde atâta frică de tot ce este nou, de ce n-ai mai făcut,

Uitând de câte greutăți prin viață ai trecut.

 

N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de iubire

De ce vor toți să faci ca ei, dar nu ca tine.

N-am să-nțeleg de ce mai sunt și egoiști pe lume

Și mai și spun că nu-s așa, sunt altruiști, pe bune.

 

N-am să-nțeleg de ce atâta ură și răceală,

De parcă am fi, din nou, în Era Glaciară.

De ce așa o răsturnare de valori,

De ce fac toți, din vechile comori, gunoi.

 

N-am să-nțeleg de ce atâta muncă și război

De parcă-am vrea sa arătăm tot ce avem mai rău în noi.

De ce atât de mulți abandonează visuri,

Uitând de toate-acele “Paradisuri”.

 

Și-ntr-un final, oricât de mult aș vrea și aș lupta,

N-am să-nțeleg de ce nu înțeleg așa ceva.

(Dar tot încerc…)

Isus=Religie (Transcriere proprie pentru “Jesus>Religion”)

Posted on

“‘Dezavantajul’ cunoasterii lui Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfant este ca, atunci cand Dumnezeu a incredintat lucrarea Sa Bisericii, a incredintat-o pe deplin. Drept rezultat, multi oameni care-L resping pe Dumnezeu, resping de fapt caricatura Sa pe care le-o prezinta Biserica. Este adevarat, Biserica are meritele ei in promovarea justitiei, a medicinei, a alfabetizarii societatii, a educatiei si a drepturilor civile. Dar, spre rusinea noastra, oamenii din exterior Il judeca pe Dumnezeu prin prisma Bisericii care a sustinut in trecutul ei Cruciadele, Inchizitia, anti-semitismul, oprimarea femeii si traficul de scalvi.

De multe ori imi doresc sa putem inlatura istoria Bisericii, sa indepartam sedimentele si sa descoperim cuvintele Evangheliilor ca pentru prima oara.  Nu toti L-ar accepta pe Isus – nu L-au acceptat nici in vremea Sa – dar macar nu L-ar respinge din motive gresite. “

                                                                                                                          -Philip Yancey

Aceste cuvinte reprezinta unul din cele doua aspecte care m-au facut sa ma gandesc la misiunea Bisericii si la relatia acesteia cu Isus. M-au facut sa ma intreb, asa cum se intreaba multi altii, de ce Isus si Biserica parca se bat cap in cap. Raspunsul care se intrevede printre randuri: Biserica si-a uitat menirea. Si asta nu doar in istorie; exemple de “atrocitati moderne” gasim la tot pasul. In video-ul urmator exista cateva astfel de exemple:

Pentru cei care nu au vizionat filmul si au trecut direct sub el, iata cateva din ideile mentionate acolo:

  • Daca Religia este asa de grozava, de ce a declansat atatea razboaie?
  • De ce a construit biserici uriase, dar nu reuseste sa-i hraneasca pe saraci?
  • Daca harul este apa, atunci Biserica ar trebui sa fie un ocean. Nu este un muzeu pentru oameni buni, este un spital pentru cei raniti.
  • Daca Isus ar veni la biserica ta, oare L-ar lasa sa intre?
  • Religia inseamna omul in cautarea lui Dumnezeu; crestinismul inseamna Dumnezeu in cautarea omului.

Iar acest video este motivul numarul doi. Am ramas surprins de cat de departe ne-am indepartat (ca Biserica), de scopul nostru initial. Un profesor de-al meu spunea ca Biserica nu vrea decat sa castige de pe urma noastra si ca nu ii pasa de salvarea nimanui. (Si cand spunea asta nu se referea la o biserica anume; aspect si mai grav, spun eu. Asta arata ca lumea tinde sa trateze toate bisericile la fel; sau poate ca arata ca bisericile sunt aproape la fel.) Si tare ma tem, ca vorbele lui se apropie mult de adevar.

Nu are rost sa mai adaug si eu alte intrebari la cele deja ridicate. Ceea ce vreau sa mai subliniez este urmatorul lucru: multi dintre noi atacam Biserica si Religia, uitand insa ca noi constituim Biserica si ca noi determinam Religia. Cineva spunea: “Daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine insuti”! Nimic mai adevarat si in cazul de fata:”Daca vrei sa schimbi Biserica (Religia), incepe cu tine insuti!” Sa acuzi nu e o solutie. Sa fugi nu te scapa. Sa te schimbi insa, te transforma. Si, chiar daca Biserica va ramane la fel, iar Isus inca va fi respins de multi din aceasta cauza, tu nu vei mai fi la fel. 

P.S: Inca ceva: Isus nu poate fi despartit de Religie/Biserica. Isus implica o religie, iar o religie implica “un Isus”. Adevarata diferenta apare doar la adevaratul Isus!

As vrea sa stiu…

Posted on Updated on

Imi place mult exprimarea lui Creanga:”Nu stiu altii cum sunt, dar eu…”, exprimare in care ma regasesc. Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt o persoana care imi place sa imi pun intrebari si sa despic, ca sa zic asa, firul in patru. Intrebat fiind daca e drept sa existe atata rautate pe lume, sau daca a fost corect ca Dumnezeu sa-l “chinuie” pe Avraam, sau daca are El atata putere incat sa faca o piatra atat de mare incat sa nu poata sa o ridice, raman mut, in cautarea raspunsurilor. Iar acestor intrebari le mai adaug pe ale mele…

“De ce Isus a ales sa se nasca sarac?” sau “De ce Isus nu le-a spus clar ca e Dumnezeu?” sau “De ce o asa mare discrepanta intre Dumnezeul Vechiului Testament si Cel al Noului?”…Si lista e mare…Nu pot sa nu ma gandesc de ce a ales Dumnezeu astfel. Oare cate discutii ar fi fost eliminate daca Isus facea ceva clar si arata ca este Dumnezeu? Cati necredinciosi ar fi fost salvati? Sau cate probleme ridicate de suferinta din aceasta lume ar fi disparut? Cred ca problema suferintei este una dintre cele mai acute. De ce o permite Dumnezeu? Pana acum nu am gasit decat raspunsuri partiale, dar imi place formularea lui Yancey din cartea sa, “Isus pe care nu L-am cunoscut”: “Dumnezeu poate fi acuzat daca ceva nu merge bine. Daca Dumnezeu a preferat sa stea cu mainile incrucisate in timpul unor evenimente pline de cruzime, cum au fost cruciadele sau Holocaustul, de ce sa nu acuzam Parintele in locul copiilor?”

Ieri am vazut un status, “Pe Dumnezeu…doar inexistenta Lui L-ar putea scuza.” Si nu am putut sa nu ma intreb: in fata cui? Nu am sa inteleg niciodata de ce unora le este atat de usor sa creada in o multime de chestii, dar atat de greu sa creada in Dumnezeu(ca persoana), in Biblie. De ce sa crezi ca a inviat Isus? De ce sa intelegi ca exista si un adevar absolut, un reper, si ca nu totul este relativ? Probabil pentru ca e mai usor, e mai lipsit de responsabilitati, mai comod.

Ce imi place mult la Dumnezeu este ca pe El nu-L deranjeaza cautarea, incertitudinea, intrebarile. Ii da voie lui Iov chiar sa-L atace, sa-i ceara socoteala…Dumnezeu stie ca ascultarea adevarata nu vine decat din convingere! De ce atata suferinta, atata durere? De ce atatea intrebari si atat de putine raspunsuri? De ce atata iubire si atat de putina acceptare? Nu stiu, dar prefer suferinta, intrebari si iubire in locul unei vieti goale…