idei

Ce am învățat până la 22 de ani

Posted on Updated on

39

În mod normal dorm la ora asta, dar nu astăzi. Nu știu exact de ce, dar m-am trezit cu aproape două ore mai devreme decât o fac de obicei. Mă simt inundat de un val de inspirație și dorință de muncă, așa că o să profit de el. Și nu, nu e de vină faptul că azi e ziua mea…sau, cine știe, este?

Sunt multe lucruri pe care cineva le poate învăța în 22 de ani, mai ales dacă aceștia sunt primii 22 de ani. Simți, cu fiecare trecere a timpului, cum lucrurile se accelerează. Și înțelegi că doar învățarea și adaptarea te pot menține pe linia de plutire.

Aș fi putut scrie despre multe lucruri. Dar, în încercarea mea de a aduce ceva nou, m-am oprit la 7 lecții. Nu sunt noi, nu sunt grele, ba chiar, pot să spun, sunt aspecte de bun simț. Aspecte care te pot ajuta să trăiești o viață mai bună, asta dacă le înțelegi și accepți. Unele or să sune a maxime, altele o să le recunoști de prin cărți, iar restul o să îți pară banale. Dar sunt lecțiile mele, învățate pe propria piele, iar important nu e să le accepți, ci să le înțelegi și să te ajute să trăiești mai bine și mai frumos. Acestea fiind spuse, să trec la treabă!

  • Dacă vrei să trăiești, trebuie să mergi pe propriul drum și să fii surd, orb și încăpățânat! 

    Oricât am vrea să o simplificăm, viața e o chestie complexă tare, complicată. Pur și simplu te lovești de prea multe variabile și necunoscute, încât orice decizie implică eforturi uriașe. Și, dacă îndrăznești să trăiești (măcar puțin) ieșit din tipare, lucrurile devin și mai grele. Dar doar asta contează, să trăiești așa cum vrei tu să trăiești, umblând pe propriul drum. Iar orbirea, surzenia și încăpățânarea te vor ajuta să continui când ți se vor pune bețe în roate. Și nu, nu zic că nu e bine să asculți părerile și sfaturile altora, dar întreb: cine știe cel mai bine ce vrei tu? Bhagavad Gita spunea: “E mai de dorit să-ți trăiești propriul destin într-un mod imperfect, decât să trăiești ca o imitație perfectă a altuia”. Sună frumos, nu? Dar realizabil?

  • Persoanele al căror sprijin îl dorești, dar nu ți-l oferă, devin cei care te trag în spate, iar în momentele dificile tot singur trebuie să o scoți la capăt! 

    Unele decizii dor, necesită efort și hotărâre, dar și sprijin. Și de unde te-ai aștepta să primești susținere, dacă nu de la ceilalți? De la anumiți ceilalți? Dar nu o primești. Cel puțin nu primești susținerea pe care o vrei tu. Și așa se produce o ruptură, pentru că vrei să fii și cu cei dragi, dar vrei să fii cu tine. Vrei să nu-ți dezamăgești familia, prietenii, iubita, dar vrei să nu te dezamăgești nici pe tine. Și, uite așa, cei care trebuiau să fie motor devin frână! Iar atunci trebuie să cobori și să o iei pe jos. Pentru că, în momentele cele mai dificile, tot singur trebuie să te descurci!

  • Egoismul e cel mai important drive al acțiunilor noastre, în ciuda argumentelor contra pe care ni le aducem! 

    De ce facem ceea ce facem? Din egoism, cel mai adesea! Mi-a luat aproape 22 de ani să realizez asta, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu? De ce avem prieteni, ca să avem pe cine ne baza sau ca ei să aibă pe cine se baza? De ce le cerem celorlalți să se conformeze ideilor și acțiunilor noastre? De ce ne credem centrul universului, imaginându-ne că totul trebuie să se învârtă în jurul nostru? Și astea sunt aspectele mai complexe, că cele simple sunt ușor de identificat. Dar toate sunt diferite forme ale aceleiași cauze: egoismul. Și nu, nu spun că asta e (neapărat) rău, spun doar că asta ne motivează.

  • Viața nu e deloc dreaptă, iar munca nu îți garantează niciodată succesul!
    Nu mi-a plăcut deloc când am început să observ asta, dar succesul nu e direct proporțional cu efortul depus. Iar cei care spun asta sunt ori ignoranți, ori lași. “După muncă și răsplată” nu se referă decât la succesiunea temporală a evenimentelor, nu la proporționalitate dintre acestea! Fie că ne place, fie că nu, viața nu e deloc dreaptă. Și orice am face, nu putem schimba asta. Nu ne rămâne decât să ne consolăm, să punem osul la treabă și să ne bucurăm de călătorie, nu de destinație. În cuvintele lui Scott Jurek: “Ne concentrăm pe ceva exterior pentru a ne motiva, dar trebuie să ne amintim că tot ceea ce facem pentru a ajunge la acel premiu ne poate aduce pace și bucurie, nu premiul în sine!”. Dar (pentru că mereu există un dar, nu?)…
  •  Nu premiul oferă adevărata satisfacție, dar, din când în când, e nevoie și de premii! 

    De ce e nevoie de premii, dacă ele nu aduc satisfacție? Doar din punct de vedere al motivației, atât! Ai nevoie de borne care să-ți marcheze progresul, iar reușitele te ajută “să ții scorul”. Dacă premiul lipsește, da, te bucuri de experiență, dar dorința de a lupta scade enorm. Dar niciodată nu trebuie să faci o activitate pentru lumina de la capătul tunelului, dacă nu te poți bucura de întunericul de până la ea!

  • Oamenilor le e frică să viseze, iar dacă visează, nu trec la fapte!
    Știu concluzia, dar nu știu cauza – nu mai visăm, iar dacă o facem, nu ne apucăm de treabă. Tuturor ne-ar plăcea să avem, să fim, să etc, dar puțini visăm cu adevărat la ceva anume, concret. Și mai puțini își transformă visul în realitate, sau măcar încearcă. De când mă știu, am fost un visător. Unii îmi spun că trăiesc prea mult cu capul în nori și că trebuie să mai și cobor. Nu, mulțumesc! , le spun, se vede prea frumos de aici! Uităm că ordinea aducerii la viață a unui lucru e vis, urmat de acțiune. Noi ori nu visăm și acționăm după ureche, ori visăm fără rost, pentru că nu acționăm! Și ne mai mirăm de ce trăim cum trăim?
  • Victoriile ne definesc, dar eșecurile arată cine suntem!
    Să câștigi e frumos, te umple de bucurie, iar să vezi că eforturile tale au fost răsplătite te împinge serios de la spate. Cu fiecare victorie încrederea în sine crește, puterile se multiplică, iar lucrurile parcă par mai ușoare. Dar când dai greș? Cum reacționezi când, după timp investit și efort, o dai în bară? Când rezultatele nu sunt cele dorite sau/și cele meritate? Eșecul arată cine ești, pentru că atunci când pierzi, rămâi doar tu! Nu ai succes, bani, persoane în spatele cărora să te ascunzi. Când dai greș, ești doar tu cu înfrângerea, iar modul în care o tratezi, te duce sau nu, la o viitoare victorie! Victoria te definește, dar eșecul arată cine ești!

Cele de mai sus sunt subiective, toate, fără excepție. Sunt lecții pe care le-am învățat, cu frumosul sau dându-mă cu capul de pereți. Prea puțin contează asta, însă. Important e persoana care am devenit în urma acestor lecții și cum mă voi raporta la viață în viitor, în baza lor.

Nu trebuie ca tu să accepți ce am spus și să iei de bun. Trebuie să-ți analizezi parcursul și să înveți ceea ce e de învățat. Trebuie să-ți privești drumul și să-ți accepți propriile lecții. Trebuie ca azi să fii mai bun ca ieri, iar mâine mai bun ca azi.

Uitându-mă în calendar, nu-mi vine să cred că se fac 22 de ani de când mă bucur de miracolul numit viață! Dar timpul trece, iar timpul nu așteaptă. Cu atât mai mult pe mine.

e-Motivational(10)

Posted on

 

Am mai facut cateva imagini cu ganduri faine zilele astea si am zis sa le pun aici. Sunt interesante. Si poate ajuta pe cineva.:)


Idei de la Robin. Robin Sharma adică!

Posted on

Am terminat de curând “Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul”, de Robin Sharma. Mai jos am upload-at câteva postere cu unele din ideile care mi-au plăcut și cu care am rezonat. 🙂

Idei de la Lorand. Idei de la mine.

Posted on Updated on

Stăteam în sala deloc urâtă numai urechi și sorbeam cu mare entuziasm fiecare cuvânt pe care speaker-ul îl spunea; era unul din cei mai tari, poate cel mai tare: Lorand Soares Szasz. Iar prin pauzele de mesaj mă tot gândeam la multitudinea aia de directori și directorași, cum de or fi reușit să ajungă până acolo? Acolo, în afaceri mă refer, nu la hotelul unde se ținea conferința.

Am aflat o mulțime de lucruri interesante la conferința lui Lorand și, că tot veni vorba, mi se pare o chestie extraordinara ce face el, să ofere conferințe gratis. Da, știu, e o strategie de marketing profitabilă, dar asta nu schimbă beneficiul pe care îl aduce oamenilor.

Însă există o mare problemă atunci când vine vorba de conferințe, coaching, training-uri…când ești acolo ti se pare că ești erou: poți să fii ce vrei tu să fii, poți să faci ce ai tu chef să faci, poți să mergi oriunde îți dă prin cap să mergi, etc. Eh, adevărul e că nu prea e așa! Pleci și te întorci exact unde erai înainte de eveniment. Asta în cazul în care nu ești mai slab de inimă și te cuprinde deprimarea. Speaker-ul se spală pe mâini, îți spune că nu poate trece la treabă pentru tine. Și o spune pe bună dreptate. El a făcut deja în dreptul lui destule, nu?

Teoria ca teoria…dar ce am făcut eu de atunci, în ultimele 24 de ore? Nimic altceva decât ce fac de obicei. Și nu, nu se pune problema că fac tot ce am învățat de la Lorand, în niciun caz!  Dar, pur și simplu, nu am disciplina să mă apuc de treabă.

Cam așa face toată lumea, din păcate. Cei care nu fac astfel se știe, ajung departe. Așa cum spunea Lorand aseară: “Nu se pune problema DACĂ vor ajunge unde și-au propus, ci doar CÂND vor ajunge”! Cam aici se rupe firul: la disciplina de a acționa constant pentru visul tău. Unul din exercițiile propuse de Lorand a fost următorul: fiecare să își stabilească 5 activități care îl conduc la succes și să le facă zilnic! Da, zilnic! Și de Crăciun, și de Paște, și în concediu, și când plouă, și când ninge. Pentru că doar asta e determinare! Asta e voință și disciplină, nu consolările ieftine cu care ne liniștim conștința când nu avem chef de treabă!

Adevărul e că “dacă mergi pe drumul pe care merge toată lume, ajungi acolo unde ajunge toată lumea”. Fair enough, nu? Dacă faci ce fac toți cum poți să ai pretenția să obții rezultate diferite? Nu știu, parcă suntem bătuți în cap rău de tot, pentru că asta facem zi de zi!

De ceva timp am început să lucrez într-un domeniu interesant și cu mare potențial, dar care necesită foarte, foarte multă muncă și învățare continuă. Am dat și peste un model demn de urmat, un tânăr compatriot care a reușit să câștige peste 50.000$ în vreo 3 ani din munca asta, plecând de la zero (barat!). După ce i-am citit povestea pe Internet, i-am dat un mail curios fiind cum a reușit. Răspunsul? “Am învățat cât de mult am putut și am lucrat ca un nebun!” Rezultatele? S-au văzut din plin.

Și mă uit la mine. Am pretenția să câștig mai mult decât el – mult mai mult – și să ajung mult mai departe decât a ajuns el. Dar muncesc mult mai mult decât a făcut-o el? Învăț cu aceeși dorință și disciplină? Nici pe departe! Pe mine mă macină problemele existențiale, lipsa de chef, ieșitul prin oraș, etc. Rezultatele? Eu zic că se văd din plin…

Napoleon Hill, cred, spunea:”Problema cu visele care merită urmate e că ele nu se găsesc la depărtare de sute de metri, ci de kilometri”. Ce face diferența între cei care le ating și cei care nu? Unii muncesc – cum trebuie, cât trebui, când trebuie -, alții nu muncesc. Data viitoare când lucrurile nu au ieșit așa cum ți-ai dorit, întreabă-te dacă ai muncit atât cât trebuia să o faci!

e-Motivational(5)

Posted on Updated on

De mult ma tot duc cu vorba sa mai impartasesc din ideile interesante peste care dau. Si, in sfarsit, m-am tinut si eu de promisiune. Dar ma leg ca vor aparea saptamanal, de azi inainte!:)

e-Motivational(2)

Posted on Updated on

Lucruri marunte, lucruri marete

Posted on Updated on

In cartea pe care tocmai am terminat-o am dat peste o multime de idei foarte, foarte interesante. M-am hotarat sa selectez cateva dintre ele si sa le postez pe blog. Cartea se numeste: “Fara risc nu exista castig” – Roger Fritz – cu subtitlul “Descopera drumul spre succes”. Stiu ca multi au oroare de cuvintele succes si bani, dar mai stiu ca toti si le doresc.Oricum, important nu este sa nu vrei sa ai bani sau succes, ci sa stii ce sa faci cu ele. Asadar, iata cateva mici piese de puzzle, dar pline de o mare intelepciune:

  •  Daca astepti sincronizarea perfecta, poti foarte bine sa renunti chiar in acest moment. Exista intotdeauna motive ca sa nu faci ceva.
  • Trebuie sa iei initiativa; lumea nu poate fi a ta fara ca tu sa faci un prim pas.
  • Primul pas spre esec este sa te indoiesti de abilitatile tale. Ultimul este sa incetezi sa incerci.
  • Castigatorii nu se concentreaza pe ceea ce au facut, ci pe ceea ce mai au de facut.
  • Esecul este o experienta din care poti invata. Daca inveti o lectie de un miliard de dolari dintr-un esec de un milion de dolari, este vorba de o educatie ieftina. (Rich DeVos)
  • Talentul ar trebui utilizat, nu pus la pastrare.
  • Invinsii incearca sa utilizeze raspunsurile zilei de ieri pentru problemele zilei de maine.
  • Lucrurile marete sunt realizate prin intermediul unor lucruri marunte puse laolalta. (Van Gogh)
  • Invinsii asteapta ca fructele sa pice din copac. Invingatorii scutura copacul.
  • Nu pentru ca lucrurile sunt dificile nu riscam; ci pentru ca nu indraznim sa credem ca sunt dificile. (Seneca)
  • Nu conteaza cat de incet mergi, atata vreme cat nu te opresti. (Confucius)
  • Cea mai slaba cerneala este mai buna decat cea mai tare memorie.
  • Primul efort este arareori cel mai bun. Consecventa conteaza.
  • Retroactiv, oricine poate fi un geniu.
  • Nu exista termen de comparatie intre ceea ce s-a pierdut pentru ca nu a avut sorti de izbanda si ceea ce s-a pierdut pentru ca nu a fost incercat. (Francis Bacon)
  • Nu poti schimba trecutul, asa ca invata din el!
  • Cea mai importanta cauza a esecului – si singura – este sa abandonezi lupta prea devreme.

Succes!