frica

Când frica o ia înaintea succesului

Posted on

3403321739_5eaa052674_b

Sunt unele aspecte ale vieții care parcă mă copleșesc, în anumite momente. Și până și cele mai frumoase vise, pe cale de îndeplinire fiind, mă zdrobesc sub măreția lor. Iar în spatele fiecărui gând de reușită apar zeci sau sute de gânduri de îndoială. Și asta nu pentru că știu că nu o să realizez ce mi-am propus, ci doar fiindcă nu știu cum o să fac asta, căci necunoscutul e prea de nepătruns.

La a călători prin Europa pe bicicletă visez de mult timp. Iar visul nu se limitează doar la bătrânul continent sau la bicicletă, ci la ideea în sine de a călători. Dar când poți amesteca o plăcere cu alta, bucuria se multiplică. Și iată-mă, la șase luni de la lansarea proiectului, pe picior de plecare. Nu, nu îmi vine încă să cred, pentru că totul e prea frumos, parcă…

Dar totul e pregătit: bagaje, traseu, biciclete etc. Mai lipsește doar sosirea momentului de start, întâlnirea cu ceilalți 2 prieteni dornici de aventură și drumul ce-l vom lua la pedale. Iar așteptarea nu-i deloc ușoară, căci timpul parcă nu mai curge. Se spune, însă, că lucrurile care merită se lasă așteptate, dar să fie suficientă consolarea?

Și iată-mă în fața uneia din cele mai mari provocări (dacă nu chiar cea mai mare!), întrebându-mă de ce nu trec prin astfel de evenimente mai des. Nu pot să înțeleg de ce îmi limitez visele și, în loc să îmi duc viața la superlativ, mă plafonez în mediocritatea cotidiană.

Poate că traiul ne-ar fi mai vesel, dacă am trăi după cum ne spune inima. Și poate că am fi mai fericiți, dacă am merge fiecare pe propriul drum. De ce nu o facem, nu știu. Frica? Lenea? Presiunea externă? Imaginea de sine proastă? Obișnuința? Pot fi toate, sau niciuna. Ce contează e că e păcat să ne batem joc de cei câțiva ani ce-i avem de trăit pe aici. Pentru că, bătându-ne joc de ei, ne autodistrugem. Nu ne facem rău doar când ne facem rău, ci și atunci (mai ales atunci!) când nu ne facem bine!

Peste 2 zile și 3 nopți voi plecă în cea mai provocatoare și promițătoare călătorie la care am îndrăznit să visez (e posibil să visez cam jos, știu), iar când mă uit în spate și în față înțeleg cât de mic sunt în această lume. Dar uitându-mă la piedicile de până acum, înțeleg că am învățat că, atunci când vrei ceva, găsești soluții. Iar uitându-mă în față, la necunoscutul plin de surprize ce mă așteaptă, înțeleg că lucrurile se realizează pe rând, câte unul odată. Sau, cum zice un proverb: “Orice călătorie de 1000 de pași începe cu primul pas”. Iar dacă eu am lumină pentru acel pas, dar nu îl fac, degeaba cer lumină pentru toți 1000! Ce fac, de fapt? Îmi găsesc scuze, pentru a nu porni la drum…

Și m-am tot întrebat, după acești pași, ce alți pași o să fac? Adică spre ce o să mă îndrept? Din multele astea drumuri pe care viața mi le așterne în cale, eu pe care să le (mai) încerc? Dar am înțeles că nu contează ce o să fie cândva, ci important e ce-i acum. Și, de multe ori, de asta suntem nefericiți: pentru că trăim în viitor, uitând de frumosul prezentului…

Că viața e frumoasă e cert, dar că știm să o trăim încă am dubii. Mai avem timp să învățăm, asta-i vestea bună. Sau, cel puțin în dreptul meu, eu așa sper…

 

P.S:

Plecat fiind, în următoarele 3 luni activitatea pe acest blog va fi minimă. Sper să mai postez, dar nu e loc de promisiuni.

Pentru cei care vreți să fiți la curent cu evoluția aventurii prin Europa și să citiți prin ce trecem (sau ce îmi mai trece mie prin cap), ne găsiți pe Europa în 80 de zile, unde vă așteptăm cu drag. Iar dacă vreți să nu ratați niciun update (text, poză sau video), urmăriți-ne și pe Facebook!

Ne auzim curând!

Advertisements

Despre frica de succes

Posted on Updated on

Fear Of Success

Dacă ar fi să numesc cel mai mare obstacol care se interpune între oameni și visele lor nu aș sta deloc pe gânduri și l-aș rosti cu toată gura: FRICA. Frica are grijă să se manifeste în atât de multe feluri și să apară când și pe unde nu te aștepți, încât să te păzești de ea devine aproape o imposibilitate. De aceea problema nu intervine atunci când frica apare, ci atunci când ea rămâne.

A trecut ceva timp de când am observat prima dată un tip particular de frică – frica de succes. Poate părea ciudat, dar frica de a reuși este la fel de prezenta ca și frica de a da greș. Atunci când vine vorba de a încerca ceva nou și provocator faptul că e posibil să reușești poate constitui o piedică importantă. Pare absurd, dar este adevărat. E ceva în noi ce ne face să preferăm starea actuală în detrimentul unei stări viitoare mai bune.

Ce se ascunde în spatele fricii de succes

Se ridică întrebarea: ce ne sperie, de fapt, atunci când ne e frică de succes? Adică e clar, e normal să-ți fie frică că o să dai greș atunci când întreprinzi ceva, dar să-ți fie teamă că o să reușești, asta cum mai vine? Cred, însă, că nu de reușită ne e frică, ci de implicațiile ei. E un fapt că orice acțiune aduce rezultate și că odată cu schimbarea vine și necunoscutul; tocmai de necunoscutul care vine cu rezultatele trebuie că ne este frică. Ne temem de lucrurile la care vom fi nevoiți să renunțăm, de oamenii cu care nu vom mai vrea să ne petrecem timpul și de viețile pe care le vom duce. Deși îți dorești din tot sufletul să ajungi la țintă, nu ai nicio garanție despre cum vei fi acolo.

Problema cu frica de succes e că stă foarte bine ascunsă în subconștient și că ia tot timpul măștile altor frici; ca să o identifici corect ai nevoie de săpături adânci și de o căutare sinceră. Când o descoperi însă, când vezi ce anume te reținea din a o lua la goană pentru a trăi cu adevărat, nimic nu te mai oprește! Ușile ți se deschid larg, iar ceea ce până mai ieri te paraliza, acum îți dă aripi! Nici măcar teama că ai putea să o dai în bară nu mai are putere.

Să-ți fie frică de reușită nu e atât de absurd cum pare, iar soluția e la îndemâna oricui: preiei conducerea. Iar mai apoi, pe parcurs, o împingi afară. Succesul și frica nu pot conviețui, așa că dacă vrei să ai succes trebuie ca mai întâi să scapi de frică. Faci loc unuia doar scăpând de cealaltă.

START. [by Jon Acuff]

Posted on Updated on

Înainte de a începe cartea “START.” nu aveam absolut nicio idee despre cât dpe parcursul lecturii. Venind la pachet cu un subtitlu cel puțin pompos (“Pocnește frica direct în față! Scapă de mediocritate! Fă lucrurile care contează!”), cartea și-a creat, încă dinainte de a o deschide, un anumit portret. Când am început însă să o citesc, am realizat cu o suprindere ce creștea cu fiecare pagină dată, că lucrurile stau puțin altfel.

Ce așteptări aveam?

Am tot vorbit de ceea ce mă așteptam să găsesc pe paginile ei, dar nu am spus nimic concret. Să explic puțin despre ce a fost vorba. Trec printr-o perioadă care se anunță bogată în schimbări și care necesită curajul unor noi începuturi; astfel, mi-a fost extrem de ușor să îmi induc ideea că în carte o să o găsesc catalizatorul extern care să mă împingă să transpun aceste idei în realitate. Voiam cu toată ființa mea să aflu informații cum că “totul este posibil dacă vrei”, “treci la treabă, apoi lucrurile bune se vor ține scai de tine”, “urmărește-ți visul și uită de orice altceva”, etc. Cu alte cuvinte, mă așteptam la informația ieftină pe care mulți autori o scriu și care, exceptând că te ajută să te simți bine pe moment, nu are niciun efect notabil. Oricum, mi-am dat seama că nu aveam nevoie doar de un catalizator, ci de un imens rezervor plin cu combustibil de rachetă.

Ce am găsit, de fapt

Ei bine, mi-am găsit, totuși, combustibilul de rachetă! Și nu doar un rezervor, ci oricât de mult aș fi avut nevoie, oricând aș fi avut nevoie! Am descoperit în Jon Acuff o persoană serioasă, deschisă la minte și foarte ancorată în realitate. Nu știu dacă anterioarele cărți ale sale au preluat aceste trăsături, dar în “START.” acest mod de a vedea viața se întâlnește la fiecare pas. Și asta a făcut foarte ușoară trecerea peste dezamăgirea că nu mi-am găsit în carte doza de motivație (drog?) dorită.

Dar ce am găsit, până la urmă? Am găsit un alt mod de a vedea viața. Am înțeles că nu e niciodată prea târziu să îți urmezi visurile. Sau prea devreme. Am realizat că urmărirea visurilor nu e o acțiune solitară, egoistă, încăpățânată. Am învățat că frica îți va pune mereu piedici și că întotdeauna este consecventă. Am descoperit că limitările există, că nu pot face orice, dar că pot încerca orice. Am înțeles că momentul de început, de START, este singura etapă asupra căreia dețin controlul. Am realizat că soluțiile bune sunt simplu de găsit, dar nu neapărat simplu de aplicat. Am fost conștientizat că vorbele nu au nicio valoare și că “acțiunea bate întotdeauna intenția”. Am învățat cum să ies din mediocritate și cum să ating extraordinarul.

Eu nu știu ce vei găsi tu în cartea lui Jon dacă o vei citi. Nu știu nici dacă ești în cautarea a ceva și ai anumite așteptări. Ceea ce am vrut eu să fac mai sus a fost nu să îți prezint o altă carte de umplere a timpului liber. Am vrut să afli câteva informații despre una din cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată și să afli că te poate ajuta să îți duci viața la nivel superior. Nu am vrut să îți arăt ce câștigi, ci am vrut să vezi ceea ce pierzi.

Mai jos ai video-ul de prezentare al cărții; astfel faceți cunoștință și cu cartea și cu autorul, dintr-un foc. Iar aici ai site-ul oficial al autorului, cu tot ce trebuie să știi despre carte.