esec

L-am citit pe Ariel!

Posted on

ariel carte“Eu nu știu nicio situație pozitivă în care cel mai bun moment nu este ACUM…”

Pe Ariel (arielu.ro) îl urmăresc de mult timp, iar de cartea scrisă de el cam acum un an de zile știu de când își căuta finanțare pentru ea prin intermediul unei platforme de crowdfunding. De citit însă, nu am citit-o niciodată! Îmi amintesc că atunci, la început, am tot zic că o cumpăr, dar am amânat și am rămas fără, căci am uitat de ea. Uneori tumultul de informație din secolul nostru e, pur și simplu, prea puternic ca să ții pasul. Așa am pățit și eu, dar acum câteva zile newsletter-ul de la motivonti.ro venea cu varianta gratuită în format PDF a cărții lui Ariel, Cartea asta se vinde precum pâinea caldă. Am salvat-o, mi-am pus-o pe Kindle și am așteptat să-i vină rândul la citit.

Dar nu am avut de așteptat prea mult. Aseară am tras să termin ceea ce citeam, având în minte tocmai cartea de față. Da, eram nerăbdător să o încep, dar habar nu aveam că o să devin nerăbdător și să o termin!

De mult nu am mai dat peste o carte care să mă țină treaz noaptea cum a făcut-o cartea lui Ariel! De obicei am destul timp să citesc ziua, dar azi-noapte nu am putut să mă opresc, pur și simplu! Paginile se succedau cu rapiditate, iar ideile în mintea mea se învălmășeau ca o furtună, admirând cele spuse și făcute de autor! Cartea este, cumva, despre MICA afacere de curierat pe bicicletă a lui Ariel, dar eu zic că este despre mai mult de atât. Cartea este despre o atitudine, despre un mod diferit de raportare la pasiuni, viață și bani: este despre a face bani din ceea ce îți place, adică.

Iar Ariel nu vine cu “rețete” ca soluții, ci pune accentul pe creativitate. Pur și simplu încearcă să aprindă și în alții focul ce arde-n el, iar în mine a reușit (Cel puțin așa îmi place să cred!). Și totul devine ceva de genul: Dacă el a putut, eu de ce n-aș putea? Pentru că pasiuni avem cu toții, diferențele apărând doar în modul în care ne raportăm la ele.

Aș putea să scriu mult despre Cartea asta se vinde precum pâinea caldă, dar nu o fac. De ce nu? Pentru că înțeleg că e o carte din care fiecare își poate extrage propriile lecții și propriile “șuturi în fund”. Și atunci, de ce să vin eu cu ce m-a impresionat pe mine, când lucrul cel mai bun de făcut e să descopere fiecare singur frumosul din ea?

P.S: Din câte știu, varianta PDF încă e disponibilă aici! Iar dacă nu o să mai fie, scrie-i lui Ariel, sunt convins că îți va răspunde!

Advertisements

De ce dăm satisfacția de mâine pe comoditatea de azi

Posted on Updated on

Dacă vrei să obții ceva de la viața pe care o trăiești trebuie să te lupți. Zilele devin câmpuri de bătălie, iar clipele devin momente decisive. Pentru că nimic din ceea ce contează pe lumea asta nu se obține gratis. Deși ne-am dori ca totul să fie pe degeaba. Și e mai bine că ne costă, pentru că doar costul conferă valoare și apreciere.

Și doar după ce depui un efort poți să te bucuri cu adevărat de rezultate. Să primești ceva te poate face recunoscător, dar să obții ceva te face încrezător! Știi că prin muncă și zbatere ai reușit să treci la un alt nivel. Și prin această trecere ai atins și rezultatele dorite. Iar rezultatele vin, întotdeauna, la pachet cu satisfacția. Sentimentele care te încearcă când eforturile tale și-au atins ținta sunt unice și de neprețuit. Îți dau o stare de bine și te fac să vrei să încerci mai mult.

Dar e ceva în natura noastră umana care ne face să dăm satisfacția reușitelor de mai târziu pe comoditatea confortului de astăzi. Zig Ziglar spunea că “marea noastră problemă este că dăm ceea ce ne dorim cel mai mult pe ceea ce ne dorim acum”. Dar de ce oare ne comportăm astfel? Ce ne determină să renunțăm, uneori chiar înainte de a începe?

Cred că sunt două mari probleme care ne fac să pierdem în viață: 1) nu ne dorim suficient de tare și 2) pierdem destinația din vedere. Sa detaliez.

1. Nu ne dorim suficient de tare

De multe ori avem impresia că dăm tot ce putem. Că ne luptăm cu tot ce avem mai bun. Că ne dăm ultima suflare în încercarea de a reuși. Dar adevărul e că lucrurile nu stau așa. Doar ni se pare că mergem până la capătul puterilor. De fiecare dată când alegem orice activitate în detrimentul realizării pașilor care au potențialul de a ne duce unde ne dorim…înseamnă că nu ne dorim suficient de tare. Ce am face dacă ne-am dori? Nu ne-am lăsa. Am lupta și ne-am depăși limitele. Nu am aștepta ca împrejurările să ne schimbe direcția. Nu am sta la mila vântului, așteptând unul prielnic; am pune mâna pe vâsle și ne-am duce acolo unde trebuie să ajungem.

Data viitoare când vei alege să vezi un film, să stai la televizor sau pe Facebook, să ieși în oraș sau să dormi mai mult, amintește-ți că asta înseamnă că nu îți dorești suficient de mult. Și că, dacă ai impresia că îți dorești cu toată ființa ta, te înșeli amarnic! Când știi unde vrei să ajungi și știi și drumul care te duce acolo, care e singura piedică care îți poate sta în cale? Da, TU ești piedica, ai dreptate!

2. Pierdem destinația din vedere

E posibil ca uneori, în ciuda dorinței arzătoare de a realiza anumite lucruri, să pierdem lupta. De ce? Pentru că pierdem din vedere destinația. Cum să ajungi unde nu știi că vrei să ajungi? Să pierzi din vedere ținta înseamnă că șansele de a o atinge rămân la bunul plac al norocului. Se merită să îți lași viața în mâna hazardului? Nu știu, mie nu mi se pare prea avantajos.

Întrebarea care se ridică, în mod logic, este: ce determină pierderea destinației din vedere? Iar răspunsurile pot fi multe și diverse. Dar cred că obstacolele sunt cele care se interpun între noi și destinație și fac din călătorie o provocare continuă. Îmi place un gând despre obstacole, călătorii și destinații: “obstacolele sunt aspectele pe care le vedem când pierdem din vedere destinația”. Și, uite așa, se creează un cerc vicios: destinația nu o mai vedem din cauza obstacolelor, iar obstacolele apar din cauză că ne luăm ochii de la destinație. Încurcat și provocator, nu?

Îmi plac sporturile de când mă știu. Și, deși am unele pe care le îndrăgesc, mi se par fantastice lecțiile pe care orice sport le oferă. Perseverență, disciplină, voință de fier, spirit luptător, muncă multă, dorință, viziune, echipă, etc sunt doar câteva din aspectele pe care le înveți prin practicarea unui sport.

Când mă antrenam pentru primul meu maraton mă luptam, uneori, cu comoditatea și lipsa chefului de a mă antrena. Dădeam satisfacția cursei pe confortul lenevirii în casă. Și, ca să mă repun pe treabă, trebuia să îmi reamintesc de ce m-am apucat, care e ținta finală și cât de mult îmi doresc să ajung acolo. A funcționat de fiecare dată. Se pare că așa suntem, uităm repede și avem nevoie să ne reamintim des din ce cauză trebuie să muncim atât de mult!

Mai jos găsești un filmuleț care m-a ajutat de multe ori să îmi mișc fundul la antrenamente. Dar nu-l limita la sport, merge pentru orice aspect al vieții!

8 lecții de viață din Ring

Posted on Updated on

Că viața e grea nu e loc de discuții. Că e frumoasă, aici se poate discuta puțin, că frumusețea e mai relativă. Înainte să mă apuc de antrenamentele pentru primul meu maraton, am găsit o mulțime de citate care comparau viața cu o astfel de cursă. Asemănări sunt multe, iar paralela este una inteligentă. Dar azi am descoperit că viața se aseamănă mai bine cu un alt sport – cu boxul. Și, deși nu-l agreez deloc, cam asta e realitatea, trebuie să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului, nu? Iată câteva învățături și paralele “din ring”:

  • Doar în ring trăiești – Oamenii se împart în două categorii: spectatori și jucători. Jucătorii se găsesc în ring, se luptă, se zbat. Uneori pierd, alteori câștigă. Spectatorii? Privesc, comentează, dau sfaturi și judecă. Uneori încurajează, alteori descurajează. Niciodată nu câștigă. Pentru că niciodată nu riscă.
  • În ring poți să ți-o iei. Dar numai acolo poți să câștigi – Multă lume se sperie când vine vorba de a intra în ring pentru că riscul de a fi făcut knockout este foarte mare. Însă uită că doar fiind acolo se poate câștiga. Și mai uită că pierderea nu e pierdere decât atunci când nu înveți din ea.
  • În ring ești întotdeauna surprins – Nu sunt expert în box, dar îmi pun imaginația la treabă. Cum poate cineva să-și învingă adversarul? Prin antrenamente susținute și printr-o cunoaștere cât mai bună a acestuia și a stilului său, corect? Ei bine, viața e cel mai crunt adversar. Oricât de mult ai studia-o, oricât de mult te-ai antrena, până când nu începe lupta nu știi de ce e capabilă. Iar pe parcurs are grijă să te ia tot timpul pe nepregătite și să îți ofere lucruri la care nu te aștepți.
  • Antrenorul e important, dar munca o faci tu – Să ai un antrenor bun e un mare avantaj în orice sport. La fel e și în viață: dacă ai un mentor de la care să preiei diferite trucuri și care te susține, ai un mare plus. Dar el nu poate face munca în locul tău! Tu trebuie să depui efort, să transpiri și să lupți, nu el. Rezultatele trebuie să fie ale tale, nu ale altuia. Și, oricâtă lume te-ar sprijini de pe margine, lupți singur.
  • Chiar și când câștigi te costă – Din ring, chiar dacă obții victoria, tot șifonat ieși, câteva lovituri tot încasezi și tu. În viață orice victorie are prețul ei, iar dacă nu te costă înseamnă că nu e o victorie.
  • Linia se trage la sfârșit – Box-ul se joacă pe runde. Dacă pierzi sau câștigi o rundă nu e mare lucru, cel care contează e rezultatul final! Așa că nu te bucura pentru o bătălie câștigată și nu te întrista pentru una pierdută – rezultatul războiului e important.
  • Tu ești singurul responsabil – Nu contează câți te sprijină și câți te înjură. Nu contează că e gălăgie prea mare sau că e prea liniște. Sau că luminile sunt prea puternice, ori pre slabe. Pe context nu poți da vina. Doar tu ești responsabil pentru felul în care te lupți, pentru eșec sau pentru reușită.
  • Trebuie să fii bun încasator – În viață trebuie să știi să încasezi loviturile, exact ca în ring. Deși sunt dureroase, trebuie să ai grijă să nu te dărâme. Până la urmă, la asta se rezumă totul: cine rezistă mai mult, câștigă.

În ring e pericolul, dar tot acolo e și oportunitatea. Să stai pe margine și să discuți nu te face un expert. Doar dacă intri în ring arăți că ai valoare. Și, chiar dacă pierzi, ieși mai câștigat decât cel care nu a intrat deloc. Și e posibil să nu mai poți sta afară. Ai prins gustul și simți că doar acolo trăiești. Deși te doare. Știi că orice victorie costă și ești dispus să plătești prețul.

Articolul care iti va schimba viata

Posted on

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

.

In seara asta m-am simtit nonconformist. Si am scris pentru tine articolul de mai sus, a carui menire este sa-ti schimbe viata! Sa iti explic insa de ce este gol…

  1. Niciun articol nu iti poate schimba viata! Si nu e vorba doar de articol, ci de orice: carte, film, speech etc. Nimeni in afara de tine nu poate produce schimbarea pe care ti-o doresti.
  2. Nu stiu ce ti-ar putea schimba TIE viata! Viata ta este unica, contextul tau este de neinlocuit, drumul tau este imposibil de parcurs. Doar TU stii ce trebuie sa schimbi, cum trebuie sa o faci, cand trebuie. Tu stii drumul pe care vrei sa-l urmezi, iar ce ti-as spune eu s-ar putea sa te ajute, dar cel mai probabil nu te va ajuta deloc.
  3. Articolul este gol pentru ca vreau ca tu sa il umpli. Vreau sa il umpli cu visurile tale, aspiratiile, tintele, luptele, esecurile, etc. Cu orice vrei tu, atat timp cat te motiveaza si te schimba! Vreau sa-l umpli cu experienta trecuta, dar si cu imaginea pe care o creionezi viitorului. Orice iti trece prin cap, scrie mai sus. Lumea este schimbata de cei suficient de nebuni incat sa creada ca pot sa o schimbe!

P.S: Daca te-ai apucat de scris, pune si intr-un comentariu sa vedem si noi!:)

De ce nu faci ce iti place? Iata 8 posibile motive!

Posted on Updated on

Freedom

Am de mult timp o dilema care ma macina: De ce nu fac ce-mi place? De ce nu faci ce-ti place? De ce oamenii nu fac ceea ce le place?

Iata cateva posibile motive:

  1. Nu stii ce iti place: Un motiv justificat, trist si dureros. Poate fi frustrant sa nu ai habar ce cauti pe lumea asta, ce talente ai si cum ai putea sa le folosesti. Nestiind pe ce drum vrei sa apuci nu iti ofera decat sansa sa fii luat de val si purtat de multime. Steve Jobs spunea insa ca niciodata nu trebuie sa-ti pierzi speranta; trebuie sa continui sa cauti, iar intr-o zi cu siguranta vei descoperi ceea ce te pasioneaza. Cauta, lupta si spera!
  2. Iti este frica: Frica este unul din cele mai paralizante stari pe care o poti simti. Parca iti dispare orice vlaga si putere si ramai pironit locului. Frica se imparte in doua categorii: frica de esec si frica de succes. Desi tentant este ca frica de esec sa para un motiv hilar, aceasta poate fi un motiv subconstient important. Nu ti-a fost niciodata frica de ce s-ar putea intampla daca ai realiza tot ce ti-ai propus? Nu ai simtit niciodata un fior rece pe sira spinarii gandindu-te ca ai sa reusesti? Cu frica de esec stii cum e: te temi atat de tare ca o sa dai gres, incat nu faci nimic. Sau faci, dai gres, si apoi iti spui ca ai avut dreptate.(O sa scriu mai pe larg despre aceste doua tipuri de frici in viitorul apropiat)
  3. Lipsa de incredere in tine: Pur si simplu crezi ca nu o sa reusesti. Pur si simplu stii ca nu o sa reusesti. Si, pur si simplu,…nu reusesti. Nu crezi ca poti sa o faci si nu o faci. Iti place o anumita activitate, un anumit job, un statut, dar simti ca nu ai ceea ce trebuie pentru a face asta. Ai impresia ca oricine ar putea face asta, numai tu nu. Si, cand te uiti la altii cat de bine se descurca, chiar ca te ia deprimarea.
  4. Comoditatea: Nu esti dispus sa muncesti suficient. Stii ca e drum lung de unde esti pana la a face ceea ce iti place. Ti-ar placea sa fii acolo, dar nu ai chef sa parcurgi tot drumul. Doar daca te-ai putea teleporta…dar nu poti. Asa ca ramai unde esti. Te consolezi la o scoala care nu-ti place sau la un job care nu te implineste doar pentru ca nu vrei sa-ti parasesti zona de confort.
  5. Rutina: Se leaga mult de comoditate, doar ca rutina este o comoditate insconstienta. Nu realizezi ca ai devenit un robotel care face acelasi lucru zilnic, fara sa mai realizezi macar ca activitatea pe care o faci nu te implineste. Candva visai si tu la o viata in care faci ceea ce iti place, dar ai renuntat de mult, intrand in rutina cotidiana a societatii.
  6. Presiunea sociala: Nu vrei sa-ti dezamagesti familia, prietenii, cunoscutii. Iti e pur si simplu teama de ce or sa creada/spuna despre tine. Uiti ca ei au (sau au avut) o viata de care sa aiba grija. Asta e viata ta si meriti sa o triesti asa cum iti place! Cu toate acestea, societatea pune o presiune mare pe umerii fiecaruia. Cum sa renunti la facultate? Cum sa iti dai demisia de la un job stabil si sa te apuci de nu stiu ce afacere tampita? Da, chiar, cum sa faci asa ceva? Uite un citat extraordinar care ar putea darama acest mit al societatii: “La 20 de ani ne ingrijoram de ce cred ceilalti despre noi; la 40 nu ne pasa de ceea ce cred ceilalti; la 60 descoperim ca nu s-au gandit niciodata la noi.” (Bob Hope). Tu chiar vrei sa ajungi la 60 de ani ca sa constientizezi asta?
  7. Ti se pare imposibil: Da, ti se pare imposibil chiar sa se poata sa faci ceea ce iti place. Poate ca ceea ce iti place tie fac atat de putini; sau, dimpotriva, atat de multi! Cum sa-ti croiesti un drum acolo unde nu exista? Cum sa-ti faci loc pe unul deja supraaglomerat? Cineva spunea  ca “toate visele sunt imposibile pana le implineste cineva”. Tu ce vise implinesti?
  8. Banii: Un motiv deloc de neglijat, banii pot sa se puna de multe ori in calea fericirii noastre. Din ce sa te mai intretii daca faci ceea ce iti place? De unde casa cu 3 etaje, 2 masini si 3 concedii pe an? De parca fericirea vine din astfel de achizitii sau dintr-un anumit standard de viata pe care societatea il impune! Napoleon Hill spunea ca: “Unul dintre marile secrete ale succesului este sa te hotarasti ce iti place cel mai mult sa faci si apoi sa gasesti o modalitate de a-ti castiga existenta din acel lucru. Multi oameni abordeaza procesul in ordine inversa. Ei fac ce simt ca trebuie sa faca in scopul de a obtine timpul si banii necesari pentru a realiza ce-si doresc cu adevarat.”

Tu de ce nu faci ceea ce iti place? Raspunsul tau se regaseste printre raspunsurile de mai sus, sau ai propriul raspuns? (De ce nu ni-l spui si noua? 😉 ). Daca faci insa ceea ce iti place, esti cu un pas (mare) inaintea multora. Bravo! (Spune-ne si noua cum ai reusit!)

P.S: Un prieten mi-a spus azi o ideea faina de tot:“Oamenii regreta trecutul si viseaza la viitor”. Frumos ar fi insa altfel: “Viseaza la viitor, traieste cum iti place in prezent, iar apoi nu vei avea niciun motiv sa regreti trecutul”!

10 ganduri pentru a trece “De la bine la excelent”

Posted on

“De la bine la excelent”(de Zig Ziglar) este una din putinele carti scrise simplu, dar transmitand invataturi profunde. Desi nu am terminat-o inca, am intalnit in ea unele idei care merita impartasite. Iata cateva din gandurile care mi-au placut in mod deosebit, dar fiti siguri ca pe paginile ei se gasesc multe altele la fel de interesante:

  • “Orice lucru ce merita facut, merita facut si prost, pana invatam sa-l facem bine.” (Steve Brown)
  • “De cele mai multe ori, absenta succesului imediat este un semn al vocatiei autentice.” (Bruce Larson)
  • “Oamenii care incearca sa faca un lucru si dau gres sunt infinit mai buni decat cei care nu fac nicio incercare si reusesc.” (Lloyd Jones)
  • “In drumul spre atingerea telurilor tale, nu conteaza ce cred ceilalti ca poti face, ci ce crezi tu ca poti face.” (Zig Ziglar)
  • “Tinteste sus si vei fi doborat la pamant. Tinteste jos si n-o sa te alegi cu nimic.” (C.S Lewis)
  • “Ratatii sunt acei oameni care nu si-au dat seama cat de aproape au fost de succes atunci cand s-au dat batuti.” (Thomas Edison)
  • “Mai degraba imi schimb planurile cu binecuvantarea lui Dumnezeu, decat sa mi se indeplineasca fara aceasta.” (Zig Ziglar)
  • “Nu trebuie sa fii un om extraordinar pentru a incepe ceva. Dar trebuie sa incepi ceva pentru a deveni extraordinar.” (Joe Sabah)
  • “Pesimistul este un om care se plange de zgomotul pe care-l face sansa atunci cand bate la usa.” (Michael Levine)

P.S: Un citat bonus: “Fii atent la gandurile tale, caci ele devin cuvinte. Fii atent la cuvintele tale, caci devin actiuni. Fii atent la actiunile tale, caci devin obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, caci devin trasaturi de caracter. Fii atent la trasaturile tale de caracter, pentru ca iti descriu destinul!” (Frank Outlaw)

P.P.S: Mai multe detalii despre carte gasiti aici.

Regrete? Eu nu am regrete…

Posted on Updated on

Daca ai stii ca poti face orice, ce ai face? Daca ai stii ca nu poti gresi, ce ai incerca? Daca ai stii ca nu poti lovi bara, in ce minge ai suta? 3 intrebari, aceeasi idee. Oare de ce nu avem curaj sa incercam? Curaj sa facem lucrurile pe care ni le dorim? Traim intr-o lume in care avem o multime de oportunitati, o multitudine de sanse, iar noi parca le dam zilnic cu piciorul.

M-am uitat de multe ori in urma, la propria-mi scurta viata, si am realizat ca, desi am realizat multe lucruri, am lasat si mai multe nerealizate. Rectific – neincercate. Un risc ce merita asumat. O fata frumoasa cu care se merita vorbit. O relaxare ce nu trebuia ratata. O nota mare ce nu trebuia sa lipseasca. O atitudine puternica in fata unui vant si mai puternic. Si lista ar fi lunga, iar detaliile interminabile. Imi vine in minte insa un citat: “Privind in urma, nu regret lucrurile pe care le-am facut, ci mai ales lucrurile pe care nu le-am facut.” Si am auzit ideea de mai sus in multe forme, pe buzele mai multor oameni. Ideea din spate este intotdeauna aceeasi. – de ce nu am incercat? John Ortberg spunea (daca imi amintesc bine) ca la sfarsitul vietii vom avea multe regrete. Vom avea loc si pentru multumiri si gratitudine, dar regretele ne vor coplesi – regretele cu privire la ce am fi putut fii.

Si aceasta se aplica la orice aspect. Vei regreta nu banii pe care i-ai pierdut, ci cei pe care nu i-ai castigat. Vei regreta nu esecurile de care te-ai lovit, ci oportunitatile pe care le-ai irosit. Vei regreta nu prietenii pe care i-ai avut, ci cei pe care nu ti i-ai facut. Vei regreta nu atat de mult cuvintele urate – poate – pe care i le-ai spus sotiei, cat faptul ca nu i-ai spus mai multe cuvinte frumoase. Vei regreta nu ca ai facut prea putin, ci ca nu ai facut mai mult.  

Tot circula pe Facebook o imagine care incerca sa “simplifice” viata (cei care au facut-o oare nu stiu ca a fi simplu e complicat? 🙂 ): “Daca ti s-a facut dor de cineva, suna-l…daca iubesti pe cineva, spune-i…daca vrei sa faci ceva, fa…”. Dar in general lucrurile nu stau astfel! Cum sa vorbesc eu cu ea?O sa ma respinga!Cum sa renunt eu la job-ul asta de 2 bani si incerc altceva? Cum sa ii infrunt pe cei din jur si sa fac si ceea ce imi place? Cum…?

“Ceea ce ar fi putut fii…” este foarte dureros. Sa esuezi doare, dar sa nu incerci te macina. Si atunci, oare de ce nu invatam de la cei care sunt mai aproape de orizont? De ce ne pierdem viata in lasitate, in mediocritate si plafonare? De ce nu incercam? De ce tinem atat de mult la zona noastra de confort?

In viata e nevoie de salturi…in gol. “Leap of faith”, cum spune englezul. Sa inchizi ochii si sa te arunci inainte, in necunoscut. Sa sari, fara sa stii unde aterizezi. Sa incerci, chiar fara sa reusesti. Nu vreau sa privesc in urma si sa regret ca am facut prea putin, ci ca nu am facut mai mult. Vreau sa pot sa spun si eu odata cu piesa:“Regrete?Eu nu am regrete…”, fara “dar-ul” ce urma dupa “ultimele” regrete! Tu ce anume vrei?

P.S: Pentru a reusi iti trebuie curaj! Iti trebuie o atitudine puternica, seriozitate, putere. Trebuie sa lupti, sa incerci, sa esuezi. Sa incerci iar, iar sa dai gres si iar sa incerci. Trebuie sa vrei, sa iubesti, sa visezi. Nu trebuie sa regreti, ci trebuie sa inveti!
Exercitiu: Ia repede ceva de scris si noteaza-ti tot ceea ce ti-ai dori sa faci! Apoi apuca-te de treaba! (“The Bucket List” e un film ce transmite putin ideea anterioara). Iar apoi bucura-te de viata!