dragoste

De-i iubire, e durere!

Posted on Updated on

couples-love-photo-images-3

În feed-ul de la Facebook văd astăzi la cineva următoarea idee, care mi-a atras tare de tot atenția: “Cine te iubește, nu te face să suferi niciodată”. Am studiat puțin contextul și am realizat că citatul se voia a fi o consolare pentru cineva care nu trecea printr-o situație chiar plăcută, dar…

…dar adevărul e că cine te iubește te va face sigur să suferi! Iar textele ca cel citat de mine de pe rețeaua de socializare nu sunt decât niște aberații, fie că ne place, fie că nu. Și da, poate că sună bine și ne îndulcesc puțin în unele situații, dar se merită oare să ne consolăm astfel?

Iar acum să încerc să explic. Suntem oameni, iar noi, oamenii de pe planeta asta, suntem ași în a ne răni unii pe alții. Nu știu cum or fi cei de pe alte planete, dar la noi așa se întâmplă. Poate că am rămas cu sechele de când ne luptam pentru supraviețuire prin epoca de piatră, de lovim tot ce prindem în cale. Sau poate că suntem atât de bolovani, că nici nu ne dăm seama de ce și când producem rău. În fine, în cazul de față nu prea contează de ce, ci cum ne comportăm.

Iubirea e o cale pe care se merge în ambele sensuri. Iubești și ești iubit. Ești iubit și iubești. În iubire nu există destinație, doar călători ce merg unul spre altul. Se caută să se găsească și se găsesc ca să se caute. Când iubești, devii transparent, fără ascunzișuri. Alegi să înlături ceața ce vă separă, iar totul rămâne gol, clar.

Dar iubire fără suferință nu există și fiecare iubire vine la pachet cu o doză bună de durere. Tocmai vulnerabilitatea cu care ne îmbrăcăm atunci când alegem să iubim, reprezintă cauza nenorocirii. Nimeni nu ne poate răni, decât dacă îi dăm voie. Și în fața cui devenim cei mai neajutorați, dacă nu în fața persoanei iubite? Cui îi vindem oare, sufletul, pe degeaba, iarăși și iarăși? Cui ne închinăm ființele, dacă nu iubirii?

Și lăsând garda jos, ne tăiem singuri craca de sub picioare. Dar e singura metodă să nu uităm să fim umani. Și asta în ciuda faptului că cine ne iubește, ne rănește. Trebuie să nu uităm însă, că alegem să fim răniți. Alegem să ne deschidem inimile, să ne lăsăm cunoscuți cu bune și cu rele, făcând astfel un salt în gol. Ne oferim, pur și simplu, pe tavă celuilalt, fără să știm ce vom păți, cum o vom duce sau ce se va face cu noi. Și, totuși, mergem înainte, pentru că despre asta este iubirea: despre un necunoscut parcurs împreună.

Iar să știi că ești rănit de cel ce te iubește (sau de cel ce te-a iubit) este cea mai mare consolare. Pentru că asta e, de fapt, tragedia în dragoste, nu faptul că s-a terminat, ci că, după ce s-a terminat, nu mai știm să ne bucurăm de ce-a fost. Și tocmai acele răni dovedesc iubirea: o iubire ce poate acum nu mai e, dar cândva a fost.

Ce ne învață viața? Că poți să rănești fără să iubești și poți să fii rănit fără să fii iubit. Dar niciodată nu vei putea să iubești fără să rănești! Și nici să fii iubit, fără să fii rănit…

 

Advertisements

Când iubești

Posted on Updated on

Când iubești, iubești pentru totdeauna. Dragostea care nu durează nu a existat niciodată. A fost o părere, o iluzie, o himeră. Sau o minciună frumoasă, bine formulată, pe care ne-am servit-o. Și pe care am oferit-o și altora.

Dragostea ține de alegere și nu de întâmplare. E o chestie de efort, de voință. Nu de dat cu banul. Ea nu apare din senin. Nici nu te lovește, fără să mai apuci să te ferești. Să iubești înseamnă să vrei să iubești! Să nu (mai) iubești înseamnă, la fel, să nu (mai) vrei să iubești.

Sentimentele care vin și pleacă nu am nicio legătură cu iubirea. Definesc confortul sufletesc, plăcerea de moment sau o fugă de singurătate. A iubi înseamnă a vrea să iubești. Înseamnă să lupți. Înseamnă să alegi. Iubirea e un proces, nu o stare. O călătorie, nu o destinație.

Nu poți ca azi să iubești și mâine să uiți. A iubi nu ține de ce se întâmplă. Nici de ce se face sau de ce nu se face. Iubești nu pentru că, nu dacă…Iubești în ciuda…

Dragostea adevărată nu vine, nu trece. Ci, dacă vine, rămâne. Dacă ai iubit(-o) o dată, (o) iubești totdeauna!

P.S: Dragostea adevărată nu există! Fiecare se descurcă cu ce are! Sau cu ce primește.

Cum vedem lumea

Posted on Updated on

cityscapes-glasses_00413019

“When you see something as good, the bad qualities are played down. When you see something as risky, the harder it becomes to notice the benefits.”
– David McRaney

Se spune că “vedem lumea nu așa cum este ea, ci așa cum suntem noi”. Asta înseamnă că totul în viață e relativ. Și că nu contează cum sunt ceilalți, ci cum suntem noi. Pentru că așa cum suntem noi, așa îi vedem și pe alții. 

Nu știu dacă lucrurile stau chiar așa. E evident că, în unele aspecte, vedem lumea și cum este ea. O vedem prin ochii noștri, dar putem trece peste subiectivitate. Când am citit însă ideea lui McRaney în cartea sa “You are not so smart”, am știut, într-o clipă, că are dreptate. “Când vezi ceva ca fiind bun, defectele devin nesemnificative. Când vezi ceva ca fiind riscant devine greu să observi beneficiile”, spune el.

Studii de caz: dragostea și investițiile

Asta se aplică în cel puțin două domenii, pe cât de distincte, pe atât de legate: investițiile și dragostea. De ce investițiile și dragostea? Nu știu sigur, dar probabil pentru că în ambele situații, oricât de pregătit ai fi și oricât de bine ai cunoaște cealaltă parte, riscul ca lucrurile să nu meargă, rămâne mare. Și pentru că ambele costă: bani, timp, sentimente.

Adevărul e că ideea nu e aplică doar la cele două domenii, dar acestea pot fi studii de caz. Problema cu dragostea face parte dintr-un fenomen mai complex: cel al relațiilor interpersonale. Ai observat că, dacă nu suporți pe cineva, îți e aproape imposibil să îl apreciezi când merită? Sau, într-o relație, că există tendința să treci peste defectele partenerului? Așadar, îi vedem pe ceilalți cum vrem să îi vedem, nu cum sunt ei de fapt. Asta înseamnă că suntem prieteni cu cine vrem noi să fim și că nu ne înțelegem cu cine vrem noi să nu ne înțelegem! Și astfel problemele interumane se rezumă la alegeri subiective, în majoritatea cazurilor.

Și în cazul investițiilor lucrurile se văd la fel de clar. Am întâlnit o mulțime de persoane care consideră viața de angajat o viață sigură. Și cred că a da timpul tău în schimbul banilor e o idee bună. Despre investiții și afaceri cred că sunt cea mai mare prostie. Că sunt riscante, că e periculos, că nu se merită. Și știu și alții care văd exact invers: consideră viața de angajat riscantă, iar cea de antreprenor singura care se merită. De unde diferențele? Din subiectivism: cine crede că afacerile sunt riscante, nu poate să vadă beneficiile; cine crede că un job e bun, nu vede inconvenientele. Și invers.

Cred că uneori vedem și realitatea, dar ceea ce credem în subconștient ne împiedică să luăm deciziile corecte. Subestimăm puterea de alegere a acestuia și ne mințim că deținem controlul și că suntem raționali. Uneori avem dreptate. De multe ori ne înșelăm.

To-Me-You-Are-Perfect1

Cum vedem, de fapt, lumea

Nu, nu vedem lumea cum suntem noi. Vedem lumea cum vrem să o vedem! Asta înseamnă că în orice context noi avem ultimul cuvânt. Nu putem da vina pe circumstanțe sau pe ceilalți. Noi alegem dacă un lucru e bun sau rău, dacă merită sau nu, dacă aduce beneficii sau inconveniente. Și, în funcție de ce decidem, judecăm ce se întâmplă. Depinde prin ce ochelari alegem să privim. Dacă lentilele sunt gri, și soarele pare întunecat; dacă lentilele sunt roz, și norii par mai calzi.

În viață totul e relativ. Adică depinde de mine și de tine cum o percepem. Și cum o trăim.

Despre relații. La ce să ai grijă

Posted on Updated on

M-am hotărât să scriu despre relații. De obicei nu fac asta. Nu-mi place că toată lumea are ceva de spus pe subiectul ăsta. Și nu vreau să mai fie încă o persoană care își dă importanță cu ce știe sau nu știe despre asta. Dar, am auzit că tema asta aduce vizite, adică se caută subiectul. 😀 În fine, nu de asta o să îmi calc pe inimă în seara asta.

De ce despre relații? Ce fel de relații?

Buf! O să fie vorba exact despre relațiile alea de mai mult decât prietenie dintre băieți și fete. De iubire parcă le zice, nu mai știu. De ce am decis să-mi calc pe inimă, riscând astfel să intru în marea de oameni care își dau cu părerea? Pentru că e frustrant! E frustrant să vezi cum se comportă oamenii, iar aceste comportamente ridică mari semne de întrebare. Adică, cum o fi frate posibil, să schimbi fetele ca pe șosete, cum se spune? Sau băieții? Sau să te împaci și să te “despaci” de mai multe ori decât sunt zile în calendar? Și când mă refer la exemple ca la cele de mai sus, nu mă refer la situațiile alea în care relația e așa, de fun. De umplere a timpului ei cu el și a timpului lui cu ea. Mă refer la relațiile care se vor a fi serioase, cu mulți de “te iubesc” pe buze, pe Facebook, pe stradă. Dar cu niciunul în suflet, probabil.

Ehe, acum sfaturile!

Mai jos o să nominalizez câteva sfaturi de care cred că fiecare persoană îndrăgostită (îndrăgostită cred că era cu ghilimele) ar trebui să țină cont:

  • Nu spune foarte repede “Te iubesc!”. Cu cât spui mai repede cuvintele magice, cu atât cresc șansele să nu fie adevărate. Poate că or să îți aducă ceea ce îți dorești, dar nu o te ajute să și păstrezi. Oricum, dacă ești sincer(ă) cu tine însuți, știi că nu ai cum să te îndrăgostești în câteva zile! Și să nu-mi spui că îl iubeai în secret, că nu prea ține.
  • Mai bine singur decât cu cineva de fațadă. Sau nepotrivit. Da, știu, o să spui că asta e de modă veche. Sau că orice (oricine???) e mai bun decât tu singur. Dar nu e așa. Niciodată nu se merită să intri într-o relație doar ca să ai și tu cu cine să ieși în oraș, pe umărul cui să plângi, pe cineva cu care să-ți termini minutele din abonament. Însă în societatea de azi nu e ușor să trăiești astfel. Au grijă oamenii să te lase să înțelegi că ești prost dacă ești singur. Mai bine te gândești de două ori. Ai mari șanse să fii cel deștept. Pentru că cel deștept alege! Ceilalți acceptă ce li se dă.
  • Numărul de relații spune multe despre tine. Iar de obicei nu spune de bine. Cu cât numărul de relații în care ai fost implicat(ă) e mai mare, cu atât încrederea celorlalți în tine scade. Adică încrederea băieților dacă ești fată și încrederea fetelor dacă ești băiat. De ce? E simplu! Cine și-ar dori să intre într-o relație cu cineva care a mai fost în vreo 20? Și asta în ultimul an? Nimeni, din lumea serioasă adică! Și da, experiența e importantă în majoritatea domeniilor, dar într-o relație e mai interesant să învățați împreună!
  • Certuri și împăcări. Sau relații tip telenovelă, cu jocuri actoricești proaste de tot! Cum se manifestă? Cel mai fericit cuplu din lume se desparte. Peste două zile sunt iar în al nouălea cer. Pentru ca peste câteva zile să fie iar cu o falcă în cer și una în pământ. Și se repetă algoritmul ăsta până se termină memoria. Cunoscătorii știu la ce mă refer. Na, e interesant de urmărit un astfel de cuplu. Uneori sunt mai amuzanți decât can-can-urile de la tv.
  • Nu uita de ceilalți. Schimb puțin perspectiva. Mă întreb: ce o fi în capul celor care, imediat ce își fac și ei prieten/prietenă, uită pe ce lume trăiesc? Și nu mă refer la fenomenul capului în nori. Ci la uitarea prietenilor, ăia vechi, cică. Adică la persoanele cu care își petreceau timpul înainte să-și găsească “dragostea” vieții. Nu știu de ce, dar mă tem că astfel de oameni au deficiențe mari în știința de a relaționa cu ceilalți. Iar relația lor nu o să dureze foarte mult. Dar ar fi bine să mă înșel. Oricum, să-ți uiți vechii prieteni nu e fain deloc.
  • Cât îți ia să reintri într-o relație? Aici lucrurile devin delicate. Cât îți ia până reintri într-o relație? Adică da, după ce te-ai despărțit, cât stai singur(ă)? Se spune că, cu cât ai ținut mai mult la fostul partener, cu atât o să îți fie mai greu să-l uiți. Și, logic ar fi, cu atât să îți fie mai greu să intri într-o nouă relație. Aruncarea asta din brațe în brațe nu e prea sănătoasă. Arată că ori nu ai iubit înainte, ori nu iubești acum.

Atitudinea fiecăruia, ca persoană,e grăitoare. Oamenii te vor privi întotdeauna și te vor analiza. Iar când vine vorba de cupluri bârfele devin dulci-amărui, nici vorbă de o anumită dregere cu sare! Să fii constant, mai ales în relații, are un rol crucial în imaginea pe care și-o creează ceilalți.

Toți băieții preferă o fată ușoară, dar niciunul nu vrea să o ia de nevastă. Reciproca e valabilă. Așa că ai grijă! Comportamentul tău actual va determina cine ești mâine. Sau…cu cine ești. Doar de tine depinde!

graffiti pe Inima…

Posted on

Susur de zambet si zambet de susur…

Ganduri de bine si bine din ganduri…

Soapte de dor si dorul de soapte…

Vis de speranta si speranta de vis…

Sfat din iubire si iubire din sfat…

Viata din Carte si carte din Viata…

Poveste de viata si viata de poveste…

Iubire la fix, dar fix la iubire…

“Graffiti pe inima” si inima din graffiti…

“Admiri cat ti se da. Primesti cat ti se ofera. Privesti fara sa poftesti si admiri fara sa jefuiesti. De aceea cuvintele au si gust, si parfum, si noblete. Cand mergi alaturi de cel sau de cea de care esti atras, nu arunci carlige cu momeala sa-l prinzi sau s-o prinzi in colivia dorintelor tale, ci alegi lumini de cer cu care sa-i luminezi zambetul si ochiii…Cu sentimente protejate de ganduri curate, te apropii de persoana pe care o conduci in gardina ei, iar tacerile sunt adevarate fantani de placere. Nu vorbesti nici prea tare, nici prea incet. Nu razi absent si nici ironic. Nu pleci fara sa revii si nu revii fara sa surprinzi in mod placut. Sculptezi dorul in fiecare pas si pasesti spre cel care te priveste ori de cate ori iti deschide usa cu un suras.

Nicio constragere nu il inlantuie pe celalalt. Nicio insistenta nu-l sufoca pe insotitor. Niciun repros nu il obliga la schimbare pe partener. E o plecare unul spre celalalt din simplul motiv al unei iubiri care cresti in sublima tandrete. Ascunsi dupa zambetului Creatorului, cei doi reconstruiesc Paradisul.”

– George Uba