carti care merita

L-am citit pe Ariel!

Posted on

ariel carte“Eu nu știu nicio situație pozitivă în care cel mai bun moment nu este ACUM…”

Pe Ariel (arielu.ro) îl urmăresc de mult timp, iar de cartea scrisă de el cam acum un an de zile știu de când își căuta finanțare pentru ea prin intermediul unei platforme de crowdfunding. De citit însă, nu am citit-o niciodată! Îmi amintesc că atunci, la început, am tot zic că o cumpăr, dar am amânat și am rămas fără, căci am uitat de ea. Uneori tumultul de informație din secolul nostru e, pur și simplu, prea puternic ca să ții pasul. Așa am pățit și eu, dar acum câteva zile newsletter-ul de la motivonti.ro venea cu varianta gratuită în format PDF a cărții lui Ariel, Cartea asta se vinde precum pâinea caldă. Am salvat-o, mi-am pus-o pe Kindle și am așteptat să-i vină rândul la citit.

Dar nu am avut de așteptat prea mult. Aseară am tras să termin ceea ce citeam, având în minte tocmai cartea de față. Da, eram nerăbdător să o încep, dar habar nu aveam că o să devin nerăbdător și să o termin!

De mult nu am mai dat peste o carte care să mă țină treaz noaptea cum a făcut-o cartea lui Ariel! De obicei am destul timp să citesc ziua, dar azi-noapte nu am putut să mă opresc, pur și simplu! Paginile se succedau cu rapiditate, iar ideile în mintea mea se învălmășeau ca o furtună, admirând cele spuse și făcute de autor! Cartea este, cumva, despre MICA afacere de curierat pe bicicletă a lui Ariel, dar eu zic că este despre mai mult de atât. Cartea este despre o atitudine, despre un mod diferit de raportare la pasiuni, viață și bani: este despre a face bani din ceea ce îți place, adică.

Iar Ariel nu vine cu “rețete” ca soluții, ci pune accentul pe creativitate. Pur și simplu încearcă să aprindă și în alții focul ce arde-n el, iar în mine a reușit (Cel puțin așa îmi place să cred!). Și totul devine ceva de genul: Dacă el a putut, eu de ce n-aș putea? Pentru că pasiuni avem cu toții, diferențele apărând doar în modul în care ne raportăm la ele.

Aș putea să scriu mult despre Cartea asta se vinde precum pâinea caldă, dar nu o fac. De ce nu? Pentru că înțeleg că e o carte din care fiecare își poate extrage propriile lecții și propriile “șuturi în fund”. Și atunci, de ce să vin eu cu ce m-a impresionat pe mine, când lucrul cel mai bun de făcut e să descopere fiecare singur frumosul din ea?

P.S: Din câte știu, varianta PDF încă e disponibilă aici! Iar dacă nu o să mai fie, scrie-i lui Ariel, sunt convins că îți va răspunde!

Advertisements

START. [by Jon Acuff]

Posted on Updated on

Înainte de a începe cartea “START.” nu aveam absolut nicio idee despre cât dpe parcursul lecturii. Venind la pachet cu un subtitlu cel puțin pompos (“Pocnește frica direct în față! Scapă de mediocritate! Fă lucrurile care contează!”), cartea și-a creat, încă dinainte de a o deschide, un anumit portret. Când am început însă să o citesc, am realizat cu o suprindere ce creștea cu fiecare pagină dată, că lucrurile stau puțin altfel.

Ce așteptări aveam?

Am tot vorbit de ceea ce mă așteptam să găsesc pe paginile ei, dar nu am spus nimic concret. Să explic puțin despre ce a fost vorba. Trec printr-o perioadă care se anunță bogată în schimbări și care necesită curajul unor noi începuturi; astfel, mi-a fost extrem de ușor să îmi induc ideea că în carte o să o găsesc catalizatorul extern care să mă împingă să transpun aceste idei în realitate. Voiam cu toată ființa mea să aflu informații cum că “totul este posibil dacă vrei”, “treci la treabă, apoi lucrurile bune se vor ține scai de tine”, “urmărește-ți visul și uită de orice altceva”, etc. Cu alte cuvinte, mă așteptam la informația ieftină pe care mulți autori o scriu și care, exceptând că te ajută să te simți bine pe moment, nu are niciun efect notabil. Oricum, mi-am dat seama că nu aveam nevoie doar de un catalizator, ci de un imens rezervor plin cu combustibil de rachetă.

Ce am găsit, de fapt

Ei bine, mi-am găsit, totuși, combustibilul de rachetă! Și nu doar un rezervor, ci oricât de mult aș fi avut nevoie, oricând aș fi avut nevoie! Am descoperit în Jon Acuff o persoană serioasă, deschisă la minte și foarte ancorată în realitate. Nu știu dacă anterioarele cărți ale sale au preluat aceste trăsături, dar în “START.” acest mod de a vedea viața se întâlnește la fiecare pas. Și asta a făcut foarte ușoară trecerea peste dezamăgirea că nu mi-am găsit în carte doza de motivație (drog?) dorită.

Dar ce am găsit, până la urmă? Am găsit un alt mod de a vedea viața. Am înțeles că nu e niciodată prea târziu să îți urmezi visurile. Sau prea devreme. Am realizat că urmărirea visurilor nu e o acțiune solitară, egoistă, încăpățânată. Am învățat că frica îți va pune mereu piedici și că întotdeauna este consecventă. Am descoperit că limitările există, că nu pot face orice, dar că pot încerca orice. Am înțeles că momentul de început, de START, este singura etapă asupra căreia dețin controlul. Am realizat că soluțiile bune sunt simplu de găsit, dar nu neapărat simplu de aplicat. Am fost conștientizat că vorbele nu au nicio valoare și că “acțiunea bate întotdeauna intenția”. Am învățat cum să ies din mediocritate și cum să ating extraordinarul.

Eu nu știu ce vei găsi tu în cartea lui Jon dacă o vei citi. Nu știu nici dacă ești în cautarea a ceva și ai anumite așteptări. Ceea ce am vrut eu să fac mai sus a fost nu să îți prezint o altă carte de umplere a timpului liber. Am vrut să afli câteva informații despre una din cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată și să afli că te poate ajuta să îți duci viața la nivel superior. Nu am vrut să îți arăt ce câștigi, ci am vrut să vezi ceea ce pierzi.

Mai jos ai video-ul de prezentare al cărții; astfel faceți cunoștință și cu cartea și cu autorul, dintr-un foc. Iar aici ai site-ul oficial al autorului, cu tot ce trebuie să știi despre carte.

“Prea devreme bătrân, prea târziu înțelept” – lectură obligatorie!

Posted on Updated on

Azi este a șaptea zi de când am început “Provocarea de 30 zile“, în cadrul căreia mi-am propus să citesc 50 pagini pe zi, timp de 30 zile. A fost destul de greu la început dar ulterior m-am adaptat. E greu să fii disciplinat, chiar și în lucrurile care îți fac plăcere.

Unul din meritele provocării a fost acela că m-a ajutat să termin două cărți pe care le aveam începute de ceva timp și cu care nu o mai scoteam la capăt. Cărți faine, deștepte, din care ai ce învăța, dar care, din diverse motive, nu mă împingeau de la spate să le citesc.

Vreau să vă spun însă câteva cuvinte despre ultima carte terminată, care este și prima începută în cadrul programului. Este vorba de “Prea devreme bătrân, prea târziu înțelept”. Autorul este Gordon Livingston, psihiatru și terapeut.

Ce-i cu cartea asta, de fapt? Cu ea sunt multe, ideea interesantă e ce se întâmplă cu tine când o citești. Cel mai mare merit al ei este acela că te pune față în față cu niște idei pe care le-ai știut din totdeauna, dar pe care niciodată nu le-ai procesat. Și, vrei nu vrei, te face să le gândești. Și să iei aminte la ele. Și să ți le însușești.

Cartea este structurată în 30 de capitole, care rezumă cele mai importante lecții învățate de către dr. Livingston pe parcursul vieții. Scrisă într-un stil accesibil, dar inteligent în același timp, cartea te provoacă să gândești în afara șabloanelor cotidiene. Cele 140 de pagini merită fiecare secundă investită în citirea lor, cartea acoperind o gamă variată de teme (succes, familie, iertare, entuziasm, eșec, curaj, etc).

Pentru că v-am învățat cu citate care mie mi-au atras atenția, iată mai jos câteva:

  • “Unul dintre lucrurile care ne definesc este ceea ce ne îngrijorează.”
  • “Procesul învățării constă mai puțin în acumularea de răspunsuri și mai mult în aflarea modului în care să formulăm întrebările potrivite.”
  • “Cu toate că linia dreaptă pare să fie drumul cel mai scurt între două puncte, viața se pricepe să învingă geometria. Adeseori flirturile și abaterile sunt cele care ne definesc. Nu există hărți care să ne călăuzească în cele mai importante căutări: trebuie să ne bazăm pe speranță, șansă, intuiție și dorința de a fi surprinși.”
  • “Actul este cel care ne definește, nu cauza pe care o folosim drept motivație!”
  • “Viața este un joc de noroc în care nu ajungem să împărțim noi cărțile, dar suntem obligați să le jucăm cât putem de bine.”
  • “În unele situații dobândim controlul doar prin renunțarea la el.”

Pe restul le descoperiți voi, eu vă asigur că nu vi le-am spus pe toate;)!

Câteva cuvinte despre autor: este medic din 1967, absolvent al Academiei West Point şi al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii Johns Hopkins. Practică psihiatria și publică frecvent în The Washington Post, San Francisco Chronicle, Baltimore Sun şi Reader’s Digest.

Mai multe detalii despre carte și achiziție aveți aici.

P.S: Cei care vreți cartea, îmi lăsați un mesaj și vi-o împrumut!

“Cele 21 de legi supreme ale liderului”

Posted on

Ehe…iata ca am reusit sa mai termin niste carti zilele astea, una din ele fiind “Cele 21 de legi supreme ale liderului”, de John Maxwell. Desi atunci cand citesti titlul te gandesti ca nu este o carte pentru toata lumea, apoi iti dai seama ca este o carte chiar pentru toata lumea! Nu pot spune ca nu se axeaza pe dezvoltarea liderului, dar pot spune caatinge si dezvoltarea personala intr-un mod foarte serios. Pentru ca, asa cum spunea chiar Maxwell, “Leadership-ul este influenta”. Si atunci cand vezi lucrurile prin prisma acestei propozitii, iti dai seama, brusc poate, ca aceasta carte este si pentru tine.

Pentru cei care nu au timp sau chef sa citeasca toata cartea, iata, pe scurt, cele 21 de legi:

  1.  Legea Pragului Limitativ: Aptitudinea de a fi lider determina nivelul de eficienta al unei persoane.
  2. Legea Influentei: Adevarata masura a stiintei conducerii este influenta – nici mai mult, nici mai putin.
  3. Legea Procesului: Stiinta Conducerii se invata zilnic si nu intr-o zi.
  4. Legea Navigatiei: Oricine poate sa tina carma unei nave, dar numai un lider cunoaste cursul.
  5. Legea lui E.F. Hutton: Atunci cand vorbeste un lider adevarat, oamenii asculta.
  6. Legea Bazei Solide: Increderea sta la baza stiintei conducerii.
  7. Legea Respectului: Oamenii ii urmeaza in mod natural pe liderii care sunt mai puternici decat ei.
  8.  Legea Intuitiei: Liderii evalueaza totul prin inclinatia catre stiinta conducerii.
  9. Legea Magnetismului: Cine se aseamana, se aduna,
  10. Legea Conectarii: Liderii ating inima inainte de a intinde mana.
  11. Legea Cercului Intern: Potentialul unui lider este determinat de cei care ii sunt apropiati.
  12. Legea Delegarii: Numai liderii increzatori pot da putere si altora.
  13. Legea Multiplicarii: Este nevoie de un lider pentru a promova alt lider.
  14. Legea Acceptarii: Oamenii accepta mai intai liderul si de-abia dupa aceea viziunea acestuia.
  15. Legea Victoriei: Liderii gasesc intotdeauna o cale prin care echipa lor sa castige.
  16. Legea Marelui AV: Avantul este cel mai bun prieten al liderului.
  17. Legea Prioritatilor: Liderii inteleg ca activitatea  nu inseamna neaparat si rezultate.
  18. Legea Sacrificiului: Un lider trebuie sa renunte intotdeauna la ceva pentru a merge mai departe.
  19. Legea Sincronizarii: Cand vine vorba de conducere este important atat ceea ce faci cat si unde te duci.
  20. Legea Dezvoltarii Explozive: Pentru a creste formeaza-ti sustinatori. Pentru a te multiplica formeaza lideri.
  21. Legea Mostenirii: Valoarea cea mai de pret a unui lider este succesiunea.

P.S: Daca vrei sa intelegi pe deplin aceste legi, citeste cartea. O gasesti la Editura Amaltea!;)

Oscar si Tanti Roz

Posted on Updated on

In ultimul numar al revistei “Semnele timpului”, am dat, dintr-o greseala, zic eu, peste o scurta recenzie a cartii “Oscar si Tanti Roz”. Mi-a atras atentia ideea cartii si am cautat-o imediat pe net. Cu mana pe inima va spun ca e una dintre cartile alea in care umorul si suspansul se imbina perfect cu profunzimea si filozofia. Daca nu v-a cazut inca in mana, faceti in asa fel incat sa va cada repede. Pentru cei care ar putea invoca scuza aia veche cu timpul, cartea nu are decat 75 de pagini in format pdf. (Daca nu vreti sa o cautati dati-mi un semn si vi-o dau eu;) ). Autorul, Eric-Emmanuel Schmitt, pune in gura si mintile acestui copil, Oscar, un copil bolnav de cancer, cateva ganduri extraordinare. Ca si structura, cartea este formata din cateva scrisori adresate lui Dumnezeu, in care copilasul isi povesteste ultimele zile – dar poate cele mai frumoase – din viata. Dar deja am spus prea multe!  

Nu in incercarea de a va convinge redau cateva citate care mi-au placut, ci asa, ca sa mai am ocazia sa le citesc o data:

  • Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?
  • Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări.Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv.
  • – Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie?
    – Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie.
    – După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti.
  • Priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară.
  • Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi.

P.S: Mai multe detalii despre carte, aici

 

graffiti pe Inima…

Posted on

Susur de zambet si zambet de susur…

Ganduri de bine si bine din ganduri…

Soapte de dor si dorul de soapte…

Vis de speranta si speranta de vis…

Sfat din iubire si iubire din sfat…

Viata din Carte si carte din Viata…

Poveste de viata si viata de poveste…

Iubire la fix, dar fix la iubire…

“Graffiti pe inima” si inima din graffiti…

“Admiri cat ti se da. Primesti cat ti se ofera. Privesti fara sa poftesti si admiri fara sa jefuiesti. De aceea cuvintele au si gust, si parfum, si noblete. Cand mergi alaturi de cel sau de cea de care esti atras, nu arunci carlige cu momeala sa-l prinzi sau s-o prinzi in colivia dorintelor tale, ci alegi lumini de cer cu care sa-i luminezi zambetul si ochiii…Cu sentimente protejate de ganduri curate, te apropii de persoana pe care o conduci in gardina ei, iar tacerile sunt adevarate fantani de placere. Nu vorbesti nici prea tare, nici prea incet. Nu razi absent si nici ironic. Nu pleci fara sa revii si nu revii fara sa surprinzi in mod placut. Sculptezi dorul in fiecare pas si pasesti spre cel care te priveste ori de cate ori iti deschide usa cu un suras.

Nicio constragere nu il inlantuie pe celalalt. Nicio insistenta nu-l sufoca pe insotitor. Niciun repros nu il obliga la schimbare pe partener. E o plecare unul spre celalalt din simplul motiv al unei iubiri care cresti in sublima tandrete. Ascunsi dupa zambetului Creatorului, cei doi reconstruiesc Paradisul.”

– George Uba

 

“Iubirea ca mod de viata” – incercare de recenzie

Posted on Updated on

Trebuie sa recunosc ca ceea ce am facut pana la urma, este mult diferit de ceea ce aveam de gand. Sa ma explic. In saptamana care a trecut am citit o carte foarte, foarte interesanta intitulata: Iubirea ca un mod de viata – sapte trasaturi de caracter care va vor imbunatati relatiile cu cei din jur, autorul fiind Gary Chapman. Si, pentru ca mi-a placut foarte tare, ma gandisem sa fac un rezumat amplu pentru fiecare trasatura din cele sapte. Am renuntat insa, din mai multe motive: 1) lipsa de timp, 2) prea multe informatii care meritau sa fie parcurse si 3) nu am vrut sa va rapesc prea mult din placerea de a citi voi singuri aceste lucruri. Asa ca am renuntat la planul initial, rezumandu-ma la intocmirea unei recenzii ceva mai detaliata. Cartea este aparuta la editura Curtea Veche in anul 2010 si ofera in jur de 350 de pagini de sfaturi, informatii, povestiri despre iubire si manifestarea acesteia fata de cei din jur. Pentru ca exista riscul de a te opri aici din citit, iti spun ca aceasta carte chiar merita studiata. Daca citesti si mai departe, vei afla de ce spun asta.
In cartea de fata, autorul incearca sa transmita cititorilor sai mai multa esenta decat am intalnit in alte carti. Gary alege sapte trasaturi: bunatatea, rabdarea, iertarea, respectul, smerenia, generozitatea, sinceritatea pe care le cuprinde intre prima parte, care reprezinta partea introductiva si o a treia parte, care se ocupa de aplicarea in mod practic a acestor trasaturi in viata cotidiana. Pentru ca fiecare capitol are si o propozitie-suport, cu riscul de a fi obositor, vreau sa prezint aceste titluri:
Capitolul 2: Bunatatea. Descoperiti bucuria de a-I ocroti pe cei din jur!
Capitolul 3: Rabdarea. Obisnuiti-va cu gandul ca oamenii nu sunt perfecti!
Capitolul 4: Iertarea. Scapati de focul maniei!
Capitolul 5: Respectul. Comportati-va cu ceilalti ca si cum v-ar fi prieteni!
Capitolul 6: Smerenia. Lasati-i si pe ceilalti sa se afirme!
Capitolul 7: Generozitatea. Fiti altruist cu ceilalti oameni!
Capitolul 8: Sinceritatea. Fiti dumneavoastra insiva cu cei din jur!
Si acum sa va spun ceva mai mult despre aceste capitole. Asa cum spuneam, mi-ar fi placut sa pot sa acord fiecaruia in parte un spatiu mai mare, dar nu am facut-o, motivele fiind cele enumerate mai sus. Revenind la carte, pot sa spun ca nu m-a atras atat prin noutate, cat prin simplitate. Autorul, un cunoscut consilier, alege sa foloseasca un limbaj simplu, accesibil fiecarui om in parte. Asa se face ca modul simplu in care prezinta continutul te atrage, ajutandu-te in acelasi timp sa intelegi mult mai usor cele prezentate. Mai pot sa mentionez ca premisa de la care pleaca cartea este aceea ca ceea ce poate schimba lumea in care traim este iubirea; iar aceste sapte trasaturi nu sunt altceva decat moduri de manifestare ale iubirii in viata noastra. Daca ar fi sa mentionez inca un aspect care mi s-a parut interesant, m-as referi la modul de intocmire al cartii: imbinarea de sfaturi, avertismente, exemple si experiente personale, fac din aceasta o lectura foarte placuta. Si pentru ca nici noutatile nu puteau lipsi, trebuie sa mai aduc in atentie faptul ca aceasta carte m-a invatat o multitudine de noi fatete si moduri de aplicare ale acestor virtuti. De exemplu, niciodata nu m-am gandit ca a petrece un anumit timp cu anumite persoane tine de generozitate! E adevarat, poate pentru multi dintre voi, aspecte ca cel exmplificat va sunt cunoscute, dar nu ma indoiesc ca si pentru voi exista in randurile cartii numeroase surprize.
Inainte de a incheia, vreau sa citez trei paragrafe care mi-au intrat la suflet, ca sa spun asa:
1. “Pentru a avea relatii armonioase cu semenii nostri, nu trebuie sa fim perfecti, ci trebuie sa fim dispusi sa ne confruntam intr-un mod realist cu propriile esecuri.”
2. “In societatea contemporana, timpul este investitia cea mai pretioasa pe care o putem face in beneficiul cuiva. A le acorda celorlalti o parte din timpul nostru inseamna a le darui o parte din propria viata.”
3. “Smerenia este o trasatura foarte ciudata. Cum ti se pare ca ai dobandit-o, cum ai pierdut-o!” – Bernard Meltzer
Concluziv, nu pot spune decat ca “Iubirea ca un mod de viata” chiar arata ce trebuie facut pentru ca viata mea si a ta sa fie cu adevarat traita. Ceea ce nu mi-a placut, a fost faptul ca nu exista si o cale usoara pentru a pune in practica aceste invaturi; trebuie ca din greu, punandu-ne vointa la treaba, sa ne luptam sa ne invingem pornirile si manifestarile egoiste. Fie ca de acum incolo, fiecare sa isi doreasca sa faca din iubire modul sau de viata! Va fi greu, dar sigur ar fi frumos…