Cum tragem jar pe turta noastră sau De ce nu ieșim din situațiile neplăcute

Posted on


Most-of-the-problems-in-life

E aproape 11.00 PM și tocmai am avut unul din momentele “Evrika!”, iar concluziile acestuia trebuiesc notate cât lucrurile sunt proaspete. O să încerc să fiu scurt, să punctez ceea ce trebuie și să ridic semnele de întrebare de cuviință. Iar, dacă se poate să aduc și ceva răspunsuri, vor fi bonus.

De ce aleg oamenii situațiile neplăcute?

Despre ce e vorba? Care situații neplăcute? Ei bine, e simplu! Mă refer la lucrurile alea des întâlnite, gen job-uri pe care le urăști, școli care nu îți oferă niciun viitor, relații fără șanse de reușită, etc. Și unde e alegerea? În faptul că nu faci nimic ca să le schimbi! Pentru că da, să nu acționezi, tot o alegere implică.

Deci…de ce ne comportăm astfel? De ce ne distrugem viețile, pas cu pas, în activități care nu ne aduc fericirea? Concluzia mea: ca să avem scuze! Să avem motive să ne plângem, să avem pe cine da vina, să avem lucruri care să ne ocupe timpul, etc. Și da, poate că acest comportament nu e unul conștient, dar asta nu îl face inexistent, nu?

Pentru cei care nu cred, dau exemple. Și ce exemple ar fi mai bune, dacă nu cele personale? Iar pentru cei care zic că eu sunt o excepție, le spun să se mai gândească. Și, eventual, să privească mai atent în viețile lor. Ne deosebim foarte puțin între noi, ca oameni, atunci când vine vorba de comportament (și, uneori, gândire).

Iar acum exemplele…

Când eram la facultate îmi spuneam că nu am timp să fac lucrurile pe care mi le doresc. Sau că sunt prea obosit să mai citesc, să lucrez, să fac chestii constructive. Acum…nu mai sunt la facultate, dar sunt departe de a realiza ce îmi propuneam atunci că o să fac. Și, dacă atunci aveam o scuză (întemeiată, poate), acum nu o mai am.

Alt exemplu: anul trecut, pe vremea asta, așteptam cu nerăbdare primăvara (și acum o aștept…nici acum nu mai vine!). De ce? Ca să vină căldură, să se usuce pământul și să pot merge cu bicicleta și/sau la munte. Îmi făceam atâtea planuri, atâtea trasee, atâtea speranțe…Am dus lucrurile la capăt? Nici pe departe! A fost una din cele mai sărace veri în ale pedalatului! Acum, aștept iar primăvara, din aceleași raționamente. Sper ca istoria să nu se repete.

În loc de încheiere…

Ce am prefațat eu mai sus e doar o mică parte din problemă, lucrurile pot merge mai departe de atât. Știu că tiparul există și, deși nu am pretenția ca aceasta să fie cauza general valabilă, a avea scuze pentru nereușite în viață poate fi unul din motivele întemeiate ale lipsei noastre de acțiune. Ce am mai face, dacă am ieși din situațiile alea nasoale în care trăim? Cum ne-am mai justifica eșecurile, în fața noastră, în fața celorlalți? Pe ce am mai da vina? Ce ne-ar mai împiedica reușita? Și nu, nu pun la îndoială capacitatea noastră de a furniza alte scuze, în cazul în care am renunța la cele “clasice”; ne-ar fi însă, cu siguranță, mult mai greu.

În loc de încheiere…întreabă-te dacă am dreptate. Încearcă să realizezi ce te ține în loc și, dacă preferi nefericirea doar de dragul justificării, schimbă lucrurile. Cât mai poți. O să vină o zi în care îți va fi imposibil să conștientizezi asta. O să vină un timp când, chiar dacă realizezi, o să fie prea târziu să mai schimbi ceva.

De ce mai aștepți? Nu ai timp, bani, energie? Nu e momentul potrivit sau nu ai curaj? Nu știi care e drumul sau ți-e frică să te desprinzi de trecut? Dacă da, mai citește, te rog, încă o dată, de la capăt!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s