Trai (nefericit) printre tipare

Posted on


quotes-life28

M-am luat de la un timp să îmi analizez, mai în detaliu, viața. Și am realizat, cu mare dezamăgire, că totul se rezumă doar la rutină. La o rutină impusă de norme, standarde sau dorințe din afară. Și viața mea nu e, în niciun caz, excepția.

Cum ne trăim viețile? După același tipar, cu toții. Muncă (sau școală – tot muncă, ba mai rea!), familie, televizor/net, învățat, etc. “Distracție”? – o dată pe săptămână sau pe lună. Plus, pe cât este posibil, concediul de peste an. Și, dacă ai sta să privești în urmă, ai observa că ce iei pe mere, schimbi cu pere. Adică îți vinzi timpul, doar pentru a putea să cumperi, din nou, timp.

Unii, mai îndrăzneți (mai nebuni, poate), deviază, cât de cât, de la acest standard. Ei înțeleg că viața nu înseamnă să stai să muncești 8 ore pe zi (cel puțin!) și că banii nu sunt atât de importanți pe cât se spune. Ei aleg să se bucure 7 zile pe săptămână, 30 de zile pe lună, 365 pe an și nu se mulțumesc deloc cu frânturi din acestea! Ei realizează că pentru succes nu există rețete și că acesta înseamnă altceva, de la caz la caz. Și că fiecare îl atinge în felul său, pe propriul drum. Pentru că îți atingi succesul doar atunci când nu mai urmărești succesul altora!

Iar problema cu traiul rutinizat nu e repetabilitatea acestuia, ci lipsa de fericire de care e însoțit. Și, uite așa, trec zile după zile și ani după ani…Și ne trezim, cam prea târziu, că nu am trăit deloc. Sau că am trăit, dar în nefericire! (Care o fi diferența?)

Dar acum? Acum ne mințim cu nerușinare! Sau ne aducem argumente, ca să o spunem mai frumos. Nu, noi nu muncim pentru bani, ci pentru satisfacția oferită! Dar ia să rămânem fără salariu!?! Și acesta e doar unul din nenumăratele exemple…

Preferăm însă să ne mințim pentru că doar așa ne putem scuti de efortul schimbării. Dacă am privi realitatea în față, am intra în conflict cu noi înșine și ar trebui ori să ne schimbăm pe noi, ori să schimbăm contextul. Dar asta implică efort, iar efortul nu e de dorit. Pentru că, deși suntem dispuși să ne vindem timpul, nu suntem dispuși să îl și răscumpărăm.

Fie că ne place, fie că nu, trăim toată viața așteptând week-end-ul, vacanța, sau concediul. Nu e însă niciodată prea târziu pentru a face din fiecare zi o sărbătoare, un vis așteptat și împlinit. Dar pentru asta trebuie să înțelegi că a trăi nu e dat de ce ți se spune acasă, la biserică, la școală sau la serviciu. A trăi înseamnă să ai curajul să descoperi singur ce înseamnă…

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s