De ce motivarea externă e dăunătoare și care e calea corectă

Posted on Updated on


Zig Ziglar spunea în una din cărțile sale, referindu-se la motivație, următoarele:”Motivația, ca și dușul, nu durează. De aceea îl recomandăm zilnic”. Zig a fost unul din cei mai mari speakeri și autori pe probleme de dezvoltare personală din lume; eu, unul, i-am citit multe din cărți cu mare drag. Cu ceva timp în urmă, când am citit pentru prima dată afirmația de mai sus, l-am aplaudat; da, i-am dreptate, ca să rămâi motivat trebuie să te motivezi zilnic! Ei bine, astăzi văd lucrurile altfel. Nu pot să trec peste faptul că Zig din asta trăia: din conferințe și seminarii motivaționale. Nu era evident că o să-și ridice în slăvi domeniul? Nu de alta, dar să câștige și el o pâine…

De ce ni se oferă articole/cărți/conferințe motivaționale?

A-i motiva pe ceilalți a devenit o industrie globală. Pe subiecte de dezvoltare personală se tipăresc sute de mii de cărți, se scriu milioane de articole, se țin habar n-am câte conferințe și workshop-uri! Toate cu ce scop? Cu scopul de a fi de ajutor și a aduce un plus în ceilalți, nu? Da, așa se spune! Dar, chiar așa să fie? Nu vreau să generalizez, sunt sigur că există și oameni care chiar de astfel de sentimente sunt motivați, dar ei sunt doar excepțiile. Majoritatea însă o face pentru bani, faimă, recunoaștere, etc.

Urmăresc câțiva bloggeri motivaționali, (din ce în ce mai puțini, pentru că devin din ce în ce mai pretențios), iar unul din ei a scris acum câteva luni o carte…despre ce? E ușor de ghicit: dezvoltare personală, normal! M-a frustrat, însă, modul cum își făcea reclamă pe Facebook; deși cartea era doar PDF (deci fără costuri fizice de producție), el se încăpățâna să o vândă la un preț destul de ridicat. Bine, nu cred că a vândut măcar una la prețul “real”, pentru că tot timpul lansa “oferte speciale”. Frustrant, după cum spuneam, era mai ales o frază pe care o tot folosea: ”pentru că vreau să ajut cât mai multă lume și să ajungă la cât mai mulți oameni…”. Păi măi, omule, dacă aceasta e motivația ta, de ce nu o dai gratis?

De ce “motivaționalele” nu te ajută, ba chiar îți dăunează

Dar nu despre motivațiile oamenilor din domeniu vreau să vorbesc, ci de cum ne afectează pe noi, consumatorii, această industrie, de cele mai multe ori fără să realizăm.

Îți amintești ce ziceam (citându-l pe Zig) despre motivație? Că nu durează și că e recomandată zilnic? Da, așa este, avea dreptate! Și tocmai de aici apare și problema la care vreau să mă refer. Fiecare persoană are niște parametrii după care funcționează, parametrii la care dă randament maxim. Dar, uneori, din diverse motive, starea psihică nu mai e cea de dorit; problemele se adună, dezamăgirea intervine, atitudinea nu mai e una optimistă. Soluția? O carte motivațională! Sau un citat, un DVD, un articol, etc. Se caută imediat un stimulent extern care să readucă starea de bine în organism. Iar “motivaționalele” exact asta produc: o stare de bine, o euforie, dar care nu durează prea mult. Ba mai mult, după ce aceasta trece, persoana devine mai nefericită. Și ce va face aceasta? Va urmări mai multe conferințe, va citi mai multe cărți, va asculta mai multe DVD-uri!

Și așa se creează un cerc vicios, de care nici măcar nu suntem conștienți! Devenim dependenți de drogul motivației fără să vrem, fără să realizăm, fără să ne pese. Și problema nu ar fi aceea că unii speculează această slăbiciune și fac bani pe spatele nostru, ci problema e că ne pierdem controlul asupra propriilor vieți, ajungând sclavii acestei industrii!

În plus, prin speech-urile și cărțile lor, „furnizorii” de motivație și dezvoltare personală creează consumatorilor așteptări. Știi, cu fraze de tipul: ”Poți avea orice îți dorești!”, “Meriți mai mult de atât!” sau “Nu renunța niciodată!”. Iar când viața vine și ne arată că lucrurile nu stau chiar așa (O, și viața are grijă să ne arate tot timpul asta!), drumul pentru instalarea dezamăgirii e deja bătătorit. Iar de aici până la cercul de care vorbeam nu mai e nici măcar un pas.

Care e calea corectă și de unde vine adevărata motivare

Nu îmi place să aduc în prim-plan problemele, decât dacă vin și cu soluții. Așa că o să încerc să propun o schimbare care ar putea micșora (cât de cât, măcar) aceste fenomen.

Am realizat că “motivaționalele” sunt un drog într-o seară în care mă simțeam foarte obosit psihic. Ce am făcut? Am deschis un site cu citate și am hoinărit pe acolo câteva minute, până m-am simțit mai bine. Doar ulterior mi s-a aprins beculețul: ce citisem eu, erau lucruri pe care nu le știam? Ei bine, nu, nu erau! Știam toate ideile care erau lansate, dar îmi plăceau cum „sună” în urechi. Și, în plus, mă făceau să mă simt și bine. O afacere pe cinste, ce să mai!

Am citit destul de multe astfel de cărți și materiale ca să înțeleg că informația oferită este, în realitate, extrem de mică, deși industria este uriașă. De ce stau lucrurile astfel? Pentru că aceasta nu se bazează pe informația oferită (și aici “motivaționalii” vor sări cu gura) ci doar pe starea pe care o creează în consumator. Nu contează atât de mult ce se oferă, ci cum se oferă, astfel încât cel care primește să se simtă cât mai bine psihic și sufletește.

Așadar, dă la o parte orice materiale de genul celor de mai sus! Dacă nu este oferită informație reală, palpabilă, care să poată fi aplicată și măsurată, nu îți pierde timpul cu ea! Da, o să provoace o stare de bine temporară, dar asta fac și drogurile, deci să le folosim? Mai bine ne mai gândim!…

Iar acest criteriu ajută și în triarea “motivaționalilor”: îmi oferă informație reală? Atunci e bun, se merită să-l urmăresc! Nu-mi oferă, dar îmi creează o stare de bine (și, eventual, doar cere)? Știu ce am de făcut! Spuneam mai devreme că devin din ce în ce mai pretențios cu bloggerii pe care-i urmăresc, tocmai din acest motiv, al informației pe care o oferă (sau, tocmai, nu o oferă): unii maschează lucrurile foarte frumos, pretinzând că oferă informații, când, de fapt, servesc doar senzații.

Iar la final…

…aș lăsa un citat motivațional! Nu de alta, dar poate că sunt și persoane care s-au simțit deranjate sau atacate de cuvintele mele, și au nevoie să se simtă mai bine, să nu mă gândesc și la ei? Sunt puțin rău, așa-i!

A nu se înțelege că am ceva cu “motivaționalii” sau cu munca lor! Ba din contra, până nu de mult îi admiram (acum mă rezum la a-i aprecia) pentru că sunt capabili să trăiască din asta. Dar o să îi las să îmi controleze viața? Nu, mulțumesc!

Viața se trăiește în ring și în noroi, nu pe canapea citind o carte sau vizionând o conferință! Fugim, însă, de realitate și ne ascundem în nisipul motivațional al celorlalți. Din păcate, prea rar realizăm că acest nisip, care ne oferă atât de mult confort, ne obturează vizibilitatea! Iar prin această vizibilitate blurată, ne tăiem din frumusețea trăirii.

“Singura soluție la viață este să trăiești”, spune micul Oscar în “Oscar și Tanti Roz”…Dar oare câți am descoperit-o?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s