Tu ești vinovat!

Posted on


Postarea de astăzi o să fie cea cu numărul 15, din cele 30 propuse. Și nu îmi vine să cred că jumătate din drum a fost deja parcurs…

Se spune că a doua jumătate a unei activități e mai ușoară, cel puțin așa o percepem. Am observat de multe ori chestia asta la antrenamentele de alergat: e mult mai ușor să renunți în prima jumătate, decât în a doua. Bine, adevărul e că antrenamentul nu devenea mai ușor în a doua parte, dar distanța parcursă mă împingea de la spate, obstacolele devenind mai mici decât erau în realitate.

De când m-am trezit am început să mă gândesc la ceea ce o să scriu astăzi; voiam să nu mai las lucrurile pe ultima sută de metri, dar nu am reușit. Am dat vina pe lipsa de inspirație, ca să nu fiu eu cauza nereușitei. Dar uite că, atunci când omul e strâns cu ușa, face ce face și se descurcă cumva.

Din păcate ne irosim viața în scuze. Dăm vina pe situații, pe oameni, pe vreme, pe orice și oricine pentru tot ce nu ne iese. Și, deși am mai scris despre asta cum câteva zile (dacă vrei poți să citești despre asta aici), tot în zona asta o să rămân. De ce? Pentru că oricât de mult am vorbi, niciodată nu ar fi destul. Bine, nici nu ar trebui să vorbim, dacă am acționa. Dar, pentru că schimbarea e responsabilitatea fiecăruia, nu ne rămâne decât să folosim asta ca scuză și să ne oprim la a vorbi. Vedeți? Tot scuzele, bată-le vina!

Pe parcursul întregii zile mi-am liniștit conștiința spunându-mi că “nu am inspirație” să scriu. Să mai aștept mi-am zis…și am așteptat. M-a căutat inspirația, oare? A ajuns, până la urmă, și la ușa mea? Da, cred că da, acum parcă aud o bătaie stingheră…De ce așa târziu? Probabil că a avut oameni mai importanți pe listă, înainte mea. Sau, mai probabil, inspirația nu îi ajută decât pe cei care se ajută singuri.

Că viața îi ajută pe cei care se ajută singuri, e un fapt. Iar când spun “viață”, mă refer la orice aspect: Dumnezeu, oameni, circumstanțe, etc. Nu sunt adeptul filozofiei în care “întreg Universul conspiră” în favoarea ta. Sunt, însă, adeptul muncii sistematice și susținute, făcută cu pasiune. Oamenii care fac lucrurile să se întâmple sunt cei care nu acceptă scuze. Dacă au o problemă, o rezolvă. Dacă dau de o greutate, trec peste ea. Dacă fac o greșeală, o recunosc și fac tot ce pot să o îndrepte. Nu dau vina pe alții pentru eșecurile lor. Nu se mulțumesc cu scuze, vor soluții! Nu acceptă ca lucrurile să se întâmple, pur și simplu, ci pun mâna pe treabă și fac lucrurile să se întâmple!

Asta este una din principalele diferențe dintre un om realizat și fericit și un mediocru: unul caută scuze, altul celălalt caută soluții! Dacă vrei să cunoști un om, ascultă pe cine și ce dă vina, e simplu! Astfel îți va fi ușor să-i creionezi caracterul. Și, de ce nu, chiar viitorul!

Problema e, ce vrei tu de la viața ta? În ce categorie (vrei să te) regăsești? Un lucru trebuie doar să ții minte: oricum ar fi, tu ești singurul vinovat de starea vieții tale! Restul? Doar scuze.

“Never tell your problems to anyone…20% don’t care and the other 80% are glad you have them.”
– Lou Holtz

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s