Frumos din răceala de gheață

Posted on


Winter-HouseE ceva special ce numai la prima zăpadă se întâlnește. Nu știu să spun ce anume și simt că, dacă aș face-o, l-aș ruina, într-o oarecare măsură. Primii fulgi de nea sunt cei mai așteptați, de către copii mai ales. Pe cei mai mari întotdeauna îi ia prin surprindere. Probabil fiindcă nu o așteaptă. Parcă se uită că a venit iarna și că iarna e frig și că atunci când e frig ninge. Se întâmplă în fiecare an la fel, și în fiecare an suntem surprinși, aproape la fel.

Întotdeauna când vine zăpada vine și frigul, de uneori nu știi care pe care se aduce, dar parcă atunci sufletul mi se încălzește mai tare. Poate că e din cauză că se ascund, dintr-o dată, toate efectele unei jumătăți de an de răutate, ură, invidie. Mantia asta albă cu sclipici de stele te face să uiți de tot ce a fost, de tot ce-o să vină!

Ieri, la îngânarea zilei cu noaptea, stropii de ploaie s-au transformat, pe nevăzute, în raze de gheață. Și s-a pornit un război aprig între umezeala rece, de sus, și umezeala caldă, de jos. Se produsese o inversare a stării de spirit, parcă: pământul era cald, aerul rece. De obicei căldura vine de sus, iar răceala din noi, oamenii. Am adormit cu speranța copilărească a unei dimineți mai albe ca cele de mai înainte. Și, spre deosebire de majoritatea speranțelor, asta s-a împlinit. Ba a venit și cu un bonus: moleculele de cer continuau să cadă, încă! Nu am putut să nu-mi lipesc nasul și obrajii de geamul rece… cum făceam odinioară. Ce de amintiri ne pot străfulgera, în doar fracțiuni de secundă!

E ciudat cum unii nu pot agrea iarna, frigul, zăpada…Oare ei nu au avut copilărie? Cu adunarea anilor peste ani și a filelor peste file devenim rigizi, nemulțumiți și morocănoși. Nu ne mai bucurăm de nimic, nici măcar de anotimpuri și de succesiunea lor. Ba, uneori, în lipsă totală de luciditate, ne mai și răzvrătim; dar oare ce am putea schimba?

Când toamna se duce lăsându-i loc sorei iarnă să vină, învăț să accept neschimbatul. Copilul din mine nu mai e, se pare, așa că tot timpul sunt luat prin surprindere. Dar mă obișnuiesc repede și găsesc modalități să mă bucur. Frumosul se ascunde la fiecare pas și în spatele fiecărei respirații. Chiar și în vântul de iarnă și în răceala de gheață.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s