De accidente nu se fuge!

Posted on Updated on


“Name the greatest of all inventors. Accident.” – Mark Twain

Ne-am învățat să trăim în certitudine și cauzalitate; tot ce iese din aceste două cercuri nu ne place. Ba mai mult, ne și sperie și ne ține departe. Și, uneori, oricum ar arăta realitatea preferăm să o ajustăm după convingerile noastre.

Când vine vorba de lucruri pe care nu le controlează, oamenii o iau razna. Bine, nu toți, cei care nu o iau fiind cei care au câștig de cauză. Goana după certitudine omoară cele mai multe visuri. Aceasta, amestecată cu frică duce, inevitabil, la o rămânere în zona cunoscută. Nu faci pași înainte doar fiindcă nu știi ce se ascunde după colț. Dar uiți că singura modalitate de a afla ce e după colț e să faci pași înainte!

Când am dat de citatul de sus, “Accidentul este cel mai mare inventator”, am avut un moment “Evrika!”, să-i spun așa. Dar, oricât de adevărat ar fi acesta, nu ne place deloc. Nu ne place să acceptăm că acțiunea X nu conduce, neapărat, la rezultatul Y. Suntem oameni și vrem un lanț de evenimente coerente, strâns legate, cauzale. Ei bine, lucrurile nu stau astfel decât în situațiile obișnuite, banale și de bun simț. Dacă îți e foame și mănânci, foamea dispare.

Dar când vine vorba de aspectele subtile ale vieții, 1+1 nu prea mai e egal cu 2. Dacă ar fi, toți am avea succes, toți am avea bani, toți am trăi cum ne-am dori. Nu am avea nimic altceva de făcut, decât să ne alegem “modelul” și să facem ce a făcut el. Și, inevitabil, vom obține ce a obținut el, nu? Ei bine, nu! Pentru că uităm că hazardul (orice ar însemna acesta) este prezent la fiecare pas. Penicilina, cum a fost descoperită? Dintr-o mare greșeală, se știe. Și nu e un caz singular.

În cartea “Lebăda Neagră” N.N Taleb susține și argumentează prezența aleatoriului în viața oamenilor, încercând să ne conștientizeze că suntem expuși la acesta mult mai mult decât credem. Oricât de mult ne place să credem că ne controlăm viețile…ei bine, totul e iluzie. Exceptând un foarte mic cerc de acțiuni, nu controlăm nimic. Iar evenimentele nu se succed în ordine, cauză-efect, ci aleatoriu. Doar că, privind în urmă, ne amăgim, înlănțuind, extrem de artificial, evenimentele. Numai să fim împăcați. Cât de puțin.

Când înțelegi că accidentul joacă un rol determinant în viețile fiecăruia presiunea devine mai mică. Îți dai seama că nu poți controla totul și că, oricât de mult ai încerca să “prevezi” cum vor sta lucrurile, acestea pot sta altfel. Înțelegi că singura modalitate prin care poți reuși să “inventezi” ceva măreț e să te expui accidentului. Adică să fii acolo, în ring, să te învârți în cercurile în care e mai probabil să intervină hazardul. Să te expui lebedelor negre pozitive, cum zice Taleb. Adică să încerci, să încerci și iar să încerci. Să forțezi norocul, într-un fel, să te lovească și pe tine.

Până la urmă, asta e datoria fiecărui om, să încerce. Dacă apare și reușita, apare ca bonus. “Biruința nu e obligatorie, obligatorie e lupta”, spunea Steinhardt. Când vom înțelege asta, vom reuși.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s