Lecții (de viață) de la alergat

Posted on Updated on


Long_Distance_Running

Mai deunăzi se împlineau trei ani de la o discuție cu un prieten despre alergarea unui maraton. Și, culmea, era vorba exact de Maratonul Internațional București, cel din 2010 cred. Important e că îl ascultam cum îmi povestea despre alergarea a 42 km, iar eu mă întrebam cum o fi să alergi 2 km? Nu credeam poveștile alea că, dacă te antrenezi, poți termina un maraton. Mi se părea așa de mult (și de greu, și de imposibil, și de fără rost), că nici nu îmi-a trecea prin cap că peste trei ani voi sta față în față cu primul meu maraton. Alt an, același maraton, și, cu certitudine, alt om. Adică tot eu, dar mult schimbat.

Am început să alerg vara trecută, într-o perioadă destul de tulbure pentru mine, iar alergatul a devenit o evadare. Un drog sănătos, care mă facea să uit de restul lumii, pentru câteva ore pe săptămână. Maratonul era în plan să fie alergat anul trecut, dar, din cauza unei anumite conjuncturi, m-am oprit doar la semi. Derulând puțin lucrurile, într-o zi pe la începutul lui iulie m-am hotărât brusc să particip la Maratonul Internațional București, ediția 2013. Eram prea distrus, cu mult prea multe obiective ratate și fără planuri clare de viitor, așa că aveam nevoie de ceva palpabil pe care să-l urmăresc. Și, ca să nu mă răzgândesc și să îmi aduc un plus de motivație, am rezolvat cu înscrierea în seara aceleași zile. Și am pornit antrenamentele. Am progresat destul de mult, așa că mâine încerc să-mi bat recordul la distanța alergată, 30 km. Și, ca să marchez momentul, am zis să scriu despre câteva lecții de viață pe care le-am învățat de la alergat. Iată-le mai jos, aleatoriu și prea puțin șlefuite:

  • Importanța țintei finale: E mult mai ușor să te motivezi când ai o țintă precisă pe care vrei să o atingi. Depui altfel efortul, muncești mai mult, treci mai ușor peste momentele de delăsare. Pentru că privești în depărtare și știi că vei fi satisfăcut când vei trece linia de sosire.
  • Călătoria e mai importantă decât destinația: Știu că expresia asta deja s-a clișeizat, dar chiar transmite cel mai bine “fenomenul”. Oare cum ar fi fost să alerg de fiecare dată doar gândindu-mă la bucuria de la final? Că da, linia de sosire poate aduce un plus de motivație, e adevărat. Dar dacă asta este singura motivație, lucrurile nu vor merge mult. La fel și în viață: dacă nu te bucuri de drumul până la atingerea unei ținte, o să fii nefericit tare.
  • Marea bătălie se dă în creier, nu în picioare: Mi s-a părut fantastic de cât de mult am putut să mai duc după ce am zis că nu mai pot. Sunt momente când ai impresia că nu mai poți să faci niciun pas și că te prăbușești dacă încerci. Adevărul e că nu e chiar așa. Poți îndura mai multe decât crezi, poți merge mai departe decât ți-ai imaginat vreodată! Bătălia se dă în mintea ta, nu în picioarele tale. Când creierul a renunțat, poți fii sigur că ești pierdut. “Dacă crezi că poți să o faci, sau dacă crezi că nu poți să o faci, ai dreptate oricum”, spunea o maximă. Și la alergat te lovești de situația asta la fiecare pas. La fel și în viață.
  • Fii consecvent în tot ce faci: În tot ceea ce faci e important să dai 100%. Să fii consecvent. Să ieși la antrenament chiar dacă ești terminat psihic sau cazi din picioare de oboseală. Pentru că timpul trece și viața nu așteaptă. Cu fiecare zi în care nu lucrezi pentru visul tău, amâni atingerea acestuia.
  • Deschide ochii: O experiență faină când alergi e că poți vedea altfel lumea. E incredibil pe lângă câte lucruri trecem zi de zi, fără să ne bucurăm de frumusețea lor. Nici nu le observăm, cel mai probabil. Pentru că urăsc plictiseala și rutina, mi-am făcut trasee de alergat prin oraș. Și am ajuns să văd că și Bucureștiul poate fi frumos, liniștit, civilizat. Și că există frumusețe și noutate chiar sub nasurile noastre.
  • În doi e mereu mai ușor: Am încercat pe cât posibil să nu alerg singur. De ce? Niciodată nu strică puțin ajutor de la un coechipier. Când am alergat ultima tură de 21 km, un prieten a stat lângă mine pe bicicletă. Ajută enorm puțină susținere externă. În plus, dacă alergi în doi, tu îl ajuți pe el și el pe tine. Dar e important să aveți același nivel de antrenament.
  • Înconjoară-te de oameni puțin mai buni, dar nu mai slabi: Am participat la un cros acum câteva zile, iar unii din alergătorii de acolo erau extraordinari. Am scos cel mai bun timp al meu la 7 km. Cum? M-au “tras” cei mai buni după ei. Dacă alergi însă cu oameni mult mai puțin antrenați, pierzi și tu, și ei. Tu îți irosești timpul după ei, iar ei își dau duhul încercând să te urmeze. Iar în viață: dacă vrei să devii mai bun, du-te după cei mai buni ca tine. Oprește-te din a-ți petrece timpul cu cei care te încetinesc.
  • Păstrează-ți ritmul: Cu ocazia unor antrenamente mai lungi am ajuns să alerg și prin parc. Și m-am lovit de o problemă: încercam tot timpul să depășesc pe toată lumea. Rezultatul? M-am extenuat repede de tot. Mi-a fost greu să înțeleg că poate ceilalți sunt mai antrenați, aleargă doar de câteva minute, sau, pur și simplu, sunt mai rapizi. Chiar nu poți depăși pe toată lumea. (Dar mă simțeam totuși super la fiecare persoană de care treceam:D). De multe ori în viață ne comparăm cu ceilalți. Încercăm să-i depășim, să facem ce fac ei, cum fac ei, când fac ei. Vrem rezultatele lor, dar cu eforturile noastre. Ceea ce contează e să te compari mereu cu tine însuți; dacă azi ești (măcar) puțin mai bun ca ieri e suficient. Uită de restul.
  • Trebuie să știi când să te oprești: Alergătorii știu că accidentările sunt nelipsite din viața de maratonist. Nici eu nu am fost scutit, din păcate. Problema mea cu ele a fost că încercam să trec peste și să forțez la maxim. Uitam că, uneori, e mai bine să pleci învins dintr-o bătălie ca să poți lupta într-o altă zi. Nu are rost să te distrugi pe câmpul de luptă, dacă situația chiar nu o cere.

Și lecții sigur mai sunt, dar le-am scăpat printre degete, fie pentru că nu le-am observat, fie pentru că nu le-am învățat. Cea mai importantă lecție, însă, este aceea că putem deveni orice vrem noi să devenim, dacă credem și muncim cu seriozitate pentru aceasta. Antrenamentele de până acum îmi dau speranța aceasta, iar medalia de finisher de pe 6 octombrie îmi va confirma că am avut dreptate. Fă pași și viața îți va arăta că poți face mai mulți, mai repede, mai mari.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s