Schimbare necesară, dar nepotrivită

Posted on


“Viața este o bicicletă cu viteze, dar pe unele nu le folosim niciodată.”

Să merg cu bicicleta mi-a plăcut de când mă știu, dar până vara trecută nu am știut cum e să iubești să mergi cu bicicleta. Uneori mă gândesc că mai bine nu aflam. Glumesc. Am avut plăcerea azi să observ câteva biciclete în trecerea mea prin oraș, iar una din ele mi-a atras atenția în mod special și a pornit în mintea mea motorul amintirilor și roțile gândirii. Ce avea special această bicicletă? Ei, bine, avea…un mare potențial irosit. Deși bicicleta era una de calitate, de firmă chiar, o anumită piesă de la pinioane era îndepărtată(deraiorul, pentru inițiați). De obicei aceasta este îndepărtată atunci când intervine o anumită problemă; mai apoi bicicleta nu mai poate funcționa decât pe un singur pinion, de obicei unul mediu.

Și pentru că tot așteptam tramvaiul și mintea mea avea chef de analogii și altele de genul mi-a dat prin cap cât de asemănătoare e viața noastră cu a bicicletei și a proprietarului. Corespondența? Bicicleta = Viața, iar Proprietarul = Eu, Sinele, Persoana, etc. Cu toții avem o viață minunată. Fantastică. Extraordinară. La un moment dat însă ceva se strică. O pasiune moare, o greșală se petrece, un eșec, etc. Iar noi, proprietarii, încercăm să fixăm lucrurile. Dar alegem metoda ce mai ușoară, cea mai puțin dureroasă: îndepărtăm piesa care s-a stricat! Nu umblăm la cauză, ci la efect! Nu repărăm piesa, o îndepărtăm, ne obișnuim cu lipsurile cauzate și ne consolăm. Și, ca în cazul bicicletei, ne setăm pe mediocritate. Potențial există, calitatea rămâne, interesul dispare.

Puțini sunt cei ale căror vieți nu sunt astfel. Un job care nu te provoacă. Un domeniu în care nu ești eficient. O relație care nu merge. Ai prins ideea. Și vii cu reparația: lucrezi mai mult. Încerci mai mult. Vrei mai mult. Rezultatul? Acelasi: mediocritate. Bicicleta ta nu poate să schimbe pe un alt pinion. Ar trebuie să renunți la job, să schimbi domeniul, să părăsești relația. Asta e interesant: problema nu e că nu realizezi o schimbare, ci că realizezi o schimbare nepotrivită. Deși o renunțare e necesară, renunți la ceea ce nu trebuie!

Și problema cea mai mare nu e pe moment, pentru că atunci te consolezi, ești bucuros că totuși merge, te gândești că se putea și mai rău, etc. Problema e când, pe viitor, te gândești cât de bine era să mai poți schimba vitezele. Parcă ți-ar fi placut să mergi mai repede. Parcă nu ar fi fost rău să poți sa urci anumite dealuri. Dar mediocritatea ta (indusă) nu te lasă. Te limitează. Vrei mai mult, știi în sinea ta că poți, dar nu merge. Problema e mai veche, iar tu încerci, din nou, să tratezi efectul nu cauza. Rezolvarea corectă? Să te întorci și să repari ce se mai poate. Să faci rost de piesa aruncată și să încerci să compensezi compromisul realizat.

Dacă nu ai habar de biciclete, nu contează! Trebuie să ai habar de viață. De viața ta. Fă rost de curajul necesar, privește în trecutul tău și pune piesele îndepărtate (prematur, incoștient, greșit) înapoi la locul lor. Pasiuni, visuri, speranțe, ținte, aspirații, etc. Mediocritatea nu are ce căuta în același loc cu potențialul tău. Nu vrei să ai o bicicletă cu viteze, dar pe care să nu le folosești. Nu vrei asta nici de la viața ta.

One thought on “Schimbare necesară, dar nepotrivită

    Oana Radu said:
    February 21, 2013 at 08:12

    Frumoase ganduri!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s