Dând vrabia de azi pe cioara de mâine

Posted on Updated on


Îmi amintesc de o povestire care transmite foarte, foarte sugestiv ideea în jurul căreia vreau să mă învârt în continuare. În istorisire era vorba despre un magazin în care clienții aveau posibilitatea de a citi un mesaj interesant și incitant, în același timp. Pe un perete se putea citi: “Azi plătești, mâine e gratis!”. Pentru cei obișnuiți cu localul, anunțul nu mai reprezenta de mult o noutate, dar pentru necunoscuți era un izvor de fericire. Din păcate, fericirea nu dura decât până a doua zi. Când mergeau a doua zi la magazin și cereau totul pe gratis, erau invitați, cu un zâmbet generos pe față, să citească, din nou, anunțul: “Azi plătești, mâine e gratis!”. Și atunci înțelegeau și toată satisfacția din ajun se spulbera.

Dincolo de comicul povestirii se ascunde o tragică realitate. Cu toții am ajuns să ne bazăm atât de mult pe “mâine”, încât uităm de “azi”. În viețile noastre totul începe, se schimbă, capată un rost…”mâine”. Nu realizăm că trecutul a fost, viitorul nu a venit, iar prezentul se duce repede. (Spunea Marcel Pagnol un gând care transmite foarte sugestiv uitarea aceasta a noastră de a ne bucura de prezent: “Oamenilor le e greu să fie fericiţi pentru că văd trecutul mai frumos decât a fost, prezentul mai rău decât este şi viitorul mai dificil decât va fi.”). Dar, fie că vrem, fie că nu, trebuie să recunoaștem că amânarea este un cancer al societății în care ne ducem cu toții traiul. Ne-am obișnuit atât de mult să lăsăm treburile pe mai târziu, încât ni se pare anormal să facem lucrurile la timp. Îmi amintesc de un coleg din liceu care își făcuse obiceiul să chiulească de la teste, uneori chiar de mai multe ori. Această atitudine devenise pentru el un mod de viață și nu mai putea altfel. Norocul lui – sau ghinionul, nu știu – a fost ca examenul de bacalaureat nu a putut fi amânat (cel puțin nu fără consecințe grave). Și înclin să cred că încă este tributar acelui obicei cultivat în anii de liceu. Și toți avem aspecte în care facem exact la fel.

Însă cea mai pare problemă cu amânarea survine atunci când vrei să schimbi ceva în viața ta. De obicei, partea cu stabilirea obiectivelor nu este cel mai greu pas; odată cu apucarea de treabă  începe “chinul”. Este adevărat că, dacă nu termini, degeaba ai început, dar cum poți să termini, dacă nu începi? M-am suprins de multe ori amânând (tărăgănând, mai popular) treburile și împingând totul pe ultimii zeci de metri. Și atunci m-am lovit de frustare, aglomerare, nervi și foarte, foarte puțină eficiență. (Chiar și scrierea articolului de față o amân de câteva zile – cel mai sugestiv exemplu🙂 !). În acele situații limită însă, mă pocăiesc și regret amarnic, dar situația se mai repetă, totuși, uneori.

Pentru că vorba lungă sărăcia omului, dar și pentru că, dacă privim în viețile noastre, observăm cu toții cum dăm “azi”-ul pe “mâine”, o să sar direct la o (posibilă) soluție (sau exercițiu, care poate să ajute). Există așa numitele “To-Do List”, pe care fiecare din noi și le poate întocmi și în care poate contoriza progresul și micșora amânarea. Se poate folosi orice caiet, numai dorință de creștere și onestitate să fie. Cum să faci? Simplu: treci în fiecare zi ceea ce ai de realizat și…te apuci de treabă! Dacă îți e mai convenabil, poți trece și intervalul de timp și momentul zilei – orice te face mai organizat. (Pentru că, de fapt, la organizare e problema; nimeni nu își propune să întreprindă o activitate doar ca apoi să își lase planul baltă. Însă aglomerarea treburilor, timpul prea scurt și viteza noastră de lucru prea mică ne obligă să trecem peste unele lucruri. Este adevărat că și disciplina are un cuvânt greu de spus, dar despre aceasta într-un articol viitor.) Trebuie să menționez că aceasta este metoda care dă roade în cazul meu și care mă ajută să-mi scad procentajul de proiecte amânate. (Dacă tu ai găsit altă soluție, ne-am bucura să ne-o împărtășești🙂 ).

 Dacă ai uita tot ce ai citit mai sus (sau dacă nu ai citit și ai sărit direct la conluzie), m-aș bucura dacă ideea povestirii din primul paragraf te-ar urmări de-acum înainte: întodeauna există o zi de “mâine”, când vei putea face ceea ce nu faci azi; doar că nu vei face ceea ce nu faci azi, pentru că va exista și mâine un alt “mâine”. Așa că dacă vrei să faci ceva, nu lăsa pe mâine ce trebuie să faci azi!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s