Perseverenta sau nebunie(?)

Posted on Updated on


Din nou nu ti-a iesit ceea ce voiai. Ai reusit, fara prea mult efort, sa o dai iar in bara. Ceea ce credeai (si sperai) ca poti sa faci foarte bine nu-ti iese deloc. Te-ai luptat, te-ai luptat, te-ai luptat. Ai perseverat, dar de fiecare data cand dadeai gres, lucrurile erau mai rele ca inainte. Si cred ca toate cele de mai sus trebuiau scrise la persoana I; mie asa mi se intampla. Esec dupa esec, prabusire dupa prabusire. Si incerc sa ma ridic si sa merg mai departe. Si, un timp, merg. Apoi o prabusire mai mare, mai dureroasa, mai colpesitoare. Si asa se face ca ma intreb daca se merita sa ma mai ridic, din moment ce oricum voi cadea iar.

 Exista anumite lucruri in viata pe care imi doresc atat de mult sa le realizez, incat am mers mai departe dupa fiecare esec. Dar parca nu se mai poate. Parca traista cu esecuri atarna prea greu, iar cea cu reusite, nici nu stiu pe unde e. Se spune ca daca perseverezi vei reusi. Partea proasta este insa ca nu se spune si CAT TIMP trebuie sa perseverezi. O luna? Un an? 5 ani? O viata? Cineva spunea (Napoleon Hill, daca nu ma insel) ca daca nu ai luptat o viata pentru un anumit lucru, nu poti sa spui ca nu esti bun, sau ca nu se merita. Dar daca ajungi la sfarsitul unei vieti de lupta sa realizezi ca ai luptat in van? 

Imi vin in minte cateva exemple de perseverenta(ca sa nu le spun “exemple de nebunie”). Se spune ca Thomas Edison a descoerit cateva mii de metode prin care nu se inventeaza becul. De Twain si Dickens se povesteste ca au fost refuzati de  mai multi editori, de sute de ori. De Buffet se spune ca a pierdut tot ce avea in 2 zile. In zilele noastre ii citim pe Twain si pe Dickens (daca mai citim, dar, cel putin, avem posibilitatea) la lumina becului lui Edison, auzind la televizor o multime de lucruri despre realizarile lui Buffet. Toti au ajuns nu sus, ci acolo unde si-au dorit ei sa ajunga. Si ma intreb ce face diferenta. Sa lupti un an, e ceva. Sa lupti 5 ani, e si mai mult. Sa lupti 10 e parca prea mult. Dar sa lupti o viata si vei face diferenta. Diferenta nu neaparat pentru ceilalti, dar macar pentru tine. Si, pana la urma, ce altceva conteaza in afara de satisfactia personala? Nu ce vor ceilalti e important, ci ceea ce iti doresti tu!

E cert ca toti cei care au realizat lucruri marete erau nebuni. Numai un nebun poate sa dea gres de mii de ori si sa o ia de la capat. Numai un nebun poate sa bata de sute de ori la usa editorilor in speranta ca poate isi va aruca un ochi si pe manuscrisul lui. Numai un nebun poate sa se ridice si sa persevereze atunci cand nimeni nu-i mai da vreo sansa. Numai un nebun se poate lupta ca un nebun pentru scopul sau. Iar in lumea noastra, nebunii fac diferenta.

Perseverenta adevarata este, pana la urma, nebunie curata. Sa indraznesti sa te ridici dupa ce ai fost doborat intr-un mod sfasietor este un comportament nebunesc. Dar este singurul care iti garanteaza victoria. Se spune ca nu de cate ori ai cazut conteaza, ci de cate ori te-ai ridicat. Fiecare avem o viata pe care trebuie sa o traim. Fiecare avem visuri pe care vrem sa le implinim. Fiecare avem varfuri pe care vrem sa le atingem. Dar, daca ne traim viata noastra, daca luptam pentru visurile noastre si urcam spre varfurile noastre, trebuie sa fim nebuni in ochii celorlalti. Dar pentru un nebun nu conteaza! El are lumea lui; o lume in care stie cum trebuie sa fie lucrurile de fapt. Si asta ii da putere sa lupte. Ii da putere sa mearga inainte, desi toti il imping inapoi. Ii da putere sa se ridice, desi toti incearca sa-l doboare. 

Provocarea zilei: Fii tu insuti un nebun! Nu vei regreta mai tarziu! 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s