Clipe si…clipe!

Posted on Updated on


Maine la ora asta…era sintagma mea preferata in a doua parte a zilei de ieri. Atata nerabdare, speranta, emotie…Urma sa merg din nou acasa, chiar daca nu dupa foarte mult timp. Inainte sa adorm insa, mi-a trecut un fulger prin minte: de unde stiam eu ca maine la ora asta eu o sa fiu intr-adevar acasa? Cineva spunea ca nu stii ce iti aduce o clipa, dar doua…iar eu aveam pretentia unei intregi zile…(Nu stau sa socotesc clipele care incap in 24 de ore :p). M-am gandit atunci la clipele prezente pe care le irosesc, uneori. Mi-a fost greu sa recunosc, dar mi se intampla sa ma gandesc atat de mult la viitor, incat sa uit sa ma bucur de prezent…De fapt, as putea spune, sa uit de prezent. Stiu teoria, cum ca nu e bine sa traiesti nici in trecut, nici in viitor…ca prezentul e cel mai mare dar, dar totusi, teoria nu imi e de ajuns, uneori…

Ma gandesc daca mai sunt persoane ca mine. Sper ca da. Fiind putin rau, sper ca sunt si persoane care o duc mai rau ca mine. Adica nu; sigur sunt persoane care o duc mai rau ca mine, persoane care chiar uita sa traiasca! (Si nu sper asta!Chiar nu mi-as dori asta!) De ce ni se intampla asa? De ce alegem (doar) sa visam? Probabil fiindca ne e mai usor…Imi amintesc cum aman(am) lucrurile. Intotdeauna spuneam ca voi face, voi rezolva, voi schimba totul maine. Sau, ca ma voi apuca de anumite lucruri cand voi scapa de altele. Am un exemplu clar in minte: momentan spun ca, dupa ce voi termina cu BAC-ul si admiterea, ma voi apuca de citit, mult citit. Dar am mai zis chestii de genul. Si m-am oprit la a zice. Se pare ca amanarea e un dusman crunt. Dar nu despre asta voiam sa vorbesc. Of, ce repede ma ia valul!

Revenind…de ce uitam sa traim? De ce trecem zi de zi prin viata fara sa vedem pe unde mergem? Auzim, dar nu ascultam? Vedem, dar nu privim? Invatam, dar nu intelegem? Nu mai observam frumusetea vietii…chiar daca ea exista, inca…Si mai e un aspect pe care nu-l vedem. Sau eu nu-l vad. Nu vad ca viata nu imi apartine. Adica e a mea, dar nu pot controla totul astfel incat sa fiu sigur ca ceea ce  ar trebui sa se intample se va si intampla. Spunea Coelho ceva interesant(parafrazez): uneori ne formam anumite imagini cu privire la viitor sau la anumite aspecte si nu mai vedem ceea ce este evident, si real in acelasi timp. (Promit ca voi reveni cu citatul exact. Simt ca fac ca si proful meu de Filozofie, care a spus ca nu poate povesti o carte sau un film bun, pentru ca ii ia toata substanta, il trunchiaza, il seaca de esenta.) Si mai uit ca timpul schimba multe. Sau, asa cum imi place mie sa spun, descopera multe…Se pot schimba atat de multe intr-un timp atat de scurt, incat mie uneori nu imi vine sa cred. (Ca sa nu vorbesc de accidente, boli, sau altele de genul care schimba radical vietile).  Timpul – dusman nepretuit…

Ma opresc…am insirat multe…iar acum e timpul sa le rezum: bucura-te de prezent! Nu te bucura de aceasta zi, de aceasta ora, ci…bucura-te de…aceasta clipa!  Nu uita ca timpul trece si, asa cum citeam undeva, el nu merge si inapoi…Asa ca, ia clipa de fata in mana, priveste-o atent, analizeaz-o si...traieste-o!…

2 thoughts on “Clipe si…clipe!

    Isabela said:
    May 17, 2011 at 15:56

    Cred ca majoritatea oamenilor duc o viata asemanatoare cu transmiterea saltatorie a impulsului nervos.🙂 Adica… Traiesc perioada prezenta in asteptarea unui eveniment din viitor, pe care il iau ca reper si la care raporteaza toate actiunile lor. Iar cand, in final, mult doritul “popas” prin timp se petrece, isi dau seama ca a trecut si el fara sa se fi bucurat pre mult de “prezentul” care deja devine trecut. Ma regasesc in aceasta categorie de oameni. Nu spun ca este rau sa iti alcatuiesti planuri cu bataie lunga, pentru indeplinirea carora sa si depui eforturile necesare. Spun doar ca este posibil sa ajungem la un punct final (in orice forma s-ar concretiza el) realizand ca ni s-a scurs timpul, dar nu ne-am trait viata. Pentru ca, de fapt, viata este ceea ce se intampla “natural”, intre momentele “planificate”…

      cascadorys responded:
      May 17, 2011 at 19:29

      Da, ai mare dreptate. Si, din pacate, de cele mai multe ori si eu ma gasesc alaturi de tine, in situatia mai putin placuta😦 …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s