Craciun – ce-am facut cu El?

Posted on Updated on


E seara…stelele nu stralucesc afara; norii despart atmosfera in doua. Sta sa ploua, peste tot si toate. E ajun de Craciun, an 2010. Dumnezeu parca priveste, cu si mai mult suflet, spre creatia mainilor Sale, spre Pamant. Probabil se gandeste daca sa coboare sau nu, la Ziua Sa de Nastere. Mai zaboveste inca; emotia Il retine, asa ca incearca sa Se regaseasca. Intre timp, isi arunca ochii spre cei care pregatesc o petrecere surpriza. Parca nu Ii vine sa creada; e chiar pentru El! Isi sterge lacrimile, iar un zambet cald Ii apare pe buze. Cum sa nu te bucuri cand observi ca proprii copii alearga pentru a te intampina? E atata agitatie in casele si in inimile fiecaruia! Emotia ii cuprinde pe toti, iar teama ca lucrurile nu vor fi gata ii face sa gaseasca energie chiar si atunci cand nu te astepti…Mesele incarcate domina interiorul, iar luminile orbitoare, exteriorul. Bradul e gata, asteptandu-si, cu rabdare, intrarea in scena. Dar mai are de asteptat. La fel si Dumnezeu. Observa ca lucrurile nu sunt gata, chiar daca oamenii incetinesc ritmul; invitatii, rude si apropiati, sosesc, rand pe rand, la petrecere. “Nu are cum sa fie gata”, gandeste El, “probabil au nevoie de ajutoare”. Insa clipele trec si, in loc de asteptare, in inimile pamantenilor se instaleaza spiritul de sarbatoare. Mancarea este servita, bautura aluneca usor pe gat, iar bradutul devine si el centrul atentiei. “Si Eu?” se intreaba Dumnezeu. “Oare de ce nu aduc in discutie Nasterea Mea? De ce mananca si beau si se distreaza fara sa-mi pregateasca si Mie un loc? Au trecut mai bine de 2000 de ani de la prima venire…sa se intample oare ca atunci?” Ceva se aude afara. Picaturi mari si calde, lovesc, pline de dor, pamantul, aspru de acum. Undeva in univers, un zambet dispare. La fel si o bucurie. El, cu ochii inlacrimati, vine mai aproape. Atat de aproape…de mine, de tine, de noi; vrea sa ne atinga, dar, cu inimi de piatra, Il indepartam. Nu avem loc si pentru El. In grajdul inimii noastre am inghesuit brazi, bucate, Mos(i)…Nu, nu avem loc si pentru o iesle! Indurerat, Isi ia tolba cu (adevaratele) cadouri si pleaca departe…Trist, realizeaza ca nu El e sarbatoritul. Ci noi, egoisti, il celebram pe Mos; un Mos Craciun, batran de zile si ani, inghesuit intr-o iesle…Oare de ce nu facem loc si pentru El?…Afara, ploaia continua sa cada. Si parca fiecare picatura aduce de sus un mesaj, un suspin, un cadou…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s