Cu drag, al tău…Timp…

Posted on Updated on


Nu îndrazneam să privesc nici măcar pentru o secundă obiectul care îmi era, de astă dată, cel mai aprig dușman – ceasul. Știam că e târziu, că sunt într-o mare întârziere, dar, pur și simplu, îmi lipsea curajul necesar pentru a face acest lucru. Aveam idee, în mod vag, despre cât de mult și repede ar fi înaintat limbile sale, așa că am zis să îmi mai ofer un mic răgaz. De parcă timpul s-ar fi oprit odată cu mine…

Dacă privim în istorie observăm cu destul de multă ușurință că nu sunt singura persoană căreia timpul îi devine dușman. De fapt, parcă timpul nu se întelege cu nimeni; încet, încet, acesta a devenit antipatic unei mari majorități. Au fost unii oameni care și-au dedicat viața războiului, alții păcii. Pentru unii bogăția era totul, în timp ce, pentru alții, aceasta nu avea nicio relevanță. Alți oameni au ales să se dedice studiului, să călătorească, să îi învețe pe alții… și cred că lista ar putea fi continuată până ce, într-un final, terminarea cernelii ne-ar obliga să ne oprim. Însă toți acești oameni mari, mai mult sau mai puțin cunoscuți, s-au confruntat cu timpul, sau, mai bine zis, cu efectele trecerii timpului. Știu că o să imi spui că tu ești tânăr, că ai toată viața în față și că nu e cazul să îți pui asemenea probleme, dar te-ai gândit vreodată că nu ești singurul care a gândit așa? Și, în mod direct vorbind, îți dai seama că momentul prezent nu va mai veni niciodată să se înâlnească cu tine? Nu pot să cred că oameni ca Napoleon, Ghandi, Gates sau alții și-au permis să își irosească clipele pe lucruri bune, dar lipsite de importanță; îmi place să cred că au avut tot timpul în minte faptul că există (sau trebuie să existe) o finalitate și că au acționat în consecință. Nu vreau să dau o notă pesimistă, dar parcă nici să alimentez iluzii nu îmi place; vreau să privesc lucrurile în mod realist: timpul trece, iar noi nu putem face nimic pentru a-l opri, oricât de mult ne-am dori…

Și parcă o asemenea concluzie ne trimite, fie că vrem sau nu, în căutarea unei soluții. Ce-am putea face pentru a deveni prieteni cu dușmanul? Să punem punct. Nu propoziției…ci felului de gândi. Și apoi să o luăm de la capăt. Să ne creeăm o nouă perspectivă, o nouă atitudine, o nouă viață. Parcă prea mult timp am luat cuvintele lui Solomon “ce-a fost va mai fi” în sens literal! Nu, pentru tine și pentru mine niciodată lururile nu se vor repeat! Asta dacă o să întelegem unicitatea fiecărei clipe, fie ea și banală. Și, chiar de nu vom înțelege, ea tot astfel va rămâne: un dar de sus, o oportunitate, o șansă; definită de un singur cuvânt: UNIC.

Nu știu dacă găsești în tine curajul necesar pentru a lua creionul și fila vieții tale și pentru a pune punct. Dar sunt două lucruri pe care nu trebui să le uiți: 1) e singura metodă prin care o poți lua de la capăt și 2) cu această clipă nu te vei mai întalni niciodată. Și poate că peste ani, privind la viața ta, vei observa că aceasta nu reprezintă altceva decât o scrisoare specială semnată:  “Cu drag, al tău prieten, TIMPUL, trimis al Tatălui Ceresc”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s