Vorbe si cuvinte…

Posted on


“Nici unul dintre noi nu suntem centrul universului, Dumnezeu este centrul universului. Dumnezeu nu exista ca sa ne indeplineasca noua scopurile; noi existam ca sa indeplinim scopurile Lui.  Motivul pentru care El ne permite mie si tie sa mai respiram inca o data este pentru ca El are un scop cu noi, un scop al Lui, nu al nostru. Dumnezeu nu ne transforma ca sa ne simtim bine sau ca sa ne ducem planurile la indeplinire. El ne transforma pentru ca noi sa putem duce la indeplinire planurile Lui. Dumnezeu nu exista pentru noi, noi existam pentru El!”

Trebuie sa recunosc ca acest paragraf m-a frapat inca de la prima propozitie; in prima instanta. Mai apoi  insa, mi-am dat seama ca lucrurile stau exact in felul in care au fost aduse in scena. Prea de multe ori avem(am) tendinta de a ne(ma) considera centrul universului, indiferent la care univers ne-am referi. Trebuie sa ne amintim ca nu ni se cuvine totul, sa ne amintim ca lumea nu e a noastra, sa ne amintim ca exista Cineva incomparabil in importanta. Dumnezeu e Dumnezeu, indiferent de ceea ce credem, spunem sau facem noi. Si planul Lui ramane neschimbat. Ceea ce imi place insa la Dumnezeu(sper ca nu am fortat nota prea tare cu aceasta exprimare) este faptul ca un rol foarte important in planul Sau il avem noi. Da, ai citit bine! Nu am gresit si nici nu m-am contrazis; sa incerc sa explic. Dumnezeu are un plan, pentru mine, pentru tine, pentru lume. Eu, oricata importanta mi-as da, oricate pretentii as ridica nu pot sa schimb acest plan. Si totusi, Dumnezeu nu trece peste deciziile mele; un plan exista, dar daca eu il dau la o parte, El nu ma forteaza. Stiu ca am intrat putin in contradictie cu citatul de mai sus, asa ca vreau sa revin pe aceeasi linie cu ideile exprimate de el. Dar citind din nou ultima fraza imi dau seama ca nu sunt decat in parte de acord. Existam pentru Dumnezeu, pentru ca El sa isi aduca la indeplinire palnul Sau cu noi(daca Il lasam), dar si El exista pentru noi; sa nu uitam ca a renuntat la propriul fiu pentru noi. Sau, poate tocmai din aceasta cauza noi existam pentru El si nu El pentru noi?…

P.S: Se pare ca incercarea mea de a filozofa si de a face si altceva in acelasi timp nu prea a dat rezultate deosebite. Sa imi fie invatare de minte…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s