Plimbare (pr)in timp

Posted on Updated on


Ma intrebam ce varsta ai.Da, despre tine care citesti este vorba. Mi-ar fi placut sa iti stiu varsta pentru a ma putea raporta mai bine la tine si la ceea ce o sa spun. Dar nu stiu; asa ca sunt nevoit sa merg pe “cazul general”. Imi amintesc uneori de vremuri apuse sub negura timpului. De evenimente, lucruri si situatii peste care nu o sa mai dau niciodata. In dimineata asta gandul a parasit prezentul fugind spre trecut, spre copilarie. S-a oprit cam pe la mijlocul vietii mele. O zi frumoasa de primavara, cu soare zambitor, cer cristalin si triluri inaltatoare. Un copil o tot oboseste pe mama lui cu intrebari de genul:”Cat e ceasul?”, “Cat mai este?”, “De ce nu mai vine?”. Intrebari care tradau nerabdarea din sufletul baietelului. Tatal lui sosea acasa. Si asta conta. Stiu ca mama lui nu se simtea deloc nedreptatita. Stie sa isi inteleaga copilul. Dupa niste momente interminabile, baiatul isi vede tatal venind spre casa. Obosit, cu bagaje, dar fericit pentru ca va putea fi din nou cu familia, dar si datorita faptului ca un pusti de cativa anisori ii iese radiind in cale. Cum sa nu il ia in brate? Cred ca vi se pare cunoscut episodul. Macar in linii mari, nu?

Nu degeaba exista vorba: “cu viteza gandului”. Acesta m-a tradat din nou si s-a intors in prezent, ba mai mult, l-a lasat chiar in urma. Se plimba mai bine zis intre prezent si viitor. Dumnezeu trebuie sa vina. Eu ar trebui sa Il astept. Dar nu o fac. Nu sunt nerabdator sa Ii ies in cale. Parca nici nu ar fi Tatal meu. Imi vad linistit de treaba, in timp ce El, cu durere, “Isi vede de a Lui.” Mai presus de toate Dumnezeu e un Tata plin de dragoste pentru fii Sai, dar, in acelasi timp este si drept. In adevaratul sens al cuvantului. Uneori imi vine sa cred ca prefera sa ramana doar la iubire. Sta acolo undeva sus si ma asteapta. Ma asteapta sa incep sa Il astept. Nu doar cu buzele, ci cu atitudinea, cu gandul…

Gandul mi s-a oprit in prezent. Mai bine zis ceasul l-a oprit. E timpul sa ma pregatesc pentru scoala. Oare nu e timpul sa ma pregatesc si pentru altceva? Pentru o vesnicie? Oare de ce orologiul lumii nu ma opreste din banalitate pregatindu-ma pentru eternitate? Limbile lui se invart.Vizibil. Dar eu nu ma uit la Ele…

11.03.2010, 06.57

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s