Traim intr-o lume…

Posted on Updated on


Trece an de an, luna de luna, zi de zi si chiar clipa de clipa…Si ma opresc sa reflectez: oare exista ceva ce las in urma? Un exemplu, o ideea mareata, o fapta, sau un gand? Viteza ne inconjoara…uitam sa stam sa ne analizam viata…o consideram ca fiind ceva normal si, cine stie, poate chiar banal; ce bine ca din cand in cand mai apare si cate un neprevazut, nu? Si atunci nu ne place…Poate e durerea, sau fericirea, sau amandoua, sau nici una…Luptam sa schimbam totul, dar de noi uitam…Incercam, si, din pacate, uneori reusim, sa ne ghidam dupa expresia “Infernul e constituit din ceilalti”; incercam sa schimbam imprejurari, locuri si oameni. Dar pe noi nu. Incercam sa ne schimbam familia, prietenii, apropiatii si chiar necunoscutii…Uitam insa de noi, uitam de faptul ca in urma noastra ramane ceva, fie bun, fie rau. Daca datorita tie, sau daca datorita mie cineva se schimba, in bine, sau in rau? Daca cineva drag se opreste sa ma priveasca prea mult? Ce va descoperi? Traim in timpuri in care fiecare este apreciat in functie de cat de bine isi mascheaza adevarata fata; traim intr-o lume in care “la moda” gasim lipsa de respect, indiferenta, rautatea; traim intr-o lume caere nu stie de unde  vine, dar nici spre ce se indreapta. Traim intr-un timp in care “tu” nu mai exista, ci inchinam totul propriului “EU”; traim intr-o lume in care fiecare merge pe drumul lui, distrandu-se si profitand, daca se poate, de pe urma celorlalti; traim intr-o lume care apreciaza raul, nu binele, non-valorile si absurdul. Traim intr-o lume in care nimeni nu intoarce capul sa se uite daca cineva e jos, daca cineva are nevoie de ajutor, sau daca poate ajuta cu ceva pe cineva. Traim intr-o lume in care nimeni nu se mai gandeste la ceea ce lasa in urma lui, la influenta si la exemplul sau…Nu!…nu!…nu!…”Trebuie sa privim spre viitor” a devenit sloganul zilelor noastre, in defavoarea celui care a devenit invechit, dar care era mai mobilizator: “Privind spre trecut schimbam viitorul”. Nu, nu mai avem timp sa ne oprim si sa ne gandim la ceea ce am lasat ieri in urma noastra…Intrebarile au destul timp sa apara insa…Pacat ca nu si raspunsurile…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s