“a spune”/”a face”…ce contrast!

Posted on


Stau uneori si ma intreb ce exemplu sunt eu pentru altii.Felul cum ma comport arata spre Isus sau totul ramane doar la nivelul cuvintelor?Va amintiti povestirea cu femeia suspectata de furtul masinii?Ma tem sa nu fiu si eu si voi in pielea ei, daca nu mai rau…De spus, spunem multe, putini fiind cei care ne intrec; cunostinte despre lucrurile de valoare si despre Isus avem o multime; cand se ajunge la “a face” insa, se rupe firul. Oare de ce? Ne-am invatat sa fim falsi? Ne-am facut din ipocrizie un mod de viata? Sau poate facem casa buna cu comoditatea? E mult mai simplu sa spun ca trebuie sa facem bine celor apropiati decat sa ma apuc sa il ajut pe cel in nevoie. E mai usor sa incerc sa te schimb pe tine decat sa ma uit-macar-la mine. Eu zic, nu fac. Imi amintesc de o povestire in care “nu se vorbea” despre fapte ci “se faceau” fapte. Se povesteste ca intr-un sat izolat de munte traia si un om foarte, foarte tacut. Nimeni nu stia altceva despre el decat ca nu prea vorbeste. Tot ceea ce puteai afla de la el era atat de sumar incat nici macar nu il mai intrebai. Trai singur intr-o casuta, vazandu-si linistit de treaba. Daca avea cineva nevoie de gazduire, i-o oferea; de putina apa sau mancare, nici nu se punea problema.El era cel la care oricand se gasea ajutor. Cu trecerea timpului a trecut si vremea omului acestuia si, intr-un sfarsit, a murit. Dupa ceva vreme, au venit in acest sat niste misionari sa Il vesteasca pe Isus oamenilor de aici. Locuitorii, fiind niste oameni deschisi, au venit plini de interes la intalnirile organizate de misionari. Misionarii au inceput sa li-L descrie pe Mantuitorul si felul Lui de a fi, dar ei au raspuns foarte promt:”Noi L-am vazut pe acest om; a locuit la noi in sat! Casa lui inca exista, mormantul este in apropiere, iar cei pe care i-a ajut pot sa confirme caracterul nepatat al acestui om.” Frumos, nu? Cand imi amintesc aceasta istorisire, imi amintesc si faptul ca exista un contrast imens intre mine si acel satean: el facea, nu spunea, dar eu spun, iar de facut…cam uit. Stiu ca nu e bine si de aceea sper ca sunt singurul in aceasta situatie.Si voi sperati, asa-i? Daca speranta mea e desarta, daca si voi va asemanati cu mine in unele situatii atunci haideti sa incepem, din acest moment, sa lasam vorbele in urma si sa ne focalizam atentia pe fapte; parca e mai frumos sa spui doar ceea ce faci; Sau, si mai frumos: sa faci tot ceea ce spui. N-am dreptate?

One thought on ““a spune”/”a face”…ce contrast!

    smiley face :) said:
    October 3, 2009 at 19:10

    de fapt, cam ai dreptate… eu imi pun uneori altfel problema , dar tot la comportament se refera. Daca fac bine ceea ce fac, daca sunt un exemplu bun, daca nu ar trebui cumva sa schimb ceva, si restul. Nu cred ca este vorba de falsitate la mijloc, mai degraba de vointa. Si cred ca daca incerc in continuare sa imbunatatesc situatia, o sa pot sa si fac ce trebuie, nu numai sa gandesc sau sa spun. Deci, bine gandita problema:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s