“Entuziasm” vs. “Dezamagire”

M-am oprit pentru o clipa sa ma intreb ce sa fac. Nu stiu cum sa reactionez in continuare, daca sa merg mai departe sau daca sa raman aici, daca sa incerc sa schimb ceva sau daca sa las totul asa cum e, daca sa ma gandesc si la ceva nou, sau daca sa las banalul sa faca casa buna in continuare cu viata mea.

Nu am putut niciodata sa inteleg cum se poate ca un plan atat de perfect intocmit in minte sa devina atat de gol in momentul in care e pus in practica.Nu am putut niciodata a intelege de ce e atat de usor sa te entuziasmezi si sa te bucuri anticipat pentru ceva ce sti ca o sa fie un lucru cu adevarat benefic si totusi, de ce e si mai usor sa te descurajezi. Stiu ca nu putini sunt cei care prefera sa ramana la adapostul umbrei; le e teama ca odata iesiti in bataia razelor soarelui se va ivi si acel nor care le va lua toata seninatatea. Si mai stiu ca exista si persoane care prefera ca la primul obstacol sa se opreasca doborati; prefera sa stea decat sa incerce sa sara. Si ceea ce mai stiu e ca astfel de obstacole intalnesti la fiecare pas, la fiecare gand, in fiecare clipa. Aici exista de fapt o lupta: o lupta intre entuziasm si dezamagire. Se spune ca nu e de ajuns sa castigi o lupta pentru a castiga razboiul.Si totusi, chiar daca dezamagirea castiga o lupta minora, neinsemnata, la ultima intalnire, sau la ultimul proiect, sau poate la ultima ta incercare de a face ceva, suntem de fiecare data gata sa-I oferim, fara nici macar un minimum de efort, victoria. Suntem tentati sa uitam de entuziasmul care a condus totul pana atunci; suntem tentati sa lasam la o parte bataliile castigate de acesta. Ne atintim privirea asupra insuccesului, a lipsei de cooperare, sau poate a lipsei timpului.Incet, incet ne schimbam tabara; trecem de sub steagul “entuziasmului” sub steagul “dezamagirii”. Asa este, ea are o armata mai mare. Dar entuziasmul are o armata mai selecta. Toti se entuziasmeaza, dar nu toti raman asa.

A, mi-am amintit ca a trecut ‘clipa’.M-am intrebat; si mi-am si raspuns. Prefer sa fiu un ostas select, decat un ostas necunoscut. Asa ca ma ridic, ma uit in zare, departe, dincolo de orizontul intunecat de nori care mai de care mai negri, si zaresc soarele; soarele entuziasmului, ascuns de acesti nori ai dezamagirii. Fac un pas, mai fac unul si apoi altul. Parca soarele e mai aproape, parca e mai luminos, parca e mai frumos! Nu mai vad nori, nici albi, nici negri. Si asta nu pentru ca nu exista, ci pentru ca mi-am amintit ca nu e de ajuns ca acestia sa castige o batalie. Am ales sa tin la entuziasm.

Tu…care acum oscilezi intre dezamagire si entuziasm, intre bucurie si tristete, intre renuntare si a merge mai departe…Tu…care esti atat de tentat sa accepti toti acei nori care te inconjoara si sa uiti de soarele din spatele lor…Tu…adu-ti aminte ca totul depinde de tine: mergi mai departe spre varf sau te opresti.Dar nu uita: privelistea cea mai frumoasa se vede de sus…

Parabola celor trei trandafiri

Se povestete ca intr-o gradina erau trei trandafiri. Unul era dintr-un soi mai rar; avea culoarea galbena cu nuante de albastru. De parfum, nici nu mai incape vorba; era recunoscut in toata gradina. Era floarea preferata a gradinarului si, in acelasi timp, floarea care primea cele mai multe laude si careia i se faceau cele mai multe poze.

Al doilea trandafir era si el special, dar nu avea atea lucruri minunate de oferit.Particularitatea lui era aceea ca statea inflorit cel mai mult timp. Nu se evidentia prin culoare, cu toate ca era de un galben stralucitor, si nici prin parfum.

Despre al treilea trandafir insa nu se spune nimic care sa atraga atentia; era mic, cu frunzele palite si lipsit de orice urma de floare. Nu avea nimic de oferit vizitatorului care se oprea in dreptul lui si nici gradinarului care, in ultimul timp, cam uitase sa ii mai dea chiar si o cat de mica atentie; ii mai arunca din cand in cand cate o privire fugara si ii mai varsa cate un strop de apa, asa, ca sa nu se duca de tot.

S-a intamplat insa ca un nou gradinar sa ia in grija gradina imparatului. Acesta nu era atat de plin de experienta, dar era plin de pasiune si de iubire pentru flori. Asa cum se cere la orice nou loc de munca intai si intai s-a plimbat prin gradina si si-a notat in minte schimbarile pe care ar trebui sa le faca. In trecerea lui pe alei a observant si cei trei trandafiri; i-a sesizat parfumul si culoarea deosebita a celui dintai, mesajul cu “Mult timp inflorit” al celui de-al doilea, dar si starea jalnica a celui de-al treilea. S-a indreptat usor spre el, neluand in seama chemarile frumusetii celorlalti, l-a privit de aproape si a inceput sa il ingrijeasca. I-a mai rupt din frunze, i-a indepartat tepii care nu isi aveau rostul, l-a udat si i-a pus ceva ingrasamant. Aceasta a devenit activitatea numarul unu in agenda noului gradinar; in fiecare zi mergea la trandafirul acela deplorabil si il ingrijea, uneori vorbindu-i, iar uneori plangand. Isi sfasia mainile in tepi, se incurca printre tulpinile lui, dar asta nu avea nicio importanta; aceast trandafir avea nevoie de ajutor, nu cei de langa. Povestirea se incheie prezentand trei trandafiri deosebiti; celor doi li se alaturase si cel de-al treilea, imprastiind frumusetea in jurul sau si impartind parfumul sau cu oricine era dispus sa il primeasca.

Cu mai bine de 2000 de ani in urma Gradinarul acestui Pamant a decis sa vina personal in gradina Sa pentru a scoate florile fara nicio speranta din negura sfarsitului. Nu i-a fost deloc usor; a ales nu numai sa aiba grija de cei in nevoie, ci chiar sa isi dea viata  pentru cei care aveau nevoie de salvare. Si-a indreptat atentia in special spre cei care nu aratau chiar bine, fie la interior, fie la exterior. Le-a acordat toata atentia, iar aceasta a dat roade. Au existat trandafiri care au inflorit care mai de care mai frumos. Si exista unii care inca mai infloresc.Si unii care vor inflori. Si totul datorita iubirii manifestate de Gradinarul intregului Univers. Acest Gradinar vrea sa fie Cel care sa se ocupe de tepii tai, de frunzele fara rost, de ramurile rele. Ce zici, Ii dai voie?Simti ca ai nevoie de ajutor, ca vrei sa infloresti dar nu poti? Sau tu te regasesti in locul unuia din ceilalti trandafiri, avand frumusete, parfum, culoare?Chiar si asa, te rog nu uita: “Adevarata frumusete si implinire nu vine decat de la Cel care le-a creat”. Acest Gradinar vrea sa te faca si pe tine sa infloresti din pacat spre o vesnicie de lumina. Ce zici…Il lasi…?

A privi in sus

“A privi in sus inseamna a recunoaste ca nu pot rezolva eu problema. Inseamna a intelege ca nu conduce la nimic bun incercarea de a schimba imprejurarile sau de a-i convinge pe altii ca am dreptate. Inseamna a renunta la nevoia de a ma face inteles, de a ma razbuna sau de a gasi o solutie. Inseamna a-i ceda conducerea lui Dumnezeu. E infricosator, deoarece imi las viitorul pe seama Cuiva pe care nu-L pot vedea, auzi sau cu care nu pot discuta personal. Da, bineinteles, e acolo-Dar nu in modul acela tangibil in care ne-ar placea. A privi in sus inseamna a ajunge in punctul in care sa avem incredere in Dumnezeu va lupta pentru noi, in timp ce noi stam linistiti. De ce? Pentru ca Dumnezeu este proiectantul iesirii noastre de siguranta.”

-Jim Hohnberger, Facing frenemy fire