Despre om si Dumnezeu(II) –de Lev Tolstoi

“Problema nu e ca toti sa fie egali, ci ca toti sa se iubeasca. Poti fi bogat si sa-i iubesti pe cei saraci, si sa ai acceiasi avere ca toti ceilalti si sa-i urasti.”

“Un lucrator bun nu renunta la munca lui, chiar daca stie ca nu-i va vedea rezultatul si nu va fi rasplatit.”

“Treapta cea mai de jos este viata traita pentru poftele trupesti, pentru a face pe plac trupului, a doua treapta este pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor, a treia pentru rasplata lui Dumnezeu Cel din afara ta, a patra, mai presus de tot ce cunosc, viata traita doar pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu din tine.”

“Stiu din experienta ce binefacere si bucurie e sa nu judeci pe nimeni in vorbe, dar mai ales in gandurile tale.”

“La gandul faptelor pe care urmeaza sa le savarsesti si, daca poti, in timpul savarsirii lor, intreba-te: de ce faci ce faci, pentru tine, pentru Dumneze, pentru cugetul tau sau pentru oameni, pentru aprobarea lor. Intreab-te: ai face acelasi lucru daca ai sti nu doar ca nimeni nu va afla despre asta, dar si ca aceasta fapta, care tie ti se apre buna, va ramane pentru oameni un motiv sa te judece.”

Despre om si Dumnezeu(I) –de Lev Tolstoi

“Judeca-i pe altii ca pe tine insuti. Caci ei sunt tu. Si de aceea fii ingaduitor cu faptele lor rele, asa cum ai fost si esti cu tine. Si tot astfel doreste cainta si indreptarea pacatelor lor, asa cum nadajduiesti sa ti se ierte ale tale.”

“Asa cum toata apa se scurge din galeata printr-o gaura cat de mica, la fel toate bunurile vietii(iubirii) nu raman in sufletul omului daca el nu e iubitor fie si numai fata de un singur om.”

“Regretam adesea ca nu vedem roadele muncii noastre, dar sa nu vedem, sa infaptuim fara asteptarea rasplatii e conditia indispensabila si esentiala a oricarei fapte cu adevarat bune.”

“Adevarata franchete o pot avea numai oamenii care traiesc inaintea lui Dumnezeu. Oamenii care traiesc inaintea oamenilor au umblat si vor umbla cu tertipuri.”

“Tot astfel si omul lipsit de constiinta divinitatii sale pierde posibilitatea de a deosebi binele de rau.”

“Fiecare om are ceva superior la care ajunge, conceptia sa despre lume, in numele careia traieste. El singur isi faureste conceptia despre lume. Si orice om e capabil sa recepteze doar ce corespunde perceptiei sale. Tot ce nu corespunde, oricat de limpede ar intelege ceva rostit sau scris, trece prin el fara sa lase nici o urma.”

“M-am gandit ca trebuie sa ne pregatim pentru a muri cum se cuvine. Si mi-am amintit ca intreaga viata incepand cu copilaria este moarte treptata, de aceea trebuie sa ne pregatim mereu, fara incetare.”

Ia aminte!

“Critica-ma, o fac eu insumi, dar critica-ma pe mine, nu calea pe care o urmez si pe care o arat oricui ma intreaba unde cred eu ca ea se afla. Daca stiu drumul catre casa si merg pe el ametit de bautura, este mai putin bun drumul din cauza ca ma impleticesc dintr-o parte in alta?! Daca nu este drumul cel bun, atunci arata-mi altul; dar daca ma impleticesc si ratacesc calea, trebuie sa ma ajuti, trebuie sa ma pastrezi pe adevarata cale, la fel cum sunt si eu gata sa te sprijin. Nu ma indruma gresit, nu te bucura ca m-am ratacit, nu striga bucuros: <<Uita-te la el! Spunea ca merge acasa, dar iata-l tarandu-se prin mocirla!>> Nu te bucura, ci ajuta-ma si sprijina-ma.”

“Un om care proclama o lege exterioara este asemeni unuia care sta in lumina unui felinar fixat pe un stalp. Este inconjurat de lumina, dar nu are unde sa mearga mai departe. Un om care proclama invatatura lui Hristos este asemeni unuia care poarta inaintea sa un felinar agatat pe o prajina mai mult sau mai putin lunga: lumina este in fata sa, luminand mereu un teritoriu nou si indemnandu-l mereu sa mearga mai departe.”

Eu,crestin…

“Eu, crestin, crescut in credinta intr-un Dumnezeu, dupa ce mi-am inzestrat viata cu bunurile sufletesti pe care mi le-a dat crestinismul, dupa ce mi-au fost harazite aceste bunuri si traiesc prin ele – le nimicesc fara sa le inteleg, ca si copiii – adica vreau sa nimicesc tocmai ceea ce-mi da viata. Dar oridecateori vine o clipa insemnata in viata, ca niste copii cand li-e frig si li-e foame, eu ma duc la El si (tot ca niste copii pe care mama ii mustra pentru strengariile lor) simt ca incercarile mele copilaresti de neindreptatita revolta imi sunt iertate.”

-Lev Tolstoi