Keep on dreaming

Nu vreau ca aceasta postare sa fie o alta adunatura de (multe) cuvinte. Vreau ca aceasta postare sa aminteasca fiecaruia de visele pe care le aveati odata. Stiu ca toti am avut visuri. Si, cei mai norocosi dintre noi, inca au. Unii sunt considerati nebuni, altii chiar sunt nebuni. Dar, privind in istorie, am observat ca toti cei care au realizat lucruri marete au fost ca niste nebuni pentru societatea in care au trait. Au refuzat insa sa renunte, iar recompensa a fost pe masura.

Nu inteleg de ce oamenii isi uita, sau abandoneaza, visele. De ce lasam societatea sa ne transforme, sa ne spuna ce e si ce nu e posibil, la ce suntem (sau nu suntem) buni, ce sa facem si ce sa nu facem. Cineva spunea: daca crezi ca poti face un lucru sau crezi ca nu poti face un lucru, ai dreptate oricum. Oare asa sa fie? Mi-ar palcea ca lucrurile sa stea astfel. As avea o mica baza pentru speranta care ma sustine, ca ceea ce imi doresc va deveni, candva, realitate.

Dar pentru ca nu vreau sa cad in capcana numita “vorba lunga (saracia omului)”, o sa concluzionez cu o ideea pe care am auzit-o la John Maxwell si care imi place tare (O sa-l parafrazez, pentru ca nu gasesc unde am notat-o ): “Diferenta dintre fantezie si vis este urmatoarea: un vis este ceva ce iti doresti, insotit de un plan de actiune, de multa dorinta, motivatie si munca. O fantezie este doar ceva ce iti doresti, fara sa ai un plan de actiune si dorinta de a lupta.”

Asa ca, imi doresc ca lumea noastra sa ofere numai visatori (si cat mai putini ‘fantezisti’ ), pentru ca ei vor schimba lumea. A visa este primul pas inspre a face! So, keep on dreaming!

 

“Oul si ceapa” – sau o alta fata a comunicarii

In cartea “Toti comunicam, dar putini stabilim si relatii” John Maxwell prezinta o ilustratie foarte interesanta. Este vorba despre istoria unui lider al carui convoi de carute calatorea spre Vest. Dar pentru ca stilul lui John imi place foarte mult, o sa o redau folosind cuvintele lui:

Atunci cand a vazut un nor de praf la distanta, care se indrepta spre ei, [liderul] si-a dat seama ca vor avea probleme. A stiut ca un trib de nativi americani se indrepta spre ei, iar liderul a ordonat ca acele carute sa fie asezate astfel incat sa formeze un cerc in jurul unui deal. 

Cand liderul a vazut figura inalta a sefului de trib inaltata spre cer, a decis sa se confrunte cu acesta fata in fata si sa incerce sa comunice cu el folosind limbajul semnelor. Imediat seful de trib a plecat si s-a intors spre oamenii lui.

“Ce s-a intamplat?”, l-au intrabat oamenii pe lider.

“Ei bine, asa cum probabil ati vazut, nici unul dintre noi nu vorbeste limba celuilalt”, a spus el, “asa ca am folosit limbajul semnelor. Am desenat un cerc pe pamant, in praf, cu degetul, ca sa-i arat ca suntem cu totii de pe aceste pamanturi. a privit la cerc si a desenat o linie prin el. Vroia sa spuna, desigur, ca acolo sunt doua natiuni – a noastra si a lui.  Dar am ridicat degetul spre cer, pentru a arata ca apartinem cu totii aceluiasi Dumnezeu. Apoi a scotocit intr-o punga si a scos o ceapa, pe care mi-a dat-o. In mod firesc, mi-am dat seama ca imi arata straturile multiple ale intelegerii, disponibile tuturor. Ca sa-i arat ca am inteles ceea ce vrea sa spuna, am mancat ceapa. Apoi i-am oferit un ou, ca sa ii demonstrez bunavointa noastra, dar a fost prea mandru sa accepte darul nostru , asa ca s-a intors cu spatele si a plecat.”

 Intre timp, razboinicii erau pregatiti pentru atac si asteptau ordinul sefului lor, dar batranul razboinic le-a intins mana si le-a povestit experienta:

“Cand am ajuns in fata”, a spus el, “mi-am dat sema imediat ca nu vorbim aceeasi limba. Acel om a desenat un cerc in praf. Mi-am dat seama ca vrea sa spuna ca suntem incercuiti. Am desenat o linie prin acel cerc ca sa-i arat ca ii vom taia pe jumatate. Apoi si-a ridicat degetul spre cer, asta insemnand ca ne poate cuceri complet. Dupa aceea i-am dat o ceapa, ca sa-i arat ca in curand va gusta lacrimile amare ale infrangerii si mortii. Dar a mancat ceapa, in semn de sfidare. Apoi mi-a aratat un ou, ca sa-mi sugereze cat de fragila este pozitia noastra. Trebuie sa mai fie si altii prin apropiere. Sa fugim de aici.”

 Invatatura o extrageti voi!

 

 

 

 

 

 

Cum sa faci mai multe, mai repede

Azi am facut un experiment de care am auzit cu ceva timp in urma, dar pe care nu-l incercasem niciodata. Despre ce este vorba? Despre un lucru banal si extrem de simplu, dar care m-a trezit la realitate. Am luat telefonul si am cronometrat, pe parcursul intregii zile, timpul pe care il petrec invatand. Rezultatele au fost uimitoare, adica socante. Dintr-un total de aproximativ 8 ore, am invatat undeva aproape de 3. Nu prea bine, am gandit eu.

Si am privit in urma sa vad ce am facut in rest. Am realizat ca o ora am fost in oras sa mai cumpar cate ceva. O alta am petrecut-o vorbind la telefon. Inca vreo ora, sa zic, am mancat, am spalat vasele, si tot ce tine de asta. Iar restul de timp nu stiu de unde sa-l iau. Putin citit, ceva mai mult stat pe net, invartit prin camera si altele de genul. Si am ajuns la o concluzie: trebuie sa-mi gestionez mai bine timpul.

Cineva spunea ca oamenii nu au nevoie sa fie invatati lucruri noi, ci sa li se aminteasca ceea ce stiu deja. Experimentul de  astazi mi-a amintit ca stiu destul de multe despre managementul timpului, dar ca nu aplic aceste cunostinte si in viata practica. Pentru cei care au mai putine cunostinte in domeniu insa, iata cativa pasi:

1.  Incearca experimentul. Gandeste-te la o activitate importanta pe care trebuie sa o desfasori, iar apoi cronometreaza timpul pe care i-l dedici. Fii sincer cu tine insuti si nu fura. Opreste cronometrul de fiecare data cand iti indrepti atentia spre altceva(o carte, o cafea, vorbit la telefon, tv, etc).
2. Trage linie. Ia-ti timp seara si analizeaza ziua ce tocmai se incheie. Daca timpul pe care l-ai petrecut antrenat in activitatea propusa ti se pare suficient, atunci esti pe drumul cel bun. (Dar exista loc de mai bine, nu? ) Analizeaza cum ti-ai petrecut restul timpului. A fost folositor sau nu? Activitatea era urgenta sau era doar un moft? Si alte intrebari de genul. Daca nu stii prea bine cum ti-a trecut ziua, problema e mai grava. (ca la mine, de altfel – raspunsuri in partea a doua).
3. Decide-te sa nu mai pierzi timpul. In viata, pentru fiecare schimbare importanta, e nevoie mai intai de o decizie. Fara aceasta, lucrurile vor ramane la fel. (De multe ori si cu decizii foarte hotarate ramanem in acelasi loc, iti dai seama fara…). Iar apoi actioneaza. Cum? Incepe cu pasii urmatori!
4. Concentreaza-te asupra unui singur lucru. E normal sa ai multe lucruri de facut. (Si ar trebui sa fie normal sa le faci si bine ) Ia-le pe rand (de preferat ar fi sa ai o agenda in care sa-ti notezi de seara – sau macar de dimineata -  activitatile pe care trebuie sa le intreprinzi); nu trece la alta sarcina pana nu o termini pe cea deja inceputa.
5. Stabileste-ti un ‘deadline’. Hotaraste un timp de sfarsit pentru fiecare activitate; nu iti lasa libertatea sa te intinzi mai mult de cat ar fi cazul. Un sfat ar fi sa iti notezi in agenda cu sarcini si timpul aproximativ de care ai avea nevoie pentru fiecare activitate in parte.
6. Elimina intreruperile. Atunci cand te apuci de lucru, lucru sa fie. Nu raspunde la telefon, nu vorbi pe mess sau facebook; lasa admiratul peisajului sau al mobilei pe alta data si adu-ti toate gandurile acasa! Un sfat bun ar fi acela de a lucra in reprize: 1-2 ore de lucru intensiv urmate de 5-10 minute de pauza.
7. Fii consecvent. Mergi in felul acesta zilnic. Desi o sa te lovesti de o multime de obstacole, este important sa continui. Parca nici nu te-ai hotarat bine ca vrei sa iti administrezi mai bine timpul ca dai numai de piedici; telefoanele nu se mai opresc din sunat, prieteni cu care nu ai mai vorbit de secole intra pe mess, dureri de cap te lovesc in plin, si altele. Asa ca nu uita: ai luat o decizie si trebuie sa o respecti. Fii consecvent!
8. Continua sa cauti. Da, ai citit bine, desi suna nepotrivit. Continua sa cauti metode de folosire adecvata a timpului. Citeste, asculta audiobook-uri sau priveste seminarii, discuta cu oamenii calculati, etc. Vei fi uimit cate lucruri poti aplica si in viata ta. Si mai cauta intr-un loc: in mintea ta. Mintea ta este un ‘instrument’ extraordinar; fii creativ si gandeste propriile metode de abordare a sarcinilor si a problemelor.

Iar pentru cei care stiu deja toate astea si, probabil, s-au plictisit de moarte sa le reciteasca, exista si partea a doua a acestei postari. Dar toate la timpul lor! Rabdarea este o virtute!

P.S: Daca stii si alte metode interesante de time management nu ezita sa le spui si altora; eu, unul, sunt doritor sa le aflu. Sau daca esti unul din cei care isi folosesc timpul in mod eficient, da-mi un mail si spune-mi cum ai reusit. Din experientele altora se invata cel mai bine!

The Secret to Success – by John Maxwell

Despre succes s-a vorbit, se vorbeste si se va vorbi mult. Asa ca nu vreau sa o mai fac si eu. Il las pe John Maxwell. Am gasit acest video pe Youtube si cred ca intr-adevar merita vizionat. Nu are decat 3 si putin, dar  transmite esentialul. Din pacate este in engleza…(Daca este nevoie il voi traduce). Fiti atenti mai ales la ultima parte . Enjoy!

Scrise sau Nescrise?

In cartea lui John Maxwell, “Realizeaza-te pe deplin”, am descoperit un paragraf care pare interesant. Iata ce spune acesta:

“Cercetarile arata ca aproximativ 95% dintre noi nu si-au scris niciodata pe hartie scopurile pe care le au in viata, iar dintre cei 5% care si le-au scris, 95% si le-au indeplinit. In 1953 la Yale University, 3% dintre studentii din ultimul an aveau scopuri precise pentru vietile lor. In 1975 cercetatorii au descoperit ca acei 3% care isi notasera scopurile facusera mai multe in viata decat ceilalti 97% la un loc.”

Am ramas surprins cand am vazut aceste procente. Mai intalnisem ideea scrierii scopurilor si la Zig Ziglar, dar parca mi s-a parut copilareasca. Oare atat de mult aduce in plus o bucata de hartie mazgalita? Imi place sa cred ca nu; imi place sa cred ca nu hartia aduce schimbarea, ci ceea ce se intampla in noi atunci cand ne asternem scopurile. Se pare ca scriindu-ne aspiratiile, visurile, scopurile ne luam un angajament fata de noi insine, iar mai apoi vom actiona in consecinta.

Eu astazi am luat un caiet si mi-am notat cate ceva din ceea ce vreau sa realizez pe viitor. Nu stiu daca va avea rezultatul scontat, dar mi-am spus ca nu pierd nimic. Dar vreau sa nu uit si de cealalta parte a exercitiului, de fata nevazuta: de ceea ce se intampla in mine. Sper ca, facand aceasta, ceva in mine se va schimba, devenind mai motivat.

Tinand cont doar de citatul de mai sus si de experienta altora, se pare ca se merita sa sacrifici ceva din timpul tau pentru a-ti scrie scopurile. Peste ani, iti voi spune daca e adevarat. Dar n-ar fi frumos sa-mi spui si tu mie? Fie ca merge sau nu, te invit sa iei o hartie, un pix, cateva minute si sa incepi…sa visezi. Scrie orice, oricat de prostesc sau imposibil ar parea. Iar apoi intra in lupta…

Maimutele ce suntem

Zilele astea am dat peste o povestire tare interesanta in casrtea pe care o citesc. De fapt, nici macar nu e povestire. E vorba despre un studiu stintific realizat pe niste maimute, care are o implicatie interesanta pentru noi oamenii, indiferent daca ne consideram urmasii acestora sau nu. Pentru ca nu vreau sa trunchiez o sa redau paragraful:

“Un grup de maimute au fost inchise intr-o incapere, in mijlocul careia se afla un stalp. In varful stalpului a fost asezat un manunchi de banane coapte si apetisante. Atunci cand o maimuta incepea sa se urce pe stalp, cercetatorii o goneau cu un jet de apa. De fiecare data cand o maimuta incerca sa urce era gonita, pana cand toate maimutele au trecut in mod repetat prin aceasta experienta, invatand ca incercarea era sortita esecului. Apoi, cercetatorii au observat ca, ori de cate ori o maimuta incerca sa urce pe stalp, celelalte primate o trageau jos. Au inlocuit una dintre maimutele din grupul initial cu o alta, care nu stia nimic despre acest sistem. Imediat ce noul venit a incercat sa se urce pe stalp, ceilalti l-au tras jos si l-au pedepsit. Pe rand, toate maimutele au fost inlocuite, iar scena s-a repetat pana cand niciuna dintre maimutele din camera nu traise experienta cu furtunul cu apa. Cu toate acestea, cei nou-veniti nu erau lasati niciodata sa se catere. Celelalte maimute le trageau jos. Niciuna dintre maimutele din camera nu stia de ce, dar nimeni nu avea voie sa se atinga de banane.”

Aplicatii cred ca ii pot fi gasite destule, dar eu vreau sa ma refer doar la ceva anume. E foarte trist ca lumea in care traim a ajuns exact asa. Se pare ca am ajuns niste maimute care nici macar nu stiu de ce le trag pe celelalte jos…Am ajuns sa facem unele lucruri fara sa mai stim de ce. Nu ne mai intrebam daca e bine, daca se merita, daca am ceva de castigat. Facem ce fac altii, sau cum am pomenit. Am in minte un exemplu de astazi: am iesit cu (fosta ) clasa in oras, la Mec (McDonald) si toti si-au cumparat cate ceva, chiar daca erau unii care nu voiau asta. Ajungem cumva la stadiul de maimuta(din nou, ar putea spune altii)? Se pare ca, din pacate, da. Eu zic ca ar fi timpul sa ne trezim si sa ne revenim…sa redevenim, din maimutele care suntem, oamenii care ar trebui sa fim. Ratiune, logica, analiza, sentimente…ar fi cazul sa ne mai caracterizeze. Mai vrei sa fii maimuta? Daca nu, reanalizeaza-ti actiunile si ramai doar la cele pe care sti de ce le faci. Succes!

Idei straine…intr-un fel!

Ce iti e si cu oamenii astia…si mai ales cu mine! Aseara aveam o gramada de idei pe care sa le abordez(nu stiu daca se punea problema de ‘unele mai bune ca altele’), dar nu aveam timp disponibil. Astazi, cand am facut rost de timp, am ramas fara idei. Si sunt sigur ca nu am facut nicio afacere: n-am dat ideile pe ceva timp liber. Dar, fiindca voiam sa postez totusi, am ales sa scriu cate ceva din ce spun altii. Oricum, spun lucrurilor mai bine decat as face-o eu…(Imi) Promit ca voi posta si de-ale mele pe viitor (apropiat, sper)…

• “Nu-i nevoie sa fii mare ca sa incepi, dar trebuie sa incepi ca sa fii mare.”          
• – Joe Sabarh
• “Succesul este inotdeauna temporar. Cand s-a spus si s-a facut totul, nu iti mai ramane decat caracterul.”    
• - Vince Gill    
• “Una dintre definitiile nebuniei este sa crezi ca poti continua sa faci ceva ce ai facut si sa obtii alte rezultate.”
• - Zig Ziglar
• “Nu poti cere iubire si loialitate; acestea trebuie cucerite.”
• - Zig Ziglar
• “Poti castiga mai multi bani, dar cand pierzi timp il pierzi pentru totdeauna.”
• - Zig Ziglar
• “Oamenii nu fac un lucru pentru ca asa e drept. Il fac pentru ca asa simt ei ca e drept.”
• - Zig Ziglar
• “Disciplina cantareste cateva grame; dar regretele cantaresc tone.”
• - Jhoon Rhel 
•  ”Este mai bine sa gresim incercand prea mult decat renuntand prea repede.”
• - Steven Scott
• “Perseverenta nu inseamna sa incercam acelasi lucru iar si iar pana cand reusim; dimpotriva, inseamna sa incercam o multitudine de abordari diferite pana cand o gasim pe cea corecta.”
• - Steven Scott
• “Exista doua feluri de oameni pe lume: cei care fac si cei care ar putea sa faca.”
• - John Maxwell