Lost & alone (First part)

Ploaia de afara il cutremura, nu atat prin raceala ei, ci prin reflectarea ei in sufletul sau…Parca totul plangea, nestiind nici cauza, nici efectul. Se simtea trist, prea trist…Si parca ar fi vrut sa faca ceva sa-si schimbe aceasta traire, sau macar sa stie de ce. Dar nu reusea; ii venea parca atat de greu sa se concentreze…

Intr-un final, dupa ce stropii reci ai ploii de vara ii ajunsera la piele, intra dardaind in casa. Simtea ca acestia au devenit una cu stropii sufletului sau. Se schimba si se aseza linistit…stia ca ce i se intampla nu e bine si ca lucrurile ar trebui sa fie altfel. In ultima vreme se intamplasera multe. Prea multe probleme la scoala, prea multe  disensiuni cu parintii, prea multa deznadejde, descurajare. Uneori se intreba unde ii sunt visurile; alteori daca mai exista. Totul in jurul lui parca era invaluit in ceata si noapte…

Cu emotie, nestiind de ce, deschise jurnalul. Poate era faptul ca era din nou singur cu gandurile sale, sau poate ca presimtea ce o sa se intample, sau poate… Nu stia…dar incepu usor sa scrie. Dupa cateva clipe se opri insa, gandind daca ce face el are vre-un rost. Brusc isi dadu seama ca tot ceea ce ii trebuia era putina incurajare. Cazuse din nou intr-o groapa atat de neagra, atat de rece, de neprimitoare; o groapa din aceea numita, parca, ‘descurajare’. Nu stia daca era intr-adevar bun la ceva, pentru cineva…Se gandea sa incerce sa iasa, dar parca orice urma de putere l-a parasit, demult….

Insa, din greseala, lovi Biblia de langa el…Isi aminti apoi de cineva care spusese ceva tare interesant: “Pot totul in Hristos, care ma intareste”, parca Pavel era acela. Deschise Biblia si, gasind versetul, isi propuse sa incerce. Nu stia cum ar putea sa realizeze “totul”, cand el nu era in stare sa rezolve nici macar cea mai mica problema. Nu stia cum sa ia legatura cu acest “Hristos”… Isi amintea totusi cat de multe stia despre Hristos, despre puterea pe care El ti-o da, despre schimbarea pe care o poate aduce in viata ta. Dar toate acestea i se pareau povesti reci, fara suflet, iar Hristos era parca asa de departe… 

Lua o foaie de hartie, iar cu mana tremurnda asternu aceste cuvinte: “Pot totul in Hristos, care ma intareste. – Filipeni 4:13″. Iar dedesubt, asa, ca un post-scriptum: “Amin. E timpul pentru lucruri mari.” Inchise jurnalul, notandu-si sa nu uite sa scrie, cu fiecare ocazie, intamplarile relevante din viata sa. Poate ca ar putea exista o legatura…

 

Absurditatea obisnuitului

Nu imi mai amintesc cu ce ma indeletniceam eu ieri atunci cand atentia mi-a fost captata de  prezentatoarea de la stiri…, datorita a ceea ce spunea bineinteles. Era vorba despre un pelerinaj care trebuia sa stranga in jur de 300.000 de oameni, pe undeva prin Cluj, la Manastirea Nicula. Si, chiar daca asa pare, nu numarul mare m-a impresionat, ci ceea ce trebuiau sa faca acesti pelerini: sa ocoleasca manastirea pe coate si pe genunchi. Nu am putut atunci sa nu ma gandesc la absurditatea acestei actiuni. Absurditate nu din punct de vedere al sinceritatii pelerinilor, ci din punct de vedere al mantuirii. Nu stiu cum este vazuta actiunea aceasta de altii, dar eu o vad ca pe o mare pierdere; din toate punctele de vedere. Nu pot sa mi-L imaginez pe Dumnezeu stand undeva sus, in cer si apreciindu-i pe toti acesti credinciosi pentru spiritul lor de sacrificiu si renuntare de sine. O, dar am uitat, nu lui Dumnezeu Ii era destinat acest pelerinaj, ci Mariei, mama lui Isus, supranumita “Fecioara Maria”! De parca Maria ar putea sa vada aceste lucruri! Sa nu uitam ca Biblia nu face nicio referire la Maria ca fiind sfanta; Biblia o numeste simplu “mama lui Isus”. Ca traditia a ridicat-o in rang si a asezat-o chiar si in cer, oferindu-i rolul de mijlocitor intre om si Dumnezeu, asta e altceva!De parca traditia ar avea autoritate divina! Stim cu totii ca scrierile acceptate ca facand parte din traditie sunt simplele scrieri ale unor oameni, unii dintre ei neavand nicio legatura cu Dumnezeul Bibliei se pare. (In paranteza fiind spus, ma gandesc daca si ceea ce scriu eu acum o sa ajunga sa faca parte din “traditie” peste veacuri). Revenind la lucrurile serioase insa, chiar acceptand ca lucrurile stau astfel, acceptand ca Maria e in cer, ca merita inchinare, ca icoanele ei lacrimeaza si fac minuni, nu vi se pare absurd ca ea ar cere asa ceva(tarare in genunchi) de la inchinatorii ei? Asta a fost intoteauna lucrul pe care nu l-am inteles la Dumnezeu: de ce ar crea El o religie a durerii? O religie a pelerinajelor, a chinurilor, a penitentelor? De ce nu am inteles? Pentru ca El niciodata nu a facut asa ceva! Tot ceea ce a facut a fost sa isi trimita singurul Fiu, pe Isus, pe acest pamant pentru a ne oferi un exemplu de conduita cu adevarat CRESTINA! Iubire, slujire, devotare…acestea erau(si sunt) principiile Lui, asta vrea Dumnezeu de la mine si de la tine. Nu pelerinaje, nu sarutari de tablouri, nu plecaciuni!I-ar fi fost oare asa de greu Lui sa mai puna o carte in Biblie in care sa ne prezinte schimbarile aparute in Legea Sa? O carte care sa prezinte cate sute de sarbatori sa tinem pe an, cate pelerinaje sa facem pe luna, de cate ori sa mergem la preot sau la biserica? Nu, cu siguranta ca I-ar fi fost usor. Dar nu a facut-o pentru ca Legea Sa nu a suferit nicio modificare, ea a fost si va ramane aceeasi in veci. De aceea nu pot sa nu ma intreb, cand vad astfel de evenimente, cat va mai tine situatia asta. Avea dreptate Isus cand spunea ca daca un orb calauzeste pe un altul cad amandoi in groapa!(Luca 6:39) Cam asa se intampla azi in lumea noastra…

As incerca sa imi imaginez ce ar zice unul dintre apostoli daca ne-ar vizita lumea astazi! Cred ca ar zice ca a ajuns la triburile pagane, nu la cei ce se numesc urmasi al lui Hristos! Ceea ce nu as incerca sa imi imaginez insa, ar fi atitudinea pe care ar avea-o Hristos daca ar veni sa ne viziteze…

Ia aminte!

“Critica-ma, o fac eu insumi, dar critica-ma pe mine, nu calea pe care o urmez si pe care o arat oricui ma intreaba unde cred eu ca ea se afla. Daca stiu drumul catre casa si merg pe el ametit de bautura, este mai putin bun drumul din cauza ca ma impleticesc dintr-o parte in alta?! Daca nu este drumul cel bun, atunci arata-mi altul; dar daca ma impleticesc si ratacesc calea, trebuie sa ma ajuti, trebuie sa ma pastrezi pe adevarata cale, la fel cum sunt si eu gata sa te sprijin. Nu ma indruma gresit, nu te bucura ca m-am ratacit, nu striga bucuros: <<Uita-te la el! Spunea ca merge acasa, dar iata-l tarandu-se prin mocirla!>> Nu te bucura, ci ajuta-ma si sprijina-ma.”

“Un om care proclama o lege exterioara este asemeni unuia care sta in lumina unui felinar fixat pe un stalp. Este inconjurat de lumina, dar nu are unde sa mearga mai departe. Un om care proclama invatatura lui Hristos este asemeni unuia care poarta inaintea sa un felinar agatat pe o prajina mai mult sau mai putin lunga: lumina este in fata sa, luminand mereu un teritoriu nou si indemnandu-l mereu sa mearga mai departe.”

Traieste ca Hristos

-„Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig.” Fil.1:21-

Ce înseamna pentru tine viata? Cum ai descrie în linii mari ceea ce înseamna pentru tine a trai?
Prin versetul biblic de astazi apostolul Pavel ne spune ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne traim viata în asa fel încît în fiecare moment sa se poata spune ca Hristos ar trai la fel.

Acest mod de viata implica o puternica pasiune si un angajament ferm de a ne trai viata în asa fel încît, prin tot ceea ce sîntem si prin tot ceea ce facem, este înaltat si glorificat Dumnezeu.

Putem trai în acest fel numai atunci cînd, motivati de dragostea lui Hristos alegem sa împlinim doar lucrurile pe care si Hristos le-ar face.

Am descoperit însa, ca multi credinciosi nu gasesc aceasta fericire fiindca nu stiu cum sa foloseasca timpul prezent. Ei asteapta lucruri mari de la viitor sau de la urmatorul pas pe care doresc sa-l faca. Acest mod de a aborda viata nu se potriveste însa cu chemarea pe care ne-o adreseza Domnul, de a-I sluji zilnic, chiar în mijlocul situatiilor cu care ne confruntam.

Desi multi dintre noi asteptam împlinirea în „acea zi” care va veni, Domnul Isus doreste ca sa gustam din aceasta binecuvîntare chiar acum, indiferent de locul unde am ajuns sau circumstantele prin care trecem. Asteptarea Lui este sa traim fiecare moment umblînd cu El si pentru El.

Ce lucruri te fac sa fii plin de entuziasm si pentru care esti gata sa te trezesti dis de dimineata? Nadajduiesc ca acestea sînt lucrurile pe care le doreste si Hristos si care te conduc sa umbli cu El si sa traiesti pentru El!

Nu-ti trai viata nadajduind numai ca la sfîrsit vei ajunge într-un loc fericit. Începe chiar astazi sa traiesti fiecare moment al vietii, la fel cum si Hristos ar trai si fericirea va începe pentru tine chiar din aceasta zi!

TRAIESTE FIECARE MOMENT AL VIETII TALE LA FEL CUM HRISTOS L-AR TRAI!

Sursa:misiune.ro