Cum sa fii mai productiv

Asta da experiment! Azi am avut o zi total lipsita de productivitate; se pare ca au fost cauze multiple, ramase inca sub anonimat. Vreau insa sa ma leg de doua aspecte in “elucidarea” experimentului.

Primul: pe drumul spre si de la facultate au ascultat niste prezentari audio tinute de Zig Ziglar. Tema? Stabilirea scopurilor.

Al doilea: fiind destul de suparat si dezamagit ca si ziua de azi a trecut pe langa mine, am ales, spre seara, sa-mi scriu ceea ce vreau sa realizez (scop, tinta) pentru orele ramase. Ceasul arata 8.26, iar timpul pe care mi-l rezervasem era de 3 ore. Aveam de citit niste cursuri (in jur de 100 de pagini), de scris niste chestii (din fericire nu era vorba de o tema), si inca cateva mici activitati.

Cu incantare pot sa spun ca am realizat tot ce mi-am propus, ba putin si peste, in doar doua ore. In acel moment am facut conexiunea cu ce spunea Zig despre cat de important e sa iti fixezi tinte (iar apoi sa le atingi). Daca merge pe termen scurt, inseamna ca merge si pe termen lung. Stiam, rusine mie, teoria de mult timp, dar acum am vazut-o, in cel mai clar mod, aplicata. Am realizat in doua ore cat nu am realizat in toata dupa-amiaza (6 ore, dupa calculele mele). Parca faptul ca scrisesem ce imi doream ma tinea “treaz”: am inchis lap-top-ul, am oprit muzica, nu am mai vorbit la telefon. Si, de fiecare data cand gandul voia sa fuga, imi amiteam ca trebuie sa rezolv task-ul respectiv. Nu a fost rau.

Si inca un aspect interesant: e asa placut sa tai activitatile dupa ce le-ai rezolvat! Te cuprinde un sentiment de usurare si bucurie. Eu…deja mi-am scris task-urile pentru maine. Tu…de ce nu incerci? Pentru mine a dat rezultate; incearca, poate va da rezultate si pentru tine. Stii cum se spune: “Incercarea moarte n-are!”. (In unele cazuri are moarte, dar aici sigur nu are;)) ).

 

A fost…2011

Iata ca si sfarsitul lui 2011 a dat peste tot si toate si deci si peste mine. Si, desi banuiesc ca mai toti isi intorc ochii spre ceea ce a trecut, nu stiu daca banuiala mea este conforma realitatii. Dar eu unul mi-am mai intors cate putin ochii spre 2011 si am ajuns la cate o concluzie. 

De fapt, concluziile au fost mai multe, si tare am impresia ca unele ma asteapta in viitor. Mi-e teama ca unele lectii din anul ce a trecut nu le voi invata niciodata. E incredibil insa prin cate lucruri poti trece pe parcursul unui an; cate persoane cunosti, cate persoane le uiti (cate uita ele de tine), cate decizii esti obligat sa iei, cate bune, cate proaste…Cate necunoscute apar in ecuatiile vietii, chiar daca le rezolvi din greu…

Si m-am intrebat cam ce am realizat eu anul acesta. Si iata cam la ce raspunsuri am ajuns. Am terminat si eu liceul (ca tot omul,nu? ) si am reusit sa iau si BAC-ul (cu o nota buna, spun unii, cu o nota bunicica, spun eu). Am intrat si la facultate, dar din pacate la o facultate care (inca) nu-mi place si care imi da mari batai de cap. (O sa-mi treaca, doar de asta s-a inventat fasconalul,nu?) Ce-am mai facut? A, da! In 2011 am intrat cu bani pe bursa si tot in 2011 am pierdut o parte buna din ei. In 2011 am cunoscut o persoana speciala, care m-a invatat ca iluziile pot deveni uneori atat de reale…Tot in acest an am cunoscut o multime de alti oameni; la facultate, la Amicus, pe strada, prin timp; care mai de care mai interesanti si mai speciali. Asa…am vizitat Turcia, desi nu era neaparat un vis de-al meu, si nu am regretat. Am vazut “Lacul Vulturilor”…si de cand voiam sa-l vad! Iar pe partea de dezvoltare personala: mi-am luat mai multe carti, dar nu mi-am mai facut timp sa le citesc; mi-am promis o multime de lucruri, dar prea putine le-am indeplinit; am gandit mult dar am facut putin. Asta asa, ca sa vorbesc codat – si pentru altii, si pentru mine.

Si probabil ca si anul care vine va fi la fel. Asta daca nu cumva va fi si mai rau. Cu decizii mai greu de luat, cu implicatii mai adanci si cu repercursiuni mai dure. Cu mai multe necunoscute si cu mai putine ecuatii rezolvate.  Cu mai multa nevoie de schimbare si cu mai multe riscuri de asumat. Cu nevoie de mult curaj si atitudine. Cu stapanire de sine si disciplina. Cu rabdare, toleranta si iubire. Va fi un an cu de toate!

P.S: Anul tau vechi cum a fost? Anul tau nou cum va fi? 

“Mai bine”…decizi!

Atunci cand vine vorba de alegeri, majoritatea oamenilor nu stau asa de bine. Si cand spun asta nu ma refer la lipsa ocaziilor cand trebuie sa aleaga, ci la modul in care fac alegerile. De fapt, Maxwell spunea ca un om face, intr-o zi, aproximativ 1000 de alegeri. Si, probabil, 99,(9)% din aceste alegeri sunt alegeri banale.(in gen: cu ce ma imbrac, ce mananc, etc). Cum sta insa treaba cu alegerile mari? Cu alegerea unei scoli sau a unei slujbe. Cu intrarea sau iesirea dintr-o afacere. Cu inceperea sau terminarea unei relatii. Cu alegerea unei religii si/sau a unui Dumnezeu.  

Niciodata nu mi-a fost usor sa fac alegeri…mari. Stiti cum e treaba cu alegerile? Daca nu o iei pe drumul care trebuie de la prima intersectie, mai tarziu te costa sa revii. Fie ca intorci, fie ca o iei pe scurtatura, lucrurile stau rau. Nu de putine ori am ales bine, dar tarziu. Si totul a trecut pe langa.

M-am tot intrebat de ce viata asta a noastra nu este mai simpla. Adica de ce nu ne-a programat Dumnezeu(ca tot ma intersectez peste domeniul asta al programarii ) sa alegem cum e mai bine? Trebuie ca Dumnezeu manifesta o mare stapanire de sine daca ne lasa, pe noi, copiii sai, sa alegem. Pentru ca uneori o facem tare prost. Si ne doare. Si plangem.

Iar alteori, cand Dumnezeu intervine, nu imi place. Vreau sa fie ca mine! Dar, in timp, vad ca a fost mai bine ca El. Si totusi nu invat nimic din asta, pentru viitor. Sau prea putin.

Insa nu-mi plac momentele cand El nu intervine. Parca mi-ar placea ca toate lucrurile sa mearga cum vrea El, pentru ca stiu ca e mai bine. Dar, incep sa fiu constient, ca nici asa nu mi-ar conveni. M-as revolta ca face numai cum vrea El!

Oricum ar fi, sa iei o decizie nu este un lucru usor. Si, desi cantaresti toate avantajele si dezavantajele, uneori o dai in bara. Asta este. In orice decizie exista o doza de risc; trebuie sa fii dispus sa ti-l asumi. Nu stiu pentru tine cum suna, dar pentru mine suna foarte bine astfel: “Mai bine sa-mi para rau ca am incercat si nu a mers, decat sa-mi para rau ca am renuntat inainte sa incep!”.  

Dând cartea pe carte

Nu a trecut mult timp de cand am realizat ceva ce m-a facut sa imi doresc sa nu ma fi intalnit niciodata cu acea realitate. Fara a da nume si detalii, spun doar situatia pe scurt. Intr-o seara, atunci cand niste persoane au fost puse in fata provocarii de a merge pentru a se bucura de ceea ce ofera lectura, au ales sa aduca in discutie lipsa timpului, iar mai apoi, sa se pronunte, mai in gluma, mai in serios: “Haide mai bine sa jucam o carte.”

Nu conteaza daca aceasta situatie a fost sau nu una singulara. Ceea ce este important este adevarul general valabil care se ascunde in spatele ei. Traim intr-o societate care si-a uitat valorile, cultura, istoria. O societate in care oamenii au uitat ca mai exista si carti “reale”, nu doar cele de pe net. Si, ceea ce pe mine ma doare cel mai tare, este faptul ca nici cei care obisnuiau sa mai petreaca din timpul lor si cu cate o carte in mana, acum tin altfel de carti intre degete. Fie ca e vorba intr-adevar de carti de joc, sau de televizor, de computer sau cu orice altceva. Fiecare si-a creat o “carte”, pe care isi schimba cartea.

S-ar mai putea spune destule pe acest subiect, dar ceea ce vreau sa fac in aceasta seara este sa incerc sa trag un semnal de alarma. Sa incerc sa aduc in atentie ceea ce nu mai ocupa de mult un loc primordial in viata pamanteanului contemporan! Citeste, acesta este cel mai bun lucru pe care il poti face! Fie ca esti copil, adult sau batran, in carte vei gasi totdeauna un prieten, dar si in orice altceva vei gasi oricand o alta “carte”…de schimb!

 

Opreste-te, si sa sti ca…

“Opriti-va, si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant.”

-Psalmi 46:10

Nu e de mirare ca exista un astfel de text in Biblie;Dumnezeu stia ca e nevoie de el si astfel  acest verset minunat apare in Scriptura.Nu ti se pare nimic special sau deosebit in acest text?Nici mie nu mi s-a parut la inceput si de aceea vreau sa te provoc sa incercam sa intram , ca sa zic asa, in profunzimea aceastuia.Versetul incepe foarte direct, poruncitor:”Opriti-va”.Zici ca nu a fost scris acum cateva mii de ani, ci ieri, sau poate azi.Nimeni nu mai sta in zilele noastre, nimeni nu isi mai face timp sa se opreasca din alergarea aceasta efemera ca sa se gandeasca si la cele spirituale, la maretia lui Dumnezeu, la puterea si iubirea Acestuia.Din aceasta cauza versetul continua:”…si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu”.Nu de putine ori uitam pur si simplu cine este Dumnezeu, sau ca mai exista si Cineva acolo sus care te priveste si iti este aproape.Suntem prea ocupati sa prindem viteze din ce in ce mai mari in alergarile noastre, incat nu mai avem nici timp si nici ochi ca sa Il vedem; si totusi El este aici si acolo, sus si jos, langa mine si langa tine.Trebuie doar sa-L vedem.Dar pentru asta trebuie sa ne oprim.Urmatoarea parte a versetului ne descopera, sau redescopera, pe scurt, cine este, de fapt, Dumnezeu.El este Cel care stapaneste peste neamuri si pe pamant.Vedem aici universalitatea;El nu stapaneste peste un oras, peste o tara sau un continent, ci peste pamant.Oriunde te-ai duce El este acolo.Pamantul este al Lui, El este creatorul, dar si sustinatorul.Trebuie doar sa-L descoperi.Si El se lasa descoperit;trebuie insa sa ne oprim din alergare si sa incepem sa Il cautam.El ne asteapta.Intotdeauna.Haide-ti sa-L gasim!