Uimit de Dumnezeu?

“Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?”—Ieremia 32:27

Îmi amintesc că am dat peste acest text într-o dimineață deloc specială, în timp ce studiam. Dimineața era una obișnuită, dar, prin descoperirea acestui verset, a devenit unică. Nu am putut să nu mă opresc câteva clipe și să privesc printre gândurile declanșate de această descoperire. Și am găsit printre ele o întrebare deloc subtilă: ‘Tu te miri de acțiunile lui Dumnezeu?’. Și trebuie să recunosc că nu a fost o întrebare cu un răspuns ușor de găsit. Am fost tentat să răspund negativ, dar conștiința a avut grijă să mă atenționeze; mă îndreptam spre zona ipocriziei. Mi-am amintit de multe evenimente, fapte, gânduri care, pur și simplu, ar fi contrazis acest răspuns. Și m-am văzut nevoit să recunosc: ceea ce face Dumnezeu încă mă uimește.

Nu știu dacă sunt sau nu singurul care mai are multe de rezolvat în privința credinței, dar știu că Dumnezeu vrea să îi ajute pe toți cei care sunt deficitari în acest aspect. Ascultați ce ni se spune: ‘…Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi.’ Gândiți-vă o secundă. Dumnezeu nu este un Dumnezeu atemporal, îndepărtat, sau al nimănui. Nu este nici măcar Dumnezeul lui Avraam, sau poate al lui Isaac, sau al lui Iacov. Nu, ci Dumnezeu este Dumnezeul fiecărei făpturi! Fie că suntem sau nu conștienți, Dumnezeu este Dumnezeu! Îți poți imagina ce înseamnă acest lucru?… Înseamnă că Dumnezeu este singurul Dumnezeu al acestei lumi. Și, în calitate de conducător suprem, El poate face orice. Da, nu te mira, chiar orice! Înclin să cred că am uitat ce fel de Dumnezeu slujim. Am avut grijă să evidențiem atât de mult anumite caracteristice ale Sale, încât le-am eclipsat pe altele; iubirea nu este mai importantă ca puterea, mila nu cântărește mai mult ca dreptatea. Și atunci de ce când Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni ne mirăm? Sau de ce atunci când Dumnezeu alege să ia o decizie rămânem muți de uimire? Doar ’Dumnezeul oricărei făpturi’ este la cârmă…și nu este nimic de mirat din partea Sa…

Opreste-te, si sa sti ca…

“Opriti-va, si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu: Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant.”

-Psalmi 46:10

Nu e de mirare ca exista un astfel de text in Biblie;Dumnezeu stia ca e nevoie de el si astfel  acest verset minunat apare in Scriptura.Nu ti se pare nimic special sau deosebit in acest text?Nici mie nu mi s-a parut la inceput si de aceea vreau sa te provoc sa incercam sa intram , ca sa zic asa, in profunzimea aceastuia.Versetul incepe foarte direct, poruncitor:”Opriti-va”.Zici ca nu a fost scris acum cateva mii de ani, ci ieri, sau poate azi.Nimeni nu mai sta in zilele noastre, nimeni nu isi mai face timp sa se opreasca din alergarea aceasta efemera ca sa se gandeasca si la cele spirituale, la maretia lui Dumnezeu, la puterea si iubirea Acestuia.Din aceasta cauza versetul continua:”…si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu”.Nu de putine ori uitam pur si simplu cine este Dumnezeu, sau ca mai exista si Cineva acolo sus care te priveste si iti este aproape.Suntem prea ocupati sa prindem viteze din ce in ce mai mari in alergarile noastre, incat nu mai avem nici timp si nici ochi ca sa Il vedem; si totusi El este aici si acolo, sus si jos, langa mine si langa tine.Trebuie doar sa-L vedem.Dar pentru asta trebuie sa ne oprim.Urmatoarea parte a versetului ne descopera, sau redescopera, pe scurt, cine este, de fapt, Dumnezeu.El este Cel care stapaneste peste neamuri si pe pamant.Vedem aici universalitatea;El nu stapaneste peste un oras, peste o tara sau un continent, ci peste pamant.Oriunde te-ai duce El este acolo.Pamantul este al Lui, El este creatorul, dar si sustinatorul.Trebuie doar sa-L descoperi.Si El se lasa descoperit;trebuie insa sa ne oprim din alergare si sa incepem sa Il cautam.El ne asteapta.Intotdeauna.Haide-ti sa-L gasim!

Reflectie…

“Dumnezeu?Tu chiar n-ai ce face de ma iei cu intrebari de felul acesta?Ce treaba sa aiba Dumnezeu cu mine?”

Probabil cam asta ar  fi reactia contemporanilor nostri la intrebarea “Crezi ca Dumnezeu are niste planuri speciale cu viata ta?”. Traim intr-o vreme in care Dumnezeu nu prea isi mai gaseste locul in viata naostra. Sau, cel putin, nu ne mai gandim la Dumnezeu ca la Tatal nostru. Cand suntem fericiti, noi suntem “vinovati”, iar cand se abat suparari si probleme in viata noastra El e vinovat. E vinovat Dumnezeu de propriile noastre alegeri!?! De ce e asa greu ca sa acceptam voia lui Dumnezeu in viata noastra? De ce e asa de greu sa facem distinctia intre ceea ce a vrut Dumnezeu pentru noi si ceea ce am vrut noi pentru noi? Nu de putine ori gandim “Asa a fost voia Domnului…” cand, de fapt, Dumnezeu nu a avut nicio intentie sa trecem prin ceea ce trecem; totul vine datorita alegerilor naostre…Sau nu de putine ori Il acuzam pe Dumnezeu…ne rugam “Faca-se voia Ta!” si cand Dumnezeu Isi exercita vointa ne ridicam noi, “un abur”, si Il judecam…De ce? Prea greu de raspuns…Cata falsitate…Ce  privilegiu avem ca Dumnezeu a incheiat cu noi un legamant si nu un contract; El ramane Tatal nostru chiar si atunci cand noi alegem sa fim fiii risipitori. Cat de iubitor e El si cat de nerecunoscatori suntem noi! Imi amintesc de marii oameni ai Scripturii; de Iosif, care a fost recunoscator chiar si in inchisoare, de Daniel, care a ales sa stea langa Dumnezeu chiar si in groapa leilor, de David, care a stiut sa isi recunoasca greselile si de multi, multi altii. Ei stiau ca Dumnezeu este Dumnezeu! Ei stiu sa accepte voia Lui in viata lor, chiar si atunci cand ei nu vedeau nimic bun in acele evenimente. Cat de mare e Dumnezeu atunci cand Il lasam sa fie astfel! Dumnezeu ne iubeste si ne vrea binele; cand intelegem acest aspect viziunea ni se schimba si, implicit, viata ni se schimba! Haideti sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne dea astfel de ochelari…Dar stati!El ni i-a dat mai din-nainte: ne-a dat Cuvantul Sau…Ce bine ar fi daca L-am crede pe Dumnezeu pe cuvant!

“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”

-Romani 8,28