Ca la 20 de ani

Se spune ca ieri am implinit 20 de ani, dar inca ma indoiesc de asta…

Cum a fost?

Am primit 2 telefoane, 3 sms-uri, 3 mesaje pe mess. Facebook-ul a fost primul de departe, cu peste 130 de urari, iar face-to-face a fost pe locul secund, dar mult in urma.

Am primit chiar si un “La multi ani!” pe credit.

Am primit si un cadou, pe care sigur nu am cum sa-l uit: un “1″ (Si cand spun “1″, chiar ma refer la nota 1!), primul din viata. (Halal inceput de 20:D ).

Concluzie: multumesc fiecaruia pentru urari!

P.S: Am fost uimit de cat de dependenti am ajuns de Facebook – desi existau persoane care puteau sa foloseasca telefonul (Ar fi dat iluzia de mai multa apropiere).

Si inca ceva: e atat de rau sa ai asteptari! Au fost persoane care nu si-au amintit…Dar au fost si persoane care au aflat, desi nu ma asteptam. Deci, se compenseaza!

Random…

Mi-ar fi placut sa incep cu versurile unui funebru poet:”Sunt singur si ma duce-un gand/ Spre locuintele lacustre.”, dar am zis ca o sa dau un ton prea trist lucrurilor, atunci cand nu este cazul. Este adevarat ca de singur sunt singur, dar gandurile ma duc departe…

Aseara mi-am prospus ca astazi sa imi iau timp sa mai si gandesc. Parca in ultima perioada asa am trecut prin timp, incat nu am mai apucat sa procesez multe. Facultate (cu partiale si lucrari cu tot), treburi extra, intalniri de participat, oameni de convins, prieteni cu care sa te certi, carti pe care sa dai banii, si altele probabil, mi-au mancat zilele. Cred ca nu exagerez daa spun ca ultimele doua saptamani au fost cele mai agresive din viata. Pana acum. Si, daca o sa iau si partialele date si pe cele care le voi da, pot sa spun ca au fost si cele mai productive.

M-am tot gandit astazi cam despre ce as putea sa indrug si in aceasta postare, iar ganduri am avut multe. Dar, din pacate, asa cum am mai patit-o, nu am inceput atunci sa dezvolt, iar acum parca totul s-a sters :( . Ma rog si sper sa revina.

Si pentru ca nu vreau sa vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba, asez mai jos cateva citate, asa, pentru binele inimii si al mintii. Noapte buna ;)

“Biruinta nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta.” – Nicolae Steinhardt

“Doamne, fa sa doresc intotdeauna putin mai mult decat pot realiza.” – Michelangelo Buonarroti

“Nu-ti poti construi o reputatie pe baza a ceea ce urmeaza sa faci”. – Henry Ford

 

 

Egoism

Nu pot sa nu ma intreb uneori cum de exista atat de mult egoism in unii oameni…si atat de multe nesimtire. Si nu pot sa nu ma intreb, cand vad aceste lucruri la altii, daca si la mine sunt (cel putin) la fel de evidente. Si imi place sa cred ca nu. ( :D Stiu cat de mult o dau in bara! :( )

E atat de frustrant cand vezi ca oamenilor nu le pasa decat de ei. Daca lor le e bine, daca ei au tot ceea ce isi doresc, daca lucrurile ies asa cum vor ei, lumea este cea mai frumoasa. Dar sa faci cumva altfel. Sa spui altfel. Sa asculti altfel.

In seara asta am ajuns la o concluzie: egoismul este o atitudine. Egoismul nu se rezuma la a nu da din ce-i al tau, ci la a lua din ce nu-i al tau. A lua din timp, din liniste, din orice. Si poate ca pare exagerat, dar eu asta am simtit. Adica, sa fim seriosi, nu cel mai tare deranjeaza faptul ca tu nu imi dai lucrul tau (e lucrul tau, deci ai dreptul sa-l dai sau nu), ci  ma deranjeaza ca tu mi-l iei pe al meu! Si cand spun ‘lucru’ nu ma refer strict la lucruri ci la orice…timp, liniste, spatiu.

Gata cu vorba! Dar nu vreau sa uit: Egoismul este o atitudine!

My name is Kahn…Your name is…?

Aseara am revazut un film pe care il vazusem mai demult, la recomandarea unei (foste) foarte bune prietene…E, cum sa spun, un film tare interesant; combinand povestea de dragoste cu prejudecata, dar si cu ura interreligioasa, adaugand veridicitate prin evenimentele de la 11 septembrie regizorul creeaza ceva de neuitat. Nu vreau sa ii fac reclama…doar spun ca merita. Am avut multe de invatat din el – m-a sensibilizat pana aproape de lacrimi :D

P.S: Aici e unul dintre trailer-e. In caz ca-l vei viziona, vizionare placuta! ;)  

Burse pentru cei picati!!!

In seara asta am descoperit pe net un articol bomba, “Gândul ajută liceenii să treacă Bac-ul în 2011″ . Poate nu aveti timp sa-l cititi, asa ca va spun ideea pe scurt. Gandul va selecta 6 elevi care nu au luat Bac-ul in vara si ii va pregati pentru sesiunea de toamna; mai apoi le va oferi burse in valoare de 1000 de euro.

Mie mi se pare frustrant. Adica am ajuns sa-i sprijinim pe cei care nu au avut chef de invatat 4 ani, nu? Superb! In loc sa investim in cei care au muncit si au obtinut rezultate remarcabile! Si ne mai miram de ce tot mai multi aleg astfel de cai in viata. Pai daca noi le aratam ca asa e bine? Daca le dovedim ca se poate si asa? Poate ca de asta ne numim Romania! La noi se poate…se poate sa avem sigle de sute de mii de euro, cea mai scumpa “autostrada” din lume, cei mai eminenti elevi. La noi se poate.

Oricum, cred ca nu ar trebui sa se mai mire nimeni daca la anul vor pica Bac-ul si mai multi. Doar se da bursa…Probabil la anul se va copia mai bine, ca anul asta nu prea a mers peste tot. (La mine s-a copiat pe bune, asta datorita bunavointei supraveghetorilor. Sa nu mai spuna nimeni ca anul asta nu s-a putut copia.). Oricum, se pare ca cei de sus sunt modele de urmat pentru noi, cei de jos. Succes la picat Bac-ul, tuturor ;) !

Aceeasi unitate

Nu-i asa ca ne place sa fim ingaduitori? Sa intelegem si sa lasam de la noi? Asta cand e vorba de noi, normal. Suntem subiectivi tare! Iar cand vine vorba de ceilalti, suntem atat de obiectivi! Imi place tare cum surprinde Zig Ziglar aceasta problema a noastra, a tuturor, in cartea sa, Dincolo de varf: 

“Cand celalalt isi iese din pepeni, e urat. Cand o facem noi, este indignare normala. Cand el este hotarat sa faca ceva, este incapatanat. Cand tu esti hotarat, esti doar ferm. Cand lui nu-i plac prietenii tai, are prejudecati. Cand nu-ti plac prietenii lui, judeci mai bine natura umana. Cand el incearca sa te faca sa te simti in largul tau, spui ca te linguseste. Cand o faci tu, zici ca este o dovada de tact. Cand dureaza mult sa faca un lucru, e mocait. Cand tie iti trebuie o vesnicie, e pentru ca asa ai hotarat.Cand el vede defectele, este carcotas. Cand le vezi tu, esti obiectiv. Cand el face scandal, este rau intentionat si insensibil. Cand tu il faci, esti sincer si te gandesti la binele lui. “

 Adevarat, nu? Eu cred ca e timpul sa incepem sa fim mai obiectivi si ca ar trebui sa folosim aceeasi unitate de masura si pentru noi, dar si pentru ceilalti. Sau, asa cum spunea Dumnezeu, prin intermediul Bibliei: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39). Tie nu ti-ai face rau. Pe tine nu te-ai uri. Tie iti gasesti foarte usor scuze sau circumstante atenuante. Pe tine te intelegi tot timpul. Pe tine te iubesti, orice ai face. Deci, de azi, FOLOSESTE ACEEASI UNITATE DE MASURA!