N-am să-nțeleg

N-am să-nțeleg de ce m-apuc să scriu așa ceva,

Când știu că-oricum răspunsuri eu nu voi avea.

(Și, totuși, scriu…)

 

N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de încredere în sine,

De ce atâta zbucium, luptă, pentru un sărac “mai bine”;

De unde atâta frică de tot ce este nou, de ce n-ai mai făcut,

Uitând de câte greutăți prin viață ai trecut.

 

N-am să-nțeleg de ce atâta lipsă de iubire

De ce vor toți să faci ca ei, dar nu ca tine.

N-am să-nțeleg de ce mai sunt și egoiști pe lume

Și mai și spun că nu-s așa, sunt altruiști, pe bune.

 

N-am să-nțeleg de ce atâta ură și răceală,

De parcă am fi, din nou, în Era Glacială.

De ce așa o răsturnare de valori,

De ce fac toți, din vechile comori, gunoi.

 

N-am să-nțeleg de ce atâta muncă și război

De parcă-am vrea sa arătăm tot ce avem mai rău în noi.

De ce atât de mulți abandonează visuri,

Uitând de toate-acele “Paradisuri”.

 

Și-ntr-un final, oricât de mult aș vrea și aș lupta,

N-am să-nțeleg de ce nu înțeleg așa ceva.

(Dar tot încerc…)

Nebun,…dar bun!

A esuat in afaceri la varsta de 21 de ani.

A fost invins in alegerile legislative la varsta de 22 de ani.

A esuat din nou in afaceri la varsta de 24 de ani.

A fost coplesit de moartea iubitei sale la varsta de 26 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Congres la 34 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Congres la 36 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Senat la 45 de ani.

A ratat postul de vice-presedinte la 47 de ani.

A pierdut in alegerile pentru Senat la 49 de ani.

A fost ales Presedintele Statelor Unite la varsta de 52 de ani.

Un prieten spunea: ‘Cum de nu a crezut ca e blestemat?’ Eu ma intreb: ‘ De unde atata determinare? De unde atata perseverenta? De unde increderea ca era bun la politica? Oare de ce nu a renuntat? ‘

Numele lui: Abraham Lincoln.

Iar un posibil raspuns: ‘Ca sa reusesti in viata trebuie sa fii nebun. Nebun in a continua, in a nu accepta infrangeri si in a nu-i asculta pe ceilalti.’  

 

Isus=Religie (Transcriere proprie pentru “Jesus>Religion”)

“‘Dezavantajul’ cunoasterii lui Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfant este ca, atunci cand Dumnezeu a incredintat lucrarea Sa Bisericii, a incredintat-o pe deplin. Drept rezultat, multi oameni care-L resping pe Dumnezeu, resping de fapt caricatura Sa pe care le-o prezinta Biserica. Este adevarat, Biserica are meritele ei in promovarea justitiei, a medicinei, a alfabetizarii societatii, a educatiei si a drepturilor civile. Dar, spre rusinea noastra, oamenii din exterior Il judeca pe Dumnezeu prin prisma Bisericii care a sustinut in trecutul ei Cruciadele, Inchizitia, anti-semitismul, oprimarea femeii si traficul de scalvi.

De multe ori imi doresc sa putem inlatura istoria Bisericii, sa indepartam sedimentele si sa descoperim cuvintele Evangheliilor ca pentru prima oara.  Nu toti L-ar accepta pe Isus – nu L-au acceptat nici in vremea Sa – dar macar nu L-ar respinge din motive gresite. “

                                                                                                                          -Philip Yancey

Aceste cuvinte reprezinta unul din cele doua aspecte care m-au facut sa ma gandesc la misiunea Bisericii si la relatia acesteia cu Isus. M-au facut sa ma intreb, asa cum se intreaba multi altii, de ce Isus si Biserica parca se bat cap in cap. Raspunsul care se intrevede printre randuri: Biserica si-a uitat menirea. Si asta nu doar in istorie; exemple de “atrocitati moderne” gasim la tot pasul. In video-ul urmator exista cateva astfel de exemple:

Pentru cei care nu au vizionat filmul si au trecut direct sub el, iata cateva din ideile mentionate acolo:

  • Daca Religia este asa de grozava, de ce a declansat atatea razboaie?
  • De ce a construit biserici uriase, dar nu reuseste sa-i hraneasca pe saraci?
  • Daca harul este apa, atunci Biserica ar trebui sa fie un ocean. Nu este un muzeu pentru oameni buni, este un spital pentru cei raniti.
  • Daca Isus ar veni la biserica ta, oare L-ar lasa sa intre?
  • Religia inseamna omul in cautarea lui Dumnezeu; crestinismul inseamna Dumnezeu in cautarea omului.

Iar acest video este motivul numarul doi. Am ramas surprins de cat de departe ne-am indepartat (ca Biserica), de scopul nostru initial. Un profesor de-al meu spunea ca Biserica nu vrea decat sa castige de pe urma noastra si ca nu ii pasa de salvarea nimanui. (Si cand spunea asta nu se referea la o biserica anume; aspect si mai grav, spun eu. Asta arata ca lumea tinde sa trateze toate bisericile la fel; sau poate ca arata ca bisericile sunt aproape la fel.) Si tare ma tem, ca vorbele lui se apropie mult de adevar.

Nu are rost sa mai adaug si eu alte intrebari la cele deja ridicate. Ceea ce vreau sa mai subliniez este urmatorul lucru: multi dintre noi atacam Biserica si Religia, uitand insa ca noi constituim Biserica si ca noi determinam Religia. Cineva spunea: “Daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine insuti”! Nimic mai adevarat si in cazul de fata:”Daca vrei sa schimbi Biserica (Religia), incepe cu tine insuti!” Sa acuzi nu e o solutie. Sa fugi nu te scapa. Sa te schimbi insa, te transforma. Si, chiar daca Biserica va ramane la fel, iar Isus inca va fi respins de multi din aceasta cauza, tu nu vei mai fi la fel. 

P.S: Inca ceva: Isus nu poate fi despartit de Religie/Biserica. Isus implica o religie, iar o religie implica “un Isus”. Adevarata diferenta apare doar la adevaratul Isus!

Cum sa faci mai multe, mai repede

Azi am facut un experiment de care am auzit cu ceva timp in urma, dar pe care nu-l incercasem niciodata. Despre ce este vorba? Despre un lucru banal si extrem de simplu, dar care m-a trezit la realitate. Am luat telefonul si am cronometrat, pe parcursul intregii zile, timpul pe care il petrec invatand. Rezultatele au fost uimitoare, adica socante. Dintr-un total de aproximativ 8 ore, am invatat undeva aproape de 3. Nu prea bine, am gandit eu.

Si am privit in urma sa vad ce am facut in rest. Am realizat ca o ora am fost in oras sa mai cumpar cate ceva. O alta am petrecut-o vorbind la telefon. Inca vreo ora, sa zic, am mancat, am spalat vasele, si tot ce tine de asta. Iar restul de timp nu stiu de unde sa-l iau. Putin citit, ceva mai mult stat pe net, invartit prin camera si altele de genul. Si am ajuns la o concluzie: trebuie sa-mi gestionez mai bine timpul.

Cineva spunea ca oamenii nu au nevoie sa fie invatati lucruri noi, ci sa li se aminteasca ceea ce stiu deja. Experimentul de  astazi mi-a amintit ca stiu destul de multe despre managementul timpului, dar ca nu aplic aceste cunostinte si in viata practica. Pentru cei care au mai putine cunostinte in domeniu insa, iata cativa pasi:

  1.  Incearca experimentul. Gandeste-te la o activitate importanta pe care trebuie sa o desfasori, iar apoi cronometreaza timpul pe care i-l dedici. Fii sincer cu tine insuti si nu fura. Opreste cronometrul de fiecare data cand iti indrepti atentia spre altceva(o carte, o cafea, vorbit la telefon, tv, etc).
  2. Trage linie. Ia-ti timp seara si analizeaza ziua ce tocmai se incheie. Daca timpul pe care l-ai petrecut antrenat in activitatea propusa ti se pare suficient, atunci esti pe drumul cel bun. (Dar exista loc de mai bine, nu? ) Analizeaza cum ti-ai petrecut restul timpului. A fost folositor sau nu? Activitatea era urgenta sau era doar un moft? Si alte intrebari de genul. Daca nu stii prea bine cum ti-a trecut ziua, problema e mai grava. (ca la mine, de altfel – raspunsuri in partea a doua).
  3. Decide-te sa nu mai pierzi timpul. In viata, pentru fiecare schimbare importanta, e nevoie mai intai de o decizie. Fara aceasta, lucrurile vor ramane la fel. (De multe ori si cu decizii foarte hotarate ramanem in acelasi loc, iti dai seama fara…). Iar apoi actioneaza. Cum? Incepe cu pasii urmatori! ;)
  4. Concentreaza-te asupra unui singur lucru. E normal sa ai multe lucruri de facut. (Si ar trebui sa fie normal sa le faci si bine ;) ) Ia-le pe rand (de preferat ar fi sa ai o agenda in care sa-ti notezi de seara – sau macar de dimineata -  activitatile pe care trebuie sa le intreprinzi); nu trece la alta sarcina pana nu o termini pe cea deja inceputa.
  5. Stabileste-ti un ‘deadline’. Hotaraste un timp de sfarsit pentru fiecare activitate; nu iti lasa libertatea sa te intinzi mai mult de cat ar fi cazul. Un sfat ar fi sa iti notezi in agenda cu sarcini si timpul aproximativ de care ai avea nevoie pentru fiecare activitate in parte.
  6. Elimina intreruperile. Atunci cand te apuci de lucru, lucru sa fie. Nu raspunde la telefon, nu vorbi pe mess sau facebook; lasa admiratul peisajului sau al mobilei pe alta data si adu-ti toate gandurile acasa! Un sfat bun ar fi acela de a lucra in reprize: 1-2 ore de lucru intensiv urmate de 5-10 minute de pauza.
  7. Fii consecvent. Mergi in felul acesta zilnic. Desi o sa te lovesti de o multime de obstacole, este important sa continui. Parca nici nu te-ai hotarat bine ca vrei sa iti administrezi mai bine timpul ca dai numai de piedici; telefoanele nu se mai opresc din sunat, prieteni cu care nu ai mai vorbit de secole intra pe mess, dureri de cap te lovesc in plin, si altele. Asa ca nu uita: ai luat o decizie si trebuie sa o respecti. Fii consecvent!
  8. Continua sa cauti. Da, ai citit bine, desi suna nepotrivit. Continua sa cauti metode de folosire adecvata a timpului. Citeste, asculta audiobook-uri sau priveste seminarii, discuta cu oamenii calculati, etc. Vei fi uimit cate lucruri poti aplica si in viata ta. Si mai cauta intr-un loc: in mintea ta. Mintea ta este un ‘instrument’ extraordinar; fii creativ si gandeste propriile metode de abordare a sarcinilor si a problemelor.

Iar pentru cei care stiu deja toate astea si, probabil, s-au plictisit de moarte sa le reciteasca, exista si partea a doua a acestei postari. Dar toate la timpul lor! Rabdarea este o virtute!

P.S: Daca stii si alte metode interesante de time management nu ezita sa le spui si altora; eu, unul, sunt doritor sa le aflu. Sau daca esti unul din cei care isi folosesc timpul in mod eficient, da-mi un mail si spune-mi cum ai reusit. Din experientele altora se invata cel mai bine!

Dupa Revelion

Nu am sa inteleg niciodata de unde atata bucurie de Revelion. Bucurie nu pe mine, ci pe toti. Lasand la o parte faptul ca si noaptea de Revelion e o noapte ca oricare alta, nu inteleg de ce se face atat tam-tam pe acest subiect. Mancare, bautura, dans, distractie, artificii…din astea, se stiu.

Mi se pare mult mai normal ca oamenii sa fie tristi. Sa fie tristi ca imbatranesc, ca se mai apropie cu un pas de sfarsit sau ca devin mai putin copii si mai mult adulti. Se intampla la fel ca la ziua de nastere: party-uri si ‘La multi ani!’. De parca nu stim ca la un moment dat nu vor mai fi multi. Dar parca in acele clipe ne ia pe toti valul si uitam cat de trecatori suntem prin viata. Macar o noapte sa ne distram.

Si uite tot asa s-a mai dus inca un Revelion. Al 2012, ar spune unii. Al “x”-ulea, cred altii. Iar pentru ceilalti, ultimul. Vor fi unii pentru care acesta va fi ultimul. Si toate urarile, de bine, de rau facute, (sincere sau nesincere, cum or fi) nu ii vor ajuta. Ba inca le vor inaspri ultima existenta.

Nu pot sa nu ma gandesc ca sunt tanar inca, Ca mai am multe revelioane de petrecut, multe aniversari de trecut si altele de genul. Insa imi doresc ca de fiecare data, in mijlocul bucuriei, atunci cand e cel mai usor sa uit, sa-mi amintesc ca sunt trecator. Si ca de fiecare data mai fac un pas spre final. Insa, pana atunci, ma bucur de drum.  

A fost…2011

Iata ca si sfarsitul lui 2011 a dat peste tot si toate si deci si peste mine. Si, desi banuiesc ca mai toti isi intorc ochii spre ceea ce a trecut, nu stiu daca banuiala mea este conforma realitatii. Dar eu unul mi-am mai intors cate putin ochii spre 2011 si am ajuns la cate o concluzie. 

De fapt, concluziile au fost mai multe, si tare am impresia ca unele ma asteapta in viitor. Mi-e teama ca unele lectii din anul ce a trecut nu le voi invata niciodata. E incredibil insa prin cate lucruri poti trece pe parcursul unui an; cate persoane cunosti, cate persoane le uiti (cate uita ele de tine), cate decizii esti obligat sa iei, cate bune, cate proaste…Cate necunoscute apar in ecuatiile vietii, chiar daca le rezolvi din greu…

Si m-am intrebat cam ce am realizat eu anul acesta. Si iata cam la ce raspunsuri am ajuns. Am terminat si eu liceul (ca tot omul,nu? ) si am reusit sa iau si BAC-ul (cu o nota buna, spun unii, cu o nota bunicica, spun eu). Am intrat si la facultate, dar din pacate la o facultate care (inca) nu-mi place si care imi da mari batai de cap. (O sa-mi treaca, doar de asta s-a inventat fasconalul,nu?) Ce-am mai facut? A, da! In 2011 am intrat cu bani pe bursa si tot in 2011 am pierdut o parte buna din ei. In 2011 am cunoscut o persoana speciala, care m-a invatat ca iluziile pot deveni uneori atat de reale…Tot in acest an am cunoscut o multime de alti oameni; la facultate, la Amicus, pe strada, prin timp; care mai de care mai interesanti si mai speciali. Asa…am vizitat Turcia, desi nu era neaparat un vis de-al meu, si nu am regretat. Am vazut “Lacul Vulturilor”…si de cand voiam sa-l vad! Iar pe partea de dezvoltare personala: mi-am luat mai multe carti, dar nu mi-am mai facut timp sa le citesc; mi-am promis o multime de lucruri, dar prea putine le-am indeplinit; am gandit mult dar am facut putin. Asta asa, ca sa vorbesc codat – si pentru altii, si pentru mine.

Si probabil ca si anul care vine va fi la fel. Asta daca nu cumva va fi si mai rau. Cu decizii mai greu de luat, cu implicatii mai adanci si cu repercursiuni mai dure. Cu mai multe necunoscute si cu mai putine ecuatii rezolvate.  Cu mai multa nevoie de schimbare si cu mai multe riscuri de asumat. Cu nevoie de mult curaj si atitudine. Cu stapanire de sine si disciplina. Cu rabdare, toleranta si iubire. Va fi un an cu de toate!

P.S: Anul tau vechi cum a fost? Anul tau nou cum va fi? 

Cu sau fara?…bani, normal!

Aseara m-am luat la joc cu tati si frate-miu; am jucat “Monopolys”, un joc cunoscut de toata lumea, cred. Si am ramas surprins de ceea ce am observat. Dar, mai intai, pentru cei care nu stiu in ce consta jocul, o scurta prezentare. Ceea ce trebuie sa faci in joc este sa cumperi proprietati, sa construiesti case, hoteluri si sa incasezi chirii de la ceilalti jucatori. Cu cat ai mai multe proprietati si mai multe case, cu atat chiria este mai mare, deci sansele de a castiga sunt mai mari. Cam asta ar fi jocul, pe scurt.

Iar acum de ce mi-a placut in mod special jocul de aseara. Trecand peste faptul ca am castigat (si imi place sa castig), mi-a placut ca am observat diferenta de mentalitate, atunci cand vine vorba de bani si investitii. Este exact cum spune Robert Kyosaki in cartile sale: unii au mentalitate de investitori, iar altii de muncitori. Eu nu aveam decat doua cartiere, adica doar pe aceste proprietati le puteam dezvolta, iar tati ajunsese, prin cumparari de la fratele meu si cateva si de la mine, sa detina aproximativ 80% din suprafete. Iar aici intervine diferenta esentiala. Eu am ales ca ture bune sa stau aproape fara cash si sa investesc banii in proprietati, iar tati a ales sa stranga bani si sa incaseze chiriile foarte mici de pe terenuri. Eu am ales investitia, el a ales economisirea. Doua mentalitati. Doua moduri diferite de a aborda aceleasi situatii. Desi in prima instanta se parea ca el va castiga, deoarece eu o duceam din ce in ce mai rau cu banii, lucrurile nu au stat altfel. Deviza lui: “Mai bine putin si mereu”, a fost mai slaba decat a mea: “Mai bine nimic la inceput si mult mai mult mai tarziu”. Investitiile mele mi-au intors banii inzecit, iar tot ce stransese el a trecut in mainile mele. Nu a asteptat pana la final sa isi recunoasca infrangerea; si-a dat seama ca a gresit, dar era deja prea tarziu.

Stiu ca totul poate parea o coincidenta, sau o exagerare. Dar eu am vazut clar o diferenta de perspectiva. Si stiu ca aceasta diferenta exista si in realitate. Si, din nou ma intorc la cuvintele lui Robert: incercarea de a schimba mentalitatea nu are niciun rost. Am esuat de multe ori incercand sa-i fac pe ai mei sa inteleaga ca lucrurile pot sta si altfel. Dar probabil ca ar trebui sa fiu multumit. Daca toata lumea ar intelege si ar deveni bogata nu ar fi prea bine, nu? Asa macar nu ne facem griji…

In final nu spun decat atat: Atentie la felul in care priviti lucrurile! Acesta va va determina modul de a actiona si viitorul intr-un fel in care nici nu va dati seama. Multi ani va doresc!